Mihai Tudose, Q Magazine
Revista

Omul Centenarului

Desemnarea lui Mihai Tudose în funcția de premier poate părea bizară sau chiar odioasă în ochii unora, dar în mod cert nu este întâmplătoare, dezvăluind o anumită tipologie pe care clasa politică și Sistemul o oferă drept model de succes societății românești, în preajma Centenarului.

 

„Ein Mann, ein Wort”

În timpul campaniei electorale din 2014, fostul profesor și actualul președinte al României, Klaus Iohannis, s-a declarat revoltat față de prezența în viața politică a celor care au plagiat, afirmând că și numai trei rânduri însușite pe nedrept ar trebui să conducă la oprobriu public și la marginalizarea vinovatului.

Premierul Mihai Tudose, întâlnire cu ambasadorul SUA. Ce au discutat cei doi

Ulterior, în mod repetat, a insistat pentru necesitatea existenței unor repere morale și profesionale (mai abitir în educație și învățământ). Mai mult, Iohannis a inițiat un proiect național botezat „România educată”, pentru a susține „reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate”. Până și în Strategia Națională a Țării promovată de Cotroceni, cu subtitlul bombastic „O Românie puternică în Europa și în lume”, se sublinia: „Capacitatea instituțiilor statului de a evalua și diminua impactul riscurilor și amenințărilor este limitată de persistența unor vulnerabilități în (…) educație și cercetare științifică”.

Romînia educata, proiect lansat de Klaus Iohannis Q Magazine

Proiectul naţional „România educată”, iniţiat de preşedintele Klaus Iohannis, a intrat în a doua etapă, prin lansarea a şapte grupuri de lucru pe teme care au întrunit un nivel ridicat de interes în dezbaterile organizate anul trecut

Numai că, în ziua în care zeci de adolescenți erau eliminați din sălile în care se desfășura examenul de Bacalaureat, pentru suspiciunea că ar fi copiat, „conferențiarul” Mihai Tudose era cocoțat de PSD, cu binecuvântarea hieratică a „dascălului” națiunii, în jilțul din Palatul Victoria.

În aceste condiții, reacția promptă a filosofului Mihai Șora, care a susținut că nu e corect ca persoanele care au plagiat să fie promovate în funcții, deci ca hoția să fie sprijinită, pare prea blândă. Pentru că aici nu e vorba despre corectitudine, ci despre părtășie. Despre crearea veselă de „vulnerabilități” naționale.

Mihai Sora, Q Magazine

„Ca sa fiu bine înțeles: nu FOTOGENIA este problema principală, ci HOȚIA”. – Mihai Șora

 

Cursus honorum cu epoleți

Xenofon povestește, în Statul Spartan, că tinerii lacedemonieni erau încurajați prin lege să fure. Nu delictul era condamnat, ci vina de a te lăsa dat în vileag: „Nu pentru că n-ar fi știut vreun alt mod de a-i hrăni a recurs legiuitorul la această metodă ingenuoasă. În mod clar, cel obligat să-și procure astfel de-ale gurii trebuie să ducă viața unui hoț, stând noaptea la pândă, iar ziua pregătindu-și complici și recurgând la diverse șiretlicuri. Se urmărea astfel ca tinerii să devină mai ageri și mai inventivi, fiindu-le cultivat instinctul de războinic. Cineva ar putea obiecta: din moment ce furtul era îngăduit, de ce erau atât de aspru pedepsiți nefericiții prinși asupra faptului? Răspunsul este simplu: spartanii consideră că cel prins furând nu a îndeplinit cum se cuvine tot ce trebuia în vederea reușitei. La Sparta, hoțul nu era pedepsit pentru că a furat, ci pentru că nu a procedat cum se cuvine”.

Peste veacuri însă, în România, leneșa formulă copy-paste garantează privilegiaților Sistemului accesul la cele mai înalte poziții în stat. Desigur, Mihai Tudose se poate apăra invocând împrejurarea că a renunțat la titlul de doctor, obținut fraudulos. Dar asta nu are cum să șteargă din CV-ul său celelalte titluri cu care se fălește, de lector și conferențiar, dobândite și remunerate în baza aceleiași imposturi.

Este însă grav și înfricoșător faptul că nu discutăm despre un eveniment izolat (vezi cazul Ponta, cazul Oprea etc.), ci despre un cursus honorum instituționalizat, girat de SRI sau, după caz, de MApN, între alții. După cum la fel de malignă este existența celebrei Academii de Științe ale Securității Naționale, populată viager de politicieni de toate culorile și de „experți” în aceleași oculte științe ale securității.


CITEȘTE AICI:

Cum descrie un ziarist o întâlnire cu Mihai Tudose: „Din două-n două vorbe arunca un organ sexual în focul discuției, iar majoritatea frazelor erau condimentate și cu un să-mi bag…”


 

Ce modele pot găsi tinerii?

Nu are rost să încercăm o comparație  între generația oamenilor de stat care au înfăptuit Marea Unire și generația „oamenilor de stat jos” (vorba lui Țuțea) care o năruie. P.P. Carp mărturisea, la sfârșitul acelui miraculos an 1918, că România a avut atât noroc încât nici nu mai avea nevoie de oameni politici. Dar acel „noroc” era rezultatul sacrificiului celor aproape 700.000 de morți și răniți. După cum parcursul nostru european este mai mult meritul milioanelor de căpșunari necunoscuți decât al clasei politice dâmbovițene.

La Centenar, știm ce le datorăm înaintașilor. Și ar trebui să ne rușinăm. Pentru că ei ne-au lăsat o moștenire. După noi însă, potopul. Urmașii ne vor pomeni printre dinți, pentru că, în trei decenii de pace, nu am fost în stare să ridicăm nimic. În afară de tristele monumente ale neputinței și imposturii.

Citește și: 

Liviu Antonesei despre premierul Mihai TUDOSE: Tot de la plajă va conduce şi Guvernul?

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top