PSD: „Puternici împreună”! Împreună cu cine?

Cu recentul Congres desfășurat sub sloganul „Puternici Împreună”, PSD face o piruetă de zile mari, îmbrăcând deopotrivă haina naționalist-populistă, cât și cea progresistă – pro-europeană.

Război și pace

În ultimii ani, PSD a rămas singurul partid politic care îndrăznea să mai ridice glasul împotriva sistemului abuziv din justiție și servicii. A și plătit un preț uriaș pentru aceasă îndrăzneală! Ceea ce a făcut PSD era, pe de altă parte, extrem de firesc din perspectivă națională, de prezervare a suveranității și a unei relative bunăstări pentru populație.

Prins în această bătălie total disproporționată, cu serviciile, justiția, presa, ONG-urile și restul partidelor gata îngenunchiate sau chiar construite de servicii, dar și cu actorii de afară, ocupat până peste cap și cu guvernarea, PSD a eșuat în a comunica ce face. Multă lume nu reușește – încă – să înțeleagă cât din politică se mai face în țară și cât „vine de afară”.

În clipa de față, întreaga „lume occidentală” se zbate între două tendințe: progresismul neomarxist, globalist, ce militează pentru o lume fără frontiere, fără familie, fără stat, fără credință, la cheremul corporațiilor, pe de o parte, și un suveranism ce se opune pregnant, mai ales în interiorul blocului estic european, unde lumea nu vrea să renunțe la credința creștină, la valorile societății tradiționale, la heterosexualitate, stat național, economie națională, pe de altă parte. În spatele fiecărei orientări se regăsesc calcule, afaceri și extrem de mulți bani.

Pînă în prezent, așadar, PSD-ul se declara suveranist. Simpla declarare a prezervării valorilor naționale, i-a adus partidului o susținere semnificativă nu doar dinspre propriul bazin electoral, dramatic subțiat în ultimii ani, dar și dinspre zona susținătorilor altor orientări politice (liberali, creștin-democrați etc.).

Ca și partid de mase, cu organizații în toate localitățile, cu organizații de tineret, de femei, de pensionari, cu sute de mii de posesori de carnet de membru, PSD a fost un partid dificil de îngenunchiat. Mai ales după ce în rândul susținătorilor s-au regrupat și cei din clasa de mijloc și chiar antreprenoriatul autohton ce își vedea aici protejarea propriului mod existențial. Astfel că, îmbătrânirea electoratului PSD a fost mai puțin vizibilă.

Preocupările partidului nu s-au îndreptat către sprijinirea serioasă a tineretului social-democrat, ultimele eforturi meritorii în acest sens fiind cele ale lui Victor Ponta, ceea ce acum înseamnă și pierderi semnificative către Pro România, care în mod evident drenează activiștii PSD către zona controlată de sistem.

Nici activul de partid nu a scăpat de influențele propagandei! Dacă începem cu tineretul, acesta este mult mai ușor de contaminat cu ideile globaliste – libertăți sexuale, ecologie, presupuse schimbări climatice etc. – subiecte ofertante pentru tineri, dar și în consonanță cu „valorile europene”.

În ceea ce privește structurile teritoriale, după „secerișul” DNA,  constanta bătălie a epuizat cadrele partidului, iar în lipsa comunicării, situația a devenit dramatică: blaturi cu restul forțelor politice, dezicerea de lupta cu „Justiția”, pasivitate în campania electorală, dacă nu chiar pactizarea pe față cu adversarii. Nu mai puțin de 1.100 de cadre – consilieri locali, consilieri județeni, primari, viceprimari, președinți de Consilii Județene, parlamentari, se află în diferite faze de anchetă penală – după cum declară fostul secretar general al partidului, Codrin Ștefănescu. În condițiile date, firesc, nici despre înscrieri în partid nu mai putea fi vorba! Cine și-ar dori să ajungă „penal”?

Ca atare, rezerva de personalități a fost secătuită, ajungându-se la cadrele mediocre, care numai în vitrină nu ar trebui să stea. Dacă mai adăugăm lichelismul, parvenitismul și prostia, „doctoranzii” în apărare, securitate, comunicare, turnătorii, „lingătorii de clanțe”, cei care vor să răzbească rapid și fără efort, putem înțelege de ce partidul a fost vulnerabil în fața serviciilor.

• Tulsi Gabbard demisioneazǎ din fruntea serviciilor de informații ale SUA
• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
• ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală

Unde a greșit PSD-ul?

Departe sunt vremurile când partidul mai avea forța necesară să își susțină propriii oameni. După modelul în care întreg activul PSD s-a dus la Pitești pentru a-l susține pe primarul Tudor Pendiuc (și pe fiica primarului Pendiuc), pe președintele CJ Argeș! Era o dovadă clară că partidul există, are forță, își apără oamenii, crede în nevinovăția lor, respinge acuzele presupusei justiții înfăptuite de DNA și SRI. Acum, cei incomozi pentru sistem sunt lăsați „să își dovedească nevinovăția”, pigmentând situația și cu declarații de genul „nu putem comenta deciziile Justiției”. Mai punem aici și mărirea constantă a bugetelor pestru servicii.

Apoi, PSD și-a pierdut orientarea! Dacă pe plan intern a ajuns un partid de centru-dreapta, suveranist, afară interpreta un rol de partid social-democrat, progresist. Să nu uităm că PSD a fost de acord cu orice „privatizare”, cu orice înstrăinare a resurselor, că a semnat fără vreo reținere Convenția de la Istanbul – lăsând cale liberă politicilor „de gen”, exact la fel și Strategia națională pentru migrație, că deja a negociat în Pakistan aducerea unui milion de muncitori musulmani în România (cam cât înseamnă minoritatea maghiară din țară!), că în bătălia dintre firmele românești și corporațiile străine a închis ochii și a acceptat ca lucrurile să curgă fără vreo intervenție, că a înghițit pe nemestecate orice insulte venite de afară pe tema „statului de drept”.

Ca atare, a avut o mare problemă în a se decide ce vrea să facă nu doar cu propriul electorat, mai puțin școlit și mai puțin dispus la reflecție, dar și cu votanții care au ajuns, din lipsă de alte alternative, în ograda partidului. Jucând cartea suveranistă acasă, multă lume s-ar fi așteptat ca PSD să apere, bunăoară, referendumul pentru familie. Ceea ce nu s-a întâmplat! Generând o primă hemoragie de votanți.

La fel, a fost un șoc când Viorica Dăncilă și-a exprimat dubiile în privința existenței „Statului paralel” pe motiv că în ultimii nouă ani nu s-a aflat în țară, ori în cazul fraudării alegerilor și cocoloșirea așa-zisei „diaspore”. Dar acestea se vor vedea mai bine la cele trei runde de alegeri care urmează!

Dacă ne gândim la politicile regionale, ceea ce reiese extrem de clar este doar faptul că România, sub conducerea PSD, a anulat propriu-zis orice participare în zonele așa-zis eurosceptice sau iliberale, de tipul Grupului de la Visegrad, dar și în structuri mai largi – Inițiativa Celor Trei Mări – unde singurele eforturi au fost cele ale privaților etc. Cu un drum, a renunțat la orice sprijin pe care l-ar fi putut primi din partea țărilor din regiune, sperând, probabil, la mângâieri pe creștet din partea Germaniei, Franței sau Olandei care, de facto, stăpânesc România.

Cei care își doresc un termen de comparație, se pot uita către Polonia. O țară la fel de răvășită de comunism, în prezent nemaifiind „în curs de dezvoltare”, ci „dezvoltată”, care își vede de propriile interese, de independența energetică, de infrastructură, de comunicare, o țară ce își vede de propria forță de apărare în colaborare cu americanii. La fel, Cehia, la fel Ungaria. Țări care nu au ezitat să concedieze în bloc întregul aparat din servicii, sigilând birourile și aducând în loc persoane fidele (cazul Poloniei), sau renaționalizând bunurile țării după accederea în UE (cazul Ungariei), dar exemplele pot fi diverse.

Populismul de stânga

Viorica Dăncilă: „PSD e cel mai românesc partid din România, dar în același timp, suntem partidul cel mai pro-european”. Aceasta este o declarație greu digerabilă la o primă vedere. După ce PSD, înțolită în ie tradițională, și-a axat întreaga campanie pentru europarlamentare pe promovarea „roșiilor românești”, este greu de explicat acum, de ce interesele românești nu mai contează! Iar dacă ele contează, e la fel de greu de explicat de ce retorica de până acum a fost greșită!

E bine să ne bucurăm, până mai putem, chiar și de tomatele celorlalți! Pentru că, scadența acestor piruete se apropie.

După cum se vede, a ajuns o singură ordonanță de urgență ce punea STS-ul jupân peste numărarea voturilor, și arestarea liderului PSD, ca întregul aparat de partid să basculeze. Cu un drum, serviciile au pus mâna pe ultimul partid nealiniat și, în consecință, pe oricare viitor guvern. Ca atare, singurul interes care va fi copios sprijinit de acum înainte, va fi interesul corporațiilor străine în slujba cărora se găsesc serviciile românești.

Nota de plată îi revine votantului hăbăuc. El urmează să îi sature de acum înainte și pe hrăpăreții din țară, și pe flămânzii din afara țării. Iar acest fapt nu se poate face altfel decât prin reducerea drastică a drepturilor și prin sporirea taxelor și impozitelor. Prin spolierea populației. Ca în Franța „vestelor galbene”.

Am auzit deja crâmpeie de înțelepciune progresistă în campania recent încheiată: proprietatea privată e un moft, familia e desuetă și e impropriu să ocupe o casă sau un apartament când acolo poate locui un „grup”, agricultura românească trebuie desființată etc.

Cei care se iluzionează că alegerea unei noi conduceri în PSD a încheiat criza, sunt extrem de naivi. Pentru început, poate. Guvernul va încerca să facă un soi de balet pe sârmă până la viitoarele alegeri, mai scăpând printre degete câte ceva și pentru populație. Dar faptul că PSD a fost perfect incapabil să își înțeleagă situația și să continue lupta cu „statul paralel”, nu înseamnă nimic altceva decât o predare necondiționată a partidului și statului către servicii și către cei pe care aceste servicii îi slujesc.

Cei care se opun sistemului vor fi eliminați. Într-o primă fază de asta s-au ocupat chiar cei din partid, izolând vocile „deranjante”, „radicale”. Se vede treaba că nici Adrian Năstase nu a stat în țară în ultimii nouă ani. Referindu-se la recent încheiatul Congres, el nu a deplâns nici faptul că partidul nu are un lider, că nu are o direcție clară, că nu s-a curățit de balastul serviciilor, ci a oferit soluții pentru a se pune batista pe țambal!

Există mai multe viziuni în partid, consideră fostul președinte al PSD și fostul prim-ministru al României, este firesc să existe și unii mai naționaliști, mai „radicali”, cum e și Liviu Pleșoianu, dar acesta ar putea foarte bine conduce Institutul Șincai, unde i-ar putea dădăci pe tineri, și iată, toată lumea ar fi fericită!

Important rămâne că PSD devine o formațiune politică similară cu a socialiștilor spanioli, similară verzilor europeni, un partid progresist pe dinafară, populist pe dinăuntru.