de Jocelyne Godard, editura Nemira
Este povestea lui Masako, o femeie sclipitoare, energică şi instruită, o figură celebră din istoria Japoniei, care a întruchipat până în ultima clipă valorile războinice şi triumful clanului său, deschizând calea unei seculare dinastii de samurai.
Soţia lui Minamoto Yoritomo, devenit primul shogun al Japoniei în 1192, Masako a fost nevoită toată viaţa să iubească şi să urască deopotrivă, să ţeasă intrigi la Curte şi să-şi apere numele. În vremurile tulburi, când între clanuri se purtau lupte sângeroase, Masako şi-a susţinut soţul, ajungând până într-acolo, încât să pună ea însăşi mâna pe arme. Dar în egală măsură a fost silită să îşi apere locul şi rangul în faţa celorlalte femei, care îşi fluturau farmecele ademenitoare prin faldurile chimonourilor.
Parfum de femeie
de Giovanni Arpino, editura Humanitas
Într-o călătorie de şapte zile, un bărbat orb şi ciung îl învaţă pe foarte tânărul său însoţitor să vadă întunericul şi femeia. Pentru unul s-ar părea că e prea târziu, pentru celălalt este încă prea devreme. Între cei doi ia naştere o prietenie stranie, în care nu se ştie cine are mai mare nevoie de ajutor.
Romanul Întunericul şi mierea a fost ecranizat de două ori, cu titlul Parfum de femeie: prima dată în 1974, cu Vittorio Gassman în rolul orbului, apoi în 1992, când, pentru acelaşi rol, Al Pacino a obţinut Oscarul. Din rivalitatea cu filmul, cartea nu are nimic de pierdut şi nici de câştigat: lumea ei vâscoasă şi grea ca mierea îşi învăluie cititorul fără grabă şi fără greş. Iar bastonul de bambus al orbului biciuie amintirea unei nopţi lungi, în Neapole, oraşul celei mai vizibile frumuseţi.
















































