Voronin face jocurile la Chişinău

Seria de demiteri impuse la Chişinău de către comunişti oferă aparenţa unui reviriment al pro-sovietismului şi o acutizare a relaţiilor între principalii lideri pro-occidentali din Republica Moldova.

Pe 18 noiembrie ar trebui să se desfăşoare, în Parlamentul de la Chişinău, alegerea preşedintelui Republicii. Dacă nu va reuşi, Parlamentul va trebui să mai voteze încă o dată după care el va fi dizolvat şi spectrul unor noi alegeri anticipate este cât se poate de real. Mihai Ghimpu, fostul preşedinte interimar al Republicii Moldova, este convins că mişcările lui Vlad Filat vor duce la aceste alegeri înainte de termen în primăvară.

Comuniştii pro-sovietici de la Chişinău îşi doresc să revină la cârma statului moldovean şi nimic nu poate atenua această impresie. Dar cum „vopseaua europenistă” nu le mai permite să o facă în mod direct cu ajutorul tancurilor ruseşti retrase strategic la Tiraspol, se folosesc de diverse stratageme, printre care şi slăbirea coeziunii dintre partidele care formează Alianţa pentru Integrare Europeană.  Iar noua iniţiativă a lui Vladimir Putin, noul-vechi preşedinte al Rusiei, cea referitoare la Uniunea Euroasiatică pare să le convină urmaşilor politici ai lui Voronin. În definitiv ce strică dacă uzbecii, mongolii, ungurii, românii, balticii, tătarii, bieloruşii, tadjicii, armenii s-ar mai uni încă o dată?

Cerinţele comuniştilor

Principala problemă în Republica Moldova, de peste doi ani, este alegerea preşedintelui statului care a intrat în impas datorită prevederii constituţionale care spune că nu poate fi ales decât cu două treimi din numărul deputaţilor din Parlament (61 din 101). Republica Moldova este o republică de tip prezidenţial, în care preşedintele are puteri sporite faţă de premier, puteri atribuite explicit de către Legea Fundamentală. Este cumva un fel de model francez altoit peste obiceiul rusesc. În lipsa acestui preşedinte, al doilea om în stat, preşedintele Parlamentului (ales cu doar 50% + 1 din voturi) face oficiile de şef de stat, dar cu o legitimitate redusă la minimum (AIE îi lipseşte doar un singur vot  în Parlament, având 60 din cei 101 parlamentari).

După  ce Mihai Ghimpu a ocupat această dublă funcţie timp de un an, aranjamentele  politice de la Chişinău l-au adus pe Marian Lupu la „putere”. Fost membru de vază al PCRM şi apropiat al lui Vladimir Voronin până acum 2 ani, Marian Lupu se aştepta la o victorie facilă în Parlament, mai ales că avea şi susţinerea coaliţiei pro-occidentale. Totuşi, lucrurile nu au stat deloc aşa. Pe de o parte Voronin, situat confortabil în spatele celor 41 de mandate de parlamentar a refuzat orice negociere cu AIE ca alianţă  politică, preferând negocierea separată cu fiecare partid în parte şi oricum nu l-ar fi votat niciodată pe Lupu, pe care încă îl priveşte ca pe un trădător (Marian Lupu se desprinsese din PCRM formându-şi propria lui formaţiune politică, Partidul Democrat). Pe de altă parte nici Vladimir Filat sau Mihai Ghimpu nu au avut încredere totală în fostul „pupil” politic al lui Vladimir Voronin până  acum un an.

Real Politik reinventat de Vladimir Filat

Pare-se însă că Vladimir Filat a învăţat ceva din politică şi vrea să distrugă doi adversari dintr-o singură lovitură. Vlad Filat a cerut demiterea procurorului general, a preşedintelui CNPF şi a directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate, oameni care nu aparţineau partidului său (PLDM). Potrivit unui proiect de hotărâre aprobat de Parlament, Gheorghe Mihai a fost demis din funcţia de director al SIS, iar preşedintele Parlamentului ar urma să iniţieze procedura de demitere a celorlalţi doi demnitari, lucru cu care Marian Lupu, preşedinte în exerciţiu al Republicii Moldova nu este de acord şi chiar a declarat public că nu va semna respectivele decrete. În replică, prim-ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, susţine că Marian Lupu va fi eliberat din funcţia de preşedinte al Parlamentului în cazul în care va refuza să iniţieze procedura de demitere a lui Valeriu Zubco din postul de procuror general.

„Filat a pornit conştient distrugerea AIE la 13 octombrie, votând împreună cu comuniştii demisia Directorului SIS şi cerând şi demisia Procurorului General, pornind de la ipoteza care s-a dovedit a fi greşita, că vor avea toată susţinerea comuniştilor”, spune  Roman Mihăeş şi are dreptate.

Vladimir Filat joacă un joc riscant. Toate mişcările politice din ultima perioadă par să conducă spre scenariul unei înţelegeri între Filat şi Voronin pentru deblocarea situaţiei politice de la Chişinău, care nu are un preşedinte de aproape doi ani, lucru cu impact  major nu numai asupra situaţiei interne, dar şi asupra relaţiilor externe fragile şi ale capacităţii sale reale de negociere pe care le are Republica Moldova. Premierul Filat porneşte totuşi de la realitatea electoratului pro-sovietic şi rusofon care este într-adevăr de aproape 50% dacă am lua în calcul şi electoratul transnistrean. O realitate pe care nu are cum să o ignore.

Cei doi Vladimir: Voronin şi Filat

Plecând de la poziţia de forţă pe care o deţine  şi în Parlament şi în actul guvernării, Vlad Filat îşi face calculele că va putea să-l determine pe Vladimir Voronin să coopereze şi că-l va putea „controla. Ceea este cu totul fals, după cum s-a văzut şi zilele trecute atunci când Voronin, supărat că Filat a înfiinţat Partidul Regiunilor (condus de găgăuzul Formuzal), menit să disloce o parte a electoratului comunist, i-a retras parţial sprijinul lui Filat în Parlament, tocmai în privinţa demiterii procurorului general. Astfel, dintr-o singură mişcare Voronin a reuşit să-i antagonizeze pe Marian Lupu şi pe Vladimir Filat, dar să şi-şi crească punctele electorale în ochii electoratului. Pe de altă parte Vlad Filat uită că şi celelalte forţe politice, inclusiv Mihai Ghimpu (Partidul Liberal) au porţi deschise către partidul comuniştilor şi că la rândul lor duc negocieri intense cu Voronin.

Lucrul bun pe care toate aceste mişcări politice îl aduc este că ele vor declanşa, până la urmă o lămurire a situaţiei interne tulburi de la Chişinău. Partea mai puţin  fericită este că odată pornit pe acest drum se va ajunge din nou la alegeri, acolo unde electoratul sărăcit de criză şi dezamăgit de prestaţia AIE, va vota cu siguranţă în mod masiv, din nou, cu Vladimir Voronin. Un Voronin care iată că încă nu şi-a spus ultimul cuvânt şi a cărei sete de revanşă s-a amplificat.