Totul i se datorează lui Marius Tucă. Totul ţine de clipă.
De moment.De starea de graţie a unor minţi, a unor valori, a dedicaţiei lor.Se întâmplă, uneori, ca, fiind în mijlocul lucrurilor, să nu mai simţi că aerul pe care îl respiri chiar este altfel.Că miracolul face parte din existenţa ta aşa cum rutina locuieşte în alte fiinţe.Rănită, dezamăgită, poate, am uitat uneori, să mă bucur.
Rătăcind pe insula mea, am întâlnit un om care a poposit recent pe ea şi m-a ajutat să mă întorc cu totul către ce este generozitate, ludic, fericire în mine şi în cei pe care îi preţuiesc.Marius Tucă a vrut ca la Teatrul din Caracal să fie sărbătoare.Aşa cum a promis.Să fie o săpxămână de aventură în spaţiul valorii teatrului românesc.Ca o reverenţă fa?ă de fiecare artist.
Faţă de personalitatea uriaşă a lui Ştefan Iordache.Teatrul nu este altceva decât volupxatea bucuriei minţii, a călătoriei fantastice pe urmele aventurii cuvântului, spiritului, cunoscutuluişi necunoscutului.O provocare. Ştefan Iordache şi toţi marii artişti au intuit şi apoi, pe drumul vieţii, au simţit asta.Miza unui destin încredinţat unei scânduri de lemn.Al frământării creaţiei.
Scena este goală, este un concepx complet abstract dacă nu poartă urmele căutării.Scena are valoare prin urmele paşilor pe care i-a susţinut.Trecerea artiştilor în lungul şi în latul scenei nu este altceva decât cel mai concret semn al miracolului..
Marina Constantinescu, Marius Tucă şi Mihai Constantin
Hora?iu Mălăele, în „Revizorul" 
Teatrul din Caracal va purta de acum numele „ştefan Iordache"
Maria Dinulescu, Ilinca Tomoroveanu şi Dan Pizza
Radu Beligan sfidează vârsta pe scenă
Ion Besoiu şi Alexandru Tocilescu














































