Pot ierta evreii?

Dacă antisemitismul său a evoluat nu știm, dar că genialiatea sa a rămas constantă, suntem siguri.

• Mediul de afaceri și Guvernul, dialog privind prioritățile economice și stimularea investițiilor în România
• PSD: Pretinșii reformiști au arătat doar jumătatea care le convine
• Spațiul aerian european, perturbat de 12 alerte cu bombe
• Valentin Naumescu: Putin ar putea intensifica ofensiva din Ucraina pentru a forța capitularea Kievului
• După 30 de ani, Netanyahu pierde sprijinul unui partid ultrareligios

Înapoi în timp

John Galliano se reîntoarce printr-o expoziție retrospectivă în primăvara lui 2027, la Muzeul Metropolitian din New York. Este o recunoaștere istorică majoră a carierei sale de patru decenii, dar și o alegere curajoasă și controversată a Muzeului. Galliano devine cel de al treilea designer în viață care a primit o expoziție solo în cadrul instituției, după Yves Saint Laurent, în anul 1983, și Rei Kawakubo, în anul 2017.

Este cel mai înalt omagiu pe care industria modei și un muzeu global îl aduc talentului și viziunii sale teatrale, avangardiste.

Există un moment în care un artist poate fi reabilitat complet?

John Galliano, designerul caselor de modă Ghivenchy (din iulie 1995 până în octombrie 1996), Dior (din octombrie 1996 până în martie 2011) și Maison Margiela (din octombrie 2014 până în decembrie 2024), a fost condamnat de un tribunal francez după declarațiile sale antisemite din anul 2011, care au făcut înconjurul lumii. Tot atunci a fost și concediat de casa de modă pentru care lucra la acea perioadă – Dior.

În februarie 2011, un cuplu francez care bea o bere în fața barului „La Perle” din cartierul Marais din Paris a declarat că Galliano i-a insultat în repetate rânduri cu expresii precum „curvă evreică, urâtă de rahat” și „bastard asiatic de rahat”. Geraldine Bloch, în vârstă de 35 de ani, a declarat că designerul i-a cerut mai întâi să tacă din gură, apoi i-a criticat hainele, părul, coapsele, sprâncenele și machiajul. Ea a afirmat că Galliano a rostit 30 de insulte antisemite în decurs de 45 de minute, printre care și declarații de genul „dacă mamele voastre și strămoșii voștri ar fi fost în locul vostru, ar fi fost gazați!”

O altă femeie a declarat că acesta i-a adresat insulte similare în același bar, cu altă ocazie.

La procesul lui Galliano din iunie, procurorul a solicitat judecătorilor să-l amendeze, afirmând că, deși acesta nu era un „teoretician” al urii rasiale sau al antisemitismului, era vorba de „antisemitism și rasism cotidian”, pe care le-a calificat drept „jalnice și îngrozitoare”.
Galliano a declarat în cadrul procesului că nu-și amintește incidentul din cauza unei „triple dependențe” de alcool, somnifere și Valium, pentru care a urmat un tratament.
Judecătorii au hotărât că Galliano avea „o conștiință suficientă a faptei sale, în ciuda dependenței și a stării sale fragile”, mai ales că Galliano a prezentat scuze reclamanților în timpul procesului. Judecătorii au remarcat „valorile toleranței” din opera sa și i-au impus să plătească 16.500 de euro cheltuieli de judecată pentru reclamanți și către cinci organizații anti-rasism, plus un euro simbolic cu titlu de despăgubiri pentru fiecare dintre aceștia.

Creator…de muzeu

Puțini au schimbat limbajul modei cu aceeași forță creativă așa cum a făcut-o John Galliano. Dar nimeni nu a cunoscut și o cădere la fel spectaculoasă. A urmat o lungă perioadă de recuperare, iar industria i-a oferit treptat, o a doua șansă. La casa de modă Maison Margiela. După 10 ani.

John Charles Galliano s-a născut în 1960 în Gibraltar, o colonie britanică cu 25.000 de locuitori din Sudul Spaniei. A urmat studiile școlii catolice St. Anthony, ulterior Colegiul de Artă și Design Central Saint Martins, unde a absolvit în 1988 cu onoruri în design vestimentar. Colecția sa de debut s-a numit „Les Incroyables” – „Incredibilii” și a fost inspirată de Revoluția Franceză.

În data de 31 iulie, anul acesta, Muzeul Metropolitan de Artă din New York a anunțat expoziția care stabilește tema din cadrul Met Gala care va avea loc în primăvara 2027 și care se va numi Horizons (n.m. Orizonturi).

Aceasta va cuprinde ținute, accesorii, schițe, machete, caiete de cercetare și materiale de arhivă și va dezvălui totodată modul în care Galliano îmbină locuri, istorii, tradiții artistice și narațiuni. Totul fără a diminua gravitatea evenimentului fatidic din anul 2011, anunță organizatorii.

The New York Times a preluat și publicat știrea la fel cum au facut-o numeroase alte publicații de prestigiu ca Vogue, Rolling Stones, The Guardian.

Muzeul Metropolitan de Artă din New York (MET) Foto MET

Anunțul a reaprins însă o întrebare incomodă: unde se termină iertarea și unde începe celebrarea?

Una este să accepți că un om se poate schimba și cu totul altceva este ca o instituție culturală să îl transforme în simbol.

În iudaism există un cuvânt pentru întoarcerea din greșeală: Teshuvah. El presupune recunoașterea răului făcut, încercarea de a-l repara față de cei răniți și dovada unei schimbări reale atunci când omul este pus din nou în fața aceleiași tentații.

Dorind să se edifice asupra culturii mozaice, Galliano și-a dedicat mare parte din ultimii ani pentru recuperarea interioară și socială.

În timp ce unii se duc la dezalcolizare sau dezintoxicare, acesta a mers la intelecualizare, petrecând ani buni cu răposatul Abraham Foxman, pe atunci director național al Ligii Anti Defăimare (ADL) și probabil ultimul lider evreu care putea acorda în mod unilateral iertarea unui acuzat de antisemitism.

Abraham Henry Foxman a fost avocat și activist american, director național al Ligii Antidifamație (ADL) între 1987 și 2015, iar, în ultima perioadă, a fost director național emerit al organizației. Între 2016 și 2021, a ocupat funcția de vicepreședinte al consiliului de administrație al Muzeului Patrimoniului Evreiesc din New York, cu scopul de a coordona eforturile acestuia împotriva antisemitismului. Foto Imbd

Foxman l-a ajutat pe designer să studieze iudaismul alături de un rabin și să viziteze lagărul Auschwitz, considerând la final că măsurile de reabilitare luate de Galliano erau suficiente, motiv pentru care le-a recomandat marilor magazine să-i vândă din nou creațiile.

„Domnul Galliano a depus eforturi susținute pentru a-și schimba viziunea asupra lumii și a dedicat o perioadă semnificativă de timp cercetării, lecturii și învățării despre ce înseamnă răul reprezentat de antisemitism și intoleranță”, a declarat la acea vreme Foxman.

Yiscor, slujba de rugăciune pentru cei decedați, în ziua de Yom Kippur, Moshe Gottileb. Foto Muzeul Tel Aviv

Jonathan Greenblatt, directorul executiv al ADL, a invocat aprobarea lui Foxman într-un e-mail trimis săptămâna trecută către The New York Times, pe care l-a postat ulterior pe X: „Credem că John Galliano a depus eforturi sincere pentru a depăși problemele care au dus la izbucnirea sa antisemită de acum câțiva ani de la Paris și i-am acceptat demult scuzele”, a scris Greenblatt. „Eforturile sale de a repara prejudiciul cauzat de cuvintele sale și de a învăța din acel incident ar trebui aplaudate.”

Înainte ca Muzeul Metropolitan de Artă să anunțe că îl va omagia pe designerul de modă John Galliano printr-o expoziție de amploare organizată de Costume Institute în primăvara viitoare, muzeul a convocat cel puțin două întâlniri neobișnuite: o întâlnire față în față între Galliano și mai mulți rabini de seamă, precum și o întâlnire mai amplă la care au participat redactorul-șef al revistei Vogue, Anna Wintour, reprezentanți ai muzeului și mai mulți lideri evrei de seamă.

Doi dintre rabinii care au participat la întâlnirea din luna mai au acceptat sinceritatea regretului exprimat de Galliano.

Într-un interviu acordat Jewish Telegraphic Agency (JTA), rabinul Rick Jacobs, președintele Uniunii pentru Iudaismul Reformat, a declarat că s-a întâlnit și el separat cu Galliano în primăvară. A plecat de acolo cu convingerea că designerul era „un model incredibil de pozitiv al unui om care a depus eforturi pentru a-și recâștiga cu adevărat poziția socială pierdută”.

Jacobs a spus că întâlnirea cu Galliano a întărit convingerea la care ajunsese și Foxman.

Redingotă rară semnată John Galliano, din colecția „Afghanistan Repudiates Western Ideals”, primăvară-vară din 1985, estimată la 20.000-30.000 dolari Foto Sotheby’s

„Am fost impresionat de John Galliano și de modul în care și-a abordat povestea. Nu a încercat să o cosmetizeze. Nu a rostit ceva ce fusese pregătit să spună”, a declarat Jacobs. „Am simțit că era cu adevărat sincer și plin de remușcări.”

Nu au fost doar acuzatori în viața designerului. Printre celebritățile care l-au susținut pe Galliano în lunga perioadă de reabilitare au fost Oscar de la Renta, Anna Wintour, Kate Moss.

Cine decide când societatea a iertat?

Revista WWD, denumită adesea și „Biblia modei”, a contactat 20 de membri ai comunității creative evreiești pentru a le cere părerea cu privire la planurile Muzeului MET.

Menționând că este fiica unei mame care a fost la Auschwitz și a supraviețuit, Diane von Furstenberg l-a considerat pe Galliano „cel mai talentat designer din toate timpurile” și a afirmat că opera sa „merită cea mai mare recunoaștere”. Ea a continuat: „În ceea ce privește comportamentul său extrem de regretabil de acum câțiva ani, acesta nu a fost acceptabil sub nicio formă. Dar John a petrecut ani întregi și mult timp cerând iertare și încercând să-și răscumpere greșeala. Ar trebui să rămână conștient de acest fapt și să-și exprime scuze sincere.”

„Nimeni nu merită mai mult o expoziție de această amploare decât John Galliano”, a declarat Anna Wintour, director la Condé Nast și director editorial global al revistei Vogue. „Opera sa la Dior, Givenchy, Margiela, îmbină erudiția și creativitatea, întunericul și lumina, trecutul, prezentul și viitorul, toate îmbinându-se într-un mod strălucit.”

Anna Wintour la Gala Met, 2024 Foto Profimedia

Wintour a continuat: „Este un designer extraordinar, iar cariera sa nu se reduce la un singur moment – ceva cu care va trebui să trăiască pentru tot restul vieții. Expoziția nu va ocoli niciun aspect întunecat din trecutul lui John. Face parte din ceea ce l-a format. Expoziția va cuprinde întregul parcurs al carierei sale și va aborda toate aceste aspecte.”

Întrebându-ne dacă John Galliano, ca om, merită o cale de întoarcere către meseria lui, răspunsul a fost dat încă din 2014, când Maison Margiela l-a angajat, iar întreaga industrie a răsuflat ușurată.

Aceea era o întrebare despre sufletul unui om. Dar la întrebarea cum își gestionează o instituție propriile riscuri, mulți caută încă răspunsul.

Încă din 2024, Anna Wintour și curatorul Andrew Bolton planificaseră această expoziție. Revista The Cut a relatat ce s-a întâmplat apoi: conducerea muzeului a intrat în panică din cauza potențialului risc de imagine, membrii Consiliului director au intervenit, iar expoziția a fost anulată. Tema care a înlocuit-o, pregătită în ultimul moment, a fost Sleeping Beauties.

Astăzi, Bolton are o versiune diferită a deciziei din 2024: membrii Consiliului muzeal aveau nevoie doar de mai mult timp, iar ezitarea nu a avut nicio legătură cu trecutul lui Galliano.

Deși i-au anulat retrospectiva care ar fi trebuit găzduită dincolo de ușa de la intrare, pe trepetele muzeului, industria modei a organizat-o simbolic pe treptele muzeului.

Reîntoarcerea antisemitismului

În 2024, să onorezi un condamnat pentru antisemitism presupunea un cost de imagine pe care Metropolitan Museum nu a fost dispus să îl plătească. În 2026 însă, tot aceeași instituție și-a refăcut calculele și a concluzionat că acel cost aproape a dispărut. Poate și pentru că orașul New York este condus astăzi de un primar pro palestinian ale cărui regrete sunt doar acelea că nu are competența de a-l aresta pe prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu.

Toamna trecută, revista Glamour a desemnat-o „Femeia Anului” pe Rachel Griffin, în timp ce aceasta viraliza pe platformele sale online acuzații la adresa statului Israel, prezentându-și activismul drept o expresie a credinței sale creștine.

A acceptat premiul purtând o rochie brodată cu desene realizate de copii palestinieni și le-a spus celor prezenți că aceștia sunt „victimele unui stat evreu care îi vizează intenționat pe copiii neevrei”. Revista a numit-o „deschizătoare de drumuri”.

Câteva săptămâni mai târziu, Anna Wintour a stat alături de Sheikha Moza bint Nasser la Gala Fashion Trust Arabia din Doha. Moza este probabil cea mai elegantă figură publică a Qatarului, dar și femeia care l-a elogiat public pe liderul Hamas Yahya Sinwar, organizatorul atacurilor din 7 octombrie 2023.

Vogue nu a comentat nimic în privința alăturării. De fapt, nu avea ce comenta, pentru că nu s-a întâmplat nimic. Niciun client de publicitate nu s-a retras. Nicio invitație nu a fost anulată. Iar femeia care îl elogiase pe omul responsabil pentru cel mai mare masacru împotriva evreilor de după Holocaust a rămas un partener de conversație perfect acceptabil pentru cea mai influentă persoană din moda mondială.

Anna Wintour a stat alături de Sheikha Moza bint Nasser Foto Instagram Sheikha bint Nasser

În ianuarie, Galliano a fost invitat în primul rând la prezentarea haute couture Dior, prima sa revenire în cadrul evenimentelor casei de modă care îl concediase cu ani în urmă. La finalul defilării, proprietarul casei, Bernard Arnault, și familia sa l-au îmbrățișat în fața camerelor de filmat. Proprietarii celui mai mare grup de lux din lume au făcut gestul deliberat, acolo unde toată lumea îl putea vedea. Galliano era iertat, acceptat, reinserat în circuitul mondial al modei.

Două luni mai târziu, Zara anunța colaborarea cu Galliano pentru următorii doi ani. Reacția publică? Entuziasm.

În iunie, Prada l-a numit pe interpretul Saint Levant ambasador global al brandului. În muzica sa, el descrie Haifa, Ierusalimul și Gaza ca făcând parte dintr-o singură Palestină, „de la râu până la mare”. După atacurile asupra suporterilor echipei Maccabi Tel Aviv la Amsterdam, a sugerat că israelienii „și-au meritat soarta” doar pentru că au pășit într-o țară care, în opinia lui, „nu le aparține”, ba chiar le-a mulțumit agresorilor. Prada a analizat acest istoric și a văzut în el un avantaj de marketing.

Se știe că ura vinde și marile branduri știu de asemenea acest fapt. Colaborarea a rămas în picioare.

Așa revine în prim plan antisemitismul.

O revistă premiază o femeie care susține că evreii ucid intenționat copii neevrei și nu plătește niciun preț.

Un editor de modă stă alături de cineva care l-a elogiat pe Yahya Sinwar și nu suportă nicio consecință.

Un imperiu al luxului îl primește înapoi pe omul pe care îl concediase.

Un retailer semnează un contract cu el.

O casă de modă transformă într-un ambasador un artist care celebrează atacuri împotriva evreilor.

Și nimic din toate acestea nu compromite pe nimeni.

Consiliul unui muzeu, care în 2024 spusese „nu”, privește lax toate aceste evenimente precedente și, în 2026, spune „da”.

Evenimentul expoziției lui Galliano a fost anunțat printr-un articol exclusiv în The New York Times, publicat într-o zi de vineri, exact când comunitatea evreiască intra în Șabat.

Se vorbește acum despre „creșterea tot mai îngrijorătoare a urii”, despre „un moment de polarizare accentuată”, despre divizare, ca și cum ar fi fenomene meteorologice, condiții care cresc și scad de la sine, fără ca cineva să fie responsabil și responsabilizat pentru ele.

Voci din media împărtășesc ideea prezentării expoziției, anii lui Galliano la casele de modă Givenchy și Dior în toată strălucirea lor, pentru că acea strălucire este incontestabilă. Dar ar așeza și căderea lui chiar în centrul expoziției. Ar vorbi despre ceea ce a spus, despre oamenii pe care i-a rănit și despre încercările lui de a repara răul făcut. O asemenea expoziție ar onora, în același timp, suferința comunității evreiești și geniul creator al lui Galliano.

Eu aș cumpăra bilet.