„Astăzi, în conformitate cu Ordinul Executiv 14199, președintele Trump a anunțat retragerea Statelor Unite din 66 de organizații internaționale identificate ca parte a revizuirii efectuate de administrația Trump a organizațiilor internaționale ineficiente, dăunătoare și care generează risipă. Revizuirea altor organizații internaționale în conformitate cu Ordinul Executiv 14199 este în curs de desfășurare”. Un anunț sec al Departamentului de Stat care ascunde mesaje terifiante: SUA ia distanță tot mai mare de restul Occidentului, în primul rând de Europa și semnalează că singura sa preocupare e propriul interes. Restul, să se decurce cum pot. Dacă pot!
- Tulsi Gabbard demisioneazǎ din fruntea serviciilor de informații ale SUA
- TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
- 20 de ani fără EA
- Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
- ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
„Administrația Trump a constatat că aceste instituții sunt redundante în ceea ce privește domeniul lor de activitate, sunt prost gestionate, inutile, risipitoare, prost administrate, capturate de interesele unor actori care promovează propriile agende contrare celor ale noastre sau reprezintă o amenințare la adresa suveranității, libertăților și prosperității generale a națiunii noastre. Președintele Trump este clar: nu mai este acceptabil să trimitem acestor instituții sângele, sudoarea și averea poporului american, fără a obține nimic în schimb. Zilele în care miliarde de dolari din banii contribuabililor se scurgeau către interese străine, în detrimentul poporului nostru, s-au terminat. Prin urmare, Statele Unite se vor retrage din cele 66 de organizații” mai anunță Departamentul.
Retragerea SUA dintr-un număr atât de mare de organizații internaționale (până și din Comisia de la Veneția, cea căreia nu i s-a părut mare scofală anularea unor alegeri și eliminarea din cursă a unor candidați) are o semnificație mult mai profundă, în opinia noastră, decât o simplă decizie administrativă. Ea transmite mesaje pe mai multe niveluri – strategic, ideologic și geopolitic. Mesaje foarte dure, am spune.
În ultimele 48 de ore Trump a dat semnale de despărțire de NATO, prin două mesaje distincte. Primul, că e convins că NATO nu ar fi alături de SUA în caz de nevoie, dar SUA va rămâne alături de NATO. O nuanță subtilă: dacă ești în interiorul unui sistem nu ești concomitent alături de el; e ca diferența dintre căsătorie și concubinaj. În ambele cazuri ții de un partener, dar numai într-unul dintre ele ai obligații asumate clar și legitim.
Al doilea semnal a fost anunțul că vrea să aloce înarmării SUA un buget cu 50% mai mare decât cel stabilit inițial, adică 1,5 trilioane de dolari în loc de un trilion. Imens. Ca să ne facem o idee, toate statele NATO în afară de SUA au cheltuit anul trecut cca.500 miliarde de dolari pentru înarmare, adică fix cît suplimentarea lui Trump. Nu e clar dacă SUA chiar va aloca efectiv acești bani, dar semnalul e clar: Trump spune că se descurcă și fără NATO.
Ieri, a venit și bomba cu cele 66 de organisme internaționale. Semnal politic: revenirea clară la „America First”. În primul rând, retragerea este un gest simbolic puternic. Trump reafirmă ideea că suveranitatea națională primează asupra angajamentelor multilaterale. Mesajul către electoratul său este: „SUA nu mai plătesc pentru agende globale care nu servesc direct interesul american”.
Nu e vorba doar de bani, ci de controlul deciziei. Organizațiile multilaterale sunt văzute ca spații unde SUA negociază prea mult, cedează influență, acceptă norme stabilite de alții.
E și o ruptură ideologică, adică respingerea „globalismului normativ”. Lista organizațiilor din care s-a retras nu e întîmplătoare. Ea vizează masiv climă și mediu (UNFCCC, IPCC, IRENA), gen, egalitate, drepturi ale omului, migrație, dezvoltare, guvernanță globală.
Semnificația ar fi că administrația Trump contestă legitimitatea morală a acestor structuri, considerate ideologizate, dominate de elite progresiste, sorosiste, ostile modelului economic și cultural american tradițional. Este, de fapt, un conflict pur de viziune asupra lumii.
Este, totodată, și un mesaj către aliați: „nu mai garantăm automat ordinea veche”. Pentru Europa și aliații tradiționali, mesajul este rece: SUA nu mai joacă rolul de arhitect principal al sistemului internațional liberal. Alianțele și cooperarea devin condiționate, nu automate. Asta obligă UE, Japonia, Canada etc fie să acopere golurile financiare, fie să-și construiască mecanisme autonome, sau dacă nu, să accepte o lume mai fragmentată.
Totodată, Trump deschide spațiu pentru China și Rusia, pentru că retragerea SUA slăbește influența americană în aceste foruri, oferă spațiu strategic Chinei, care exact asta face, își bagă nasul, intră, finanțează, modelează regulile, iar Rusia lui Putin exploatează narativul „Occidentul se destramă”.
Trump nu respinge cooperarea internațională în sine, ci o redefinește. Preferă acorduri bilaterale, negocieri directe, raport de forță clar. Cu alte cuvinte „Nu reguli globale pentru toți, ci înțelegeri punctuale, unde SUA poate dicta condițiile.”
E un moment istoric, să recunoaștem, e începutul unei ordini globale mult mai fragmentate, un pas spre sfîrșitul epocii post-Război Rece, accelerarea spre lumea multipolară, conflictuală, fără arbitru global clar. Instituțiile internaționale nu dispar, dar devin mai slabe, mai politizate, mai regionale.
În esență, retragerea decisă de Trump înseamnă mai puțină cooperare globală, mai multă confruntare de viziuni, o lume mai dură, mai puțin reglementată. Și în care cel mai puternic face regulile. Iar de pe lista celor puternici lipsește Europa. În noua lume care se conturează, cei care sunt utili supraviețuiesc, iar cei care trâmbițează predici sterile, dispar.
Unde este România în această nouă ecuație geopolitică? Răspunsul e simplu: înzăpezită ca proasta pe un aeroport din țara lui Macron. Și fără șanse să se dezghețe prea curînd.

















































