1543095
Actual

Secretele din spatele unor acorduri istorice. În camera negocierilor

„Este imposibilă pacea, atât timp cât nu există un lider istoric”. A spus-o Daniel Reisman, negociator șef din partea Israelului, în ultimii 25 de ani, pentru toate acordurile de pace semnate sau nu cu Egipt, Palestina sau Iordania.

L-am urmărit aseară într-un speach relaxat într-un bar din Tel Aviv. Dacă iubesc ceva la acest popor este simplitatea lui și naturalețea cu care scrie și rescrie istoria lumii.

Colonel în Armata israeliana, Reisner a condus Departamentul Juridic al IDF aproape 20 de ani și a stat lângă 5 prim-miniștri la negocieri de pace. Este unul din autorii Acordurilor de la Oslo și de la Camp David.

Redau aici, din memorie, aleatoriu, câteva mărturii ale acestui om care a făcut și a trăit istoria țării lui!

„L-am cunoscut pe Yasser Arafat în Egipt, în aeroport. Zburasem la Cairo pentru negocieri secrete cu Ministerul Apărării local. Mă-ntorceam acasă. În salonul VIP din aeroport eram numai eu și cele două gărzi de corp ale mele. Imaginați-vă că în Egipt ești important în funcție de câte gărzi te însoțesc! La un moment dat, au intrat peste 20 de ofițeri de securitate. Mă-ntrebam uimit pe cine escortau. Atunci a intrat în salon, și l-am văzut,pentru prima dată, pe Yasser Arafat. Pentru o secundă, am realizat că eram un colonel din IDF, într-un aeroport străin, cu 20 de gărzi palestiniene și cu liderul unei organizații pe care Armata mea o considera teroristă. Ce fac acum? m-am întrebat. Mă ridic de pe scaun și îl salut sau rămân așezat ca semn de sfidare? Și m-am ridicat! Am întins mâna și m-am prezentat. O săptămână mai târziu, aveam să-l întâlnesc pe Arafat la primele negocieri care aveau să pună bazele Acordului de la Oslo.
Trebuie să recunosc că era o personalitate foarte complexă, deși cred că nu a reușit niciodată să facă trecerea de la un lider terorist la un om de stat!

Yaser Arafat. Q Magazine

În 1994 Yaser Arafat a fost co-laureat al Premiului Nobel pentru Pace împreună cu Ițhak Rabin și Șimon Peres Photo/Muhammed Muheisen

Când am cerut-o pe logodnica mea în căsătorie, am stabilit data nunții de ziua mea, care era peste câteva luni. Cu o zi înainte, am sunat-o de la Camp David și i-am spus: –Diane, am doua vești: una bună și una proastă! Vestea bună este că negocierile merg bine! Vestea proastă este că va trebui să amânăm nunta pentru că nu se vor termina la timp! Diane mi-a răspuns cu o tăcere lungă pe care v-o puteți imagina!
Când m-am întors în sala, Yasser Arafat a venit spre mine și mi-a spus:-Dani, stiu că aveai planificată nunta mâine și că ai fost nevoit să amâni! Regret că s-a întâmplat asta! și aratand cu degetul spre Bibi(Netaniahu) a spus: El e de vină!
Nici Cliton, nici Bibi… nu au simțit nevoia să-mi arate simpatia lor pentru nunta mea amânată. Singurul care a făcut-o a fost Arafat!”

Împreună cu Bill Clinton

„Eram la Amman cu regele Hussein si cu Yitzhak Rabin. Negociam Tratatul de pace dintre Iordania si Israel. Regele și Rabin sunt cei mai carismatici oameni pe care i-am întâlnit în toată viața mea. Suveranul hașemit era mic de statură, vorbea atât de rar încât între două cuvinte de-ale lui puteai citi o carte, dar emana o forță uluitoare și era fascinant.

Alături de fostul rege hașemit al Iordaniei, Hussein

La un moment dat, Regele îi spune lui Rabin:
Dle Prim Ministru, când dvs, în timpul unui conflict cu țările arabe, mi-ați spus să nu alertez armata iordaniană pentru că nu ne veți ataca, am avut încredere în cuvântul dvs și nu am pus în gardă trupele noastre. Vă dau cuvântul meu acum că nu vom permite niciunei alte țări să folosească teritoriul nostru pentru a vă ataca și nici spațiul aerian, cum cere negociatorul dvs. Nu pot să scriu asta în Tratat, dar aveți încredere în mine, așa cum eu am avut în dvs!

Rabin a tăcut, s-a lasat o liniște de mormânt în toată sala. Situația era extrem de dificilă pentru că între Rabin și rege era o relație de prietenie și respect unică, dincolo de orice negociere sau tratat. Rabin avea încredere în suveranul iordanian, însă noi, cei din delegația israeliană, eram muți, așteptând decizia premierului nostru.
După câteva minute, Rabin a spus:
-Majestate, înțeleg perfect ce spuneți și sunt de acord cu dvs! Însă eu nu pot prezenta asta poporului meu! Și deci… nu pot semna ceva ce nu pot explica israelienilor!

Am răsuflat usurați, deși înțelegeam gravitatea momentului.
Au urmat discuții furtunoase în care ambele părți aduceau argumente pro și contra. Cu doar câțiva ani înainte, Irakul timisese mai multe rachete asupra Israelului prin spațiul aerian iordanian. Era vital ca acum să introducem în acord nu doar precizarea „de pe teritoriul”, ci și „prin spațiul aerian”!!!
La un moment dat, regele a ridicat mâna. În Israel, care este o democrație, toți vorbesc în același timp, însă Iordania e o monarhie, iar când vorbește regele, toată lumea tace!
-Sunt de acord, propun să trecem mai departe!, a rostit Regele Hussein.
Așa am scris istoria păcii atunci și ea e valabilă și astăzi, deși liderii politici care au negociat-o nu mai sunt printre noi!”

Trebuie să vă mărturisesc faptul că nu va fi posibilă vreodată pacea între evrei și palestinieni, până când un lider nu își va asuma riscurile unei decizii care, în mod cert, înseamnă un compromis.

Arafat spunea uneori că trebuie curajul unui sinucigaș. Un lider istoric care și-a asumat acest risc, nu a plătit doar cu voturile la alegeri, ci cu viața! Sunt 22 de ani de când Itzhak Rabin a fost ucis!

YITZHAK RABIN, Q Magazine                           Rabin si regele Hussein, o prietenie dincolo de politica

Dacă nu vom avea puterea compromisului acum, alternativa poate fi mult mai gravă.
Mă tem de un singur fapt: că acest conflict să nu mai fie doar unul palestiniano-israelian, ci să devina unul iudeo-musulman! Iar ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută după evenimentele de pe Muntele Templului din Ierusalim, ne arată cât de repede poate degenera situația!”

Daniel Reisner a concluzionat zâmbind: „Alți colegi de ai mei care au fost implicați în negocieri, nu mai sunt. Am rămas singurul care a supraviețuit. Știți de ce? Pentru că sunt singurul care nu a scris nicio carte până acum despre asta!”
În spatele tuturor rundelor de negocieri sunt secrete de stat care trebuie să rămână protejate. Devoalarea lor poate compromite viitoare acorduri.

Am plecat din acest banal bar de pe Dezingoff Street cu sentimentul că Daniel Reisner nu ar fi dat măsura capacității sale fabuloase de negociere dacă ar fi trăit într-o țară banală, așa cum nici Napoleon nu ar fi fost cine a devenit, fără Revoluția de la 1789!


Oamenii mari au nevoie de situații complicate pentru a-și demonstra valoarea!


 

P.S: Am găsit fotografiile de mai sus, pe care le-am fotografiat cu telefonul meu, pe culoarele clădirii Guvernului israelian, unde am fost în urmă cu câteva luni! Rabin a fost singurul lider după care am plâns când a murit și mai plâng și azi! Un om deasupra timpurilor!

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top