Moda în Parlament. Mulate, inadecvate, uneori inspirate

Emil Cioran spunea că un popor se trădează prin detaliile pe care le ignoră. Constat cu regret, privind prin Parlamentul României, că și eleganța a devenit unul dintre ele. Și poate că tocmai de aceea merită să vorbim despre ea: nu pentru că hainele ar schimba lumea, ci pentru că lumea se vede și prin felul în care alegem să ne prezentăm în fața ei.

• Dobânzile la datoria României, o povară de 60 de miliarde de lei pe an
• Moda în Parlament. Mulate, inadecvate, uneori inspirate
• Europa prinsă în jocul politic de la Washington: ce consecințe ar putea avea rezultatul alegerilor din SUA
• Inflația din zona euro atinge un maxim al ultimilor trei ani, iar BCE ia în calcul o nouă majorare a dobânzilor
• Remus Pricopie, despre noua configurație politică de la Washington: Ce trebuie să înțeleagă România după alegerile din SUA

Anunț de la început: Nu discut nume, ci ținute

Business formal, nu cocktail

De ce ai purta, miercuri dimineață, în Parlament o rochie stridentă, prea mulată și stiletto?
Mă întreb ce dorește să transmită o femeie când face aceste alegeri?
Vorbim, totuși, despre o zi obișnuită de lucru în instituția în care facem legi pentru popor.

Recomand ca acest tip de rochie să rămână pe umeraș sau …în cabina de probă. Pentru că, execuția rochiei lasă de dorit.

Dimensiunea nu este cea potrivită. Tensionează purtătoarea. O rochie mulată nu trebuie să lase loc de interpretare. Ori ești perfectă, ori nu porți.

Aceeași regulă se aplică și în cazul colanților. Există mărimea S și NU. Fermoarul face multiple bucle creând un efect vizual ce amintește de armura unui Stegozaur, iar tivul, prea gros pentru fluiditatea pe care ar fi trebuit să o aibă rochia, compromite rezultatul final.
Este total inadecvat acest tip de ținută pentru o zi de lucru în Parlament.

Mă gândesc că servieta și ceasul Apple (ceas pe care nu ar trebui să-l poarte nimeni la nicio ținută) aparțin unui funcționar public sau coleg în trecere, care a avut o nevoie subită, iar doamna, mult prea amabilă, s-a gândit să-l ajute, păstrându-i-le.
Refuz să cred că o femeie elegantă ar alege să poarte în aceeași ținută toate aceste accesorii.

Caracterul unui parlamentar se reflectă în fapte, dar și în haine. Acestea sunt o extensie a mesajului politic, iar mantra „Așa mă simt eu bine!” nu ar trebui să fie scuza unui parlamentar pentru eșecurile vizuale. Cu atât mai mult în aceste timpuri în care granița dintre libertatea de exprimare și lipsa de respect pare tot mai subțire.
Școala, biserica, tribunalul, primăria, instituțiile statului, în general, sunt spații unde ne îmbrăcăm nu „așa cum ne place nouă”, ci pentru a le reprezenta și onora.
Românii par să nu înțeleagă deloc acest cod vestimentar nescris, dar perfect recognoscibil în toată Europa și în toată lumea, de altfel.

Privite de un ochi neexersat sau de la o masă din cafeneaua Victoriei 33, doamnele din imagine arată decent. Nu există neapărat un element care să șocheze sau să fie, în sine, indezirabil.

Privite în schimb, prin lentila profesionistului și, mai ales, raportat contextului instituțional, însăși postura este una ciudată, cât despre laxitatea ținutelor, aceasta ne duce mai mult cu gândul la o întâlnire de plăcere, într-un cadru informal.
Ținuta formată din fusta și sacoul negru este frumoasă, la fel și posesoarea, însă mult prea casual pentru instituția Parlamentului. Aș vedea-o mai degrabă într-o seară la restaurant, la o plimbare sau la teatru. Un sacou mai cambrat, structurat, cu o croială care să definească mai bine silueta, un dres subțire, negru, niște pantofi kitten heels (cu toc jos) și o geantă mai formală, purtată de mâner, ar fi funcționat mai bine.

Modificări discrete, dar suficiente pentru a schimba întregul mesaj al ținutei.

Apariția în gri nu e nici ea cea mai fericită. Ar fi fost, dacă păstra jeansul și încălțămintea, ar fi înlocuit sacoul cu unul mai proporționat, chiar în aceeași nuanță, purtat peste o maletă neagră sau gri. Astfel, ținuta ar fi câștigat în structură și coerență, fără să piardă din dinamica contemporană.

Cunoașterea proporțiilor și alegerea unor croieli potrivite, pot aduce eleganță și distincție oricărei siluete. 
Coafura și machiajul constituie 50% din aspectul general al unei ținute.

Îmi plac tinerele din imaginea de mai jos.

În primul rând, pentru că sunt îmbrăcate corespunzător contextului. Hainele au proporțiile potrivite, decolteul este discret, iar accesoriile și machiajul nu concurează cu restul apariției.
Felicitări și părinților!

Imi place combinația „all black” completată de sacoul în contrast. Este șic fără să fie prețioasă.
Coafura și machiajul sunt discrete și completează armonios ansamblul. De la lungimea fustei, la croiala sacoului, la pantofi, la bijuteriile atent dozate, fiecare element își găsește locul firesc.

Firescul aici ne părăsește, însă. Deși frumoasă și echilibrată coloristic, ținuta iese din sfera de protocol, ducându-ne cu gândul mai mult la o lansare de carte în timpul liber, decât la o ședința de plen. Șalul purtat sub sacou este un artificiu stilstic interesant, iar faptul că doamna a ales să poarte loaferși în schimbul pantofilor cu toc, îmi place de asemenea. Coafura îngrijită și lipsa oricărui accesoriu sunt un plus.

Nu am nimic de reproșat ținutei, ci doar contextului.

Aș fi purtat acest costum fără nimic sub, lăsând reverele să contureze decolteul, dar pentru că suntem într-un registru instituțional, aș fi ales o maletă fină, neagră. Aș fi renunțat și la cele două lanțișoare. Când o ținută are deja o piesă puternică, aici costumul fiind piesa centrală, stilizarea presupune uneori să știi ce să elimini, nu ce să adaugi.

Costumul ar fi funcționat și cu o cămașa masculină, neagră sau albă, ușor deschisă.

Pantofii cu vârf ascuțit sunt bine aleși.

Paleta monocromă de gri-uri și croiala cu influențe masculine contureaza o apariție sobră, sugerând totodată coerență, măsură și maturitate stilistică. Coafura și machiajul impecabile, împreună cu broșa și colierul discret, aduc o notă personală și feminină apariției. Ochelarii sunt un contrast binevenit. Paltonul adaugă volum și ținută, fără să perturbe proporțiile.

O altă prezență agreabilă, care completează acest careu de dame de pică, este doamna cu tunsoare bob și păr blond frumos îngrijit. Costumul negru bine proporționat și pantofii aleși corect, atât ca nuanță, cât și ca înălțime, creează o apariție convingătoare. Este o ținută care funcționează prin coerență, nu prin acumulare. Aș încuraja-o să experimenteze și cu ochelari cu rame negre, roșii sau în alte culori atent alese. O pereche de ochelari poate deveni un accesoriu cu personalitate și poate eleva considerabil un look, dacă este potrivită fizionomiei și întregii ținute.

Într-un cadru precum Parlamentul, reperul vestimentar ar trebui să fie unul business formal, nu business casual, cu atât mai puțin cocktail.

Pentru doamne, dress codul instituțional recomandă costum din două piese, cu fustă sau pantaloni, rochii cu lungimi în jurul genunchiului sau peste, decolteuri discrete, culori temperate, accesorii atent dozate, machiaj, manichiură și coafură echilibrate.

Nu este vorba despere uniformizare și nici despre impunerea unei estetici conservatoare sau gusturi personale. Este vorba despre adecvare.

Fanteziile vestimentare personale pot fi exprimate la evenimente sociale, petreceri sau… alt gen de întâlniri. Nu trebuie abandonate, ci plasate în contextul în care pot fi înțelese și apreciate.

Una dintre cele mai mari confuzii ale ultimilor ani este ideea că autenticitatea vestimentară înseamnă să te porți așa cum dorești, indiferent de context. Le spun anomalii vestimentare. Nu pentru că orice abatere de la convenție ar fi greșită, ci pentru că uneori alegerea personală ignoră complet contextul.

Instituția nu poartă Chanel sau alte logo-uri vizibile, dar cu siguranță poate servi lux tăcut.
Acest „quiet luxury” pentru că tot este la modă termenul, poate fi un reper util. Există branduri contemporane, la fel de relevante, precum Alaia, Khaite, The Row, Savette, DeMellier, Polene, Freja, etc, care oferă exemple de minimalism sofisticat, discreție vizuală, dar și apartenență la clubul bogaților.
Cum ar fi dacă data viitoare când vă îmbrăcați pentru o zi în Parlament, înlocuiți scuza „Așa îmi place mie!” cu „Ce vreau să exprim astăzi”?