Maimuța și deficitul structural. Sau cum să îți faci singur Roborul mai mic

Maimuța Uța, atunci când e singură și plictisită, caută pe internet sau prin notițele mele de economie.

Citește și: Lia Savonea, despre discuțiile de la CSM și Guvern

Lecție de economie aplicată de maimuța Uța predată

Mai nou, e preocupată să învețe despre Robor și despre buget. Zice, aseară, și îmi zâmbește ușor superior:

„Vă tot bateți capul cu Robor-ul și taxele pe bănci, când de fapt, ar trebui să nu vă prea pese…”

Zic, „păi este vorba de creditul și de economiile mele, dar mai ales de bananele tale”.

Zice: „Tocmai de aceea, decât să îți bați capul să pricepi comentariile Xperților de pe net și TV despre necunoscutele economice – tocmai cele ce nu sunt sub decizia și puterea ta, mai bine fă-ți tu de unul singur, Robor-ul mai mic și Robid-ul mai mare…”.

Las telecomanda jos, caut un pahar de apă, uimit de precizia argumentelor. Iarăși îmi ține maimuța o lecție de economie aplicată la viața reală.

Ascult cu atenție:

„Cât plătești pentru creditul tău de casă?”, zice „Robor plus marja de credit a băncii, cred că acum sunt vreo 7,5%”, răspund.

Uța continuă profesoral: „Dar la depozit? „Robid minus marja de depozit a băncii, vreo 1,5% pe an”.

Oftează sicofant:

„Dacă plătești în avans, cu toate economiile tale, partea de credit, e ca și cum ai face o investiție. După comisioane, ți-ar aduce randament 5% net, pe fiecare an. Ce economisești de acum, cumperi titluri de stat, chiar dacă nu ai deocamdată pentru ele o piață secundară lichidă. Aceste instrumente financiare sunt o garanție foarte bună, cu randament atrăgător, fără taxe și comisioane, un plasament excelent …”

O soluție simplă

Nu îndrăznesc să îi mai fac complimente, este sensibilă pe acest subiect. Are discret tatuat un semn, parcă M2, undeva sub blănița de la ceafă. Nu spune ce înseamnă, dar fac pariu că e de fapt un mesaj gen Me-too.

Dar dacă m-aș arăta mirat cât de pricepută e la economie, mi-ar fi teamă să nu-mi găsească imediat vină că de fapt atunci când o complimentez, o discriminez subtil. Mi-a zis odată, iritată, când am întrebat-o în glumă dacă toți sunt atât de bine informați economic pe planeta de unde vine.

„Adică, ce vrei să spui, te-am surprins cu soluția mea simplă, pentru că de fapt ai o părere derizorie despre mine?”

Acum, după ce i-am luat și tabletă, stă pe Insta-vlog mai toată ziua cu vară-sa din America.

Uța pretinde că ruda ei este cea care joacă în Pirații din Caraibe. A emigrat, pe umerii unui fotomodel, direct în Los Angeles. Stau amândouă și gătesc toată ziua pe video.

Grija Uței este însă diferența de fus orar. Trebuie să mănânce la cină exact ceea ce verișoara ei gătește pentru brunch (breakfast și lunch, un fel de phableta 2 în 1…).

Emanciparea maimuțelor nu ține cont de fusul orar, ci doar de wifi.

„Dacă mai aștepți să primești de la bancă sau de la alții, întotdeauna pierzi bani, cu siguranță. Este responsabilitatea ta continuă să îți protejezi finanțele personale.

Nimeni nu poate avea mai mare grijă de banii tăi decât o faci tu singur. Iar acum este momentul optim să îți crești valoarea investițiilor, randamentul lor, dar fără să îți asumi risc suplimentar.

Renunță la depozitul la bancă și cumpără de îndată titluri de stat sau unități de fonduri mutuale, poate și ceva acțiuni, pentru că trecem la statutul de piață emergentă de capital și ne-o fi mai bine tuturor, dar mai ales celor cu active financiare investiționale, cât de mici.

Sau deschide și tu un cont de internet-banking și găsește oferte mai bune decât cele din sucursală. Chiar și o fracțiune de procent (ca să nu mai vorbesc de cei 10% beneficiu la impozit pe venit la titlurile de stat) câștigată prin informație și căutare pe net înseamnă mult în noua lume zgârcită a randamentelor”, îmi spune Uţa.

„Fată, zic așa să-i dau o replică de om oarecum informat, poate scap de lecția nesolicitată de finanțe, dar bananele s-au ieftinit, ca și petrolul – e drept nu la pompă”.

„Ce știi tu, eu economisesc cu un pic de risc pentru a-mi permite în cele din urmă, un low-cost la Los Angeles”, răspunde ea.

În tot răul e și un bine

Continuă, văzând gâlceava politică inutilă de la televizor: „De fapt, poate e bine că încă nu avem buget promulgat”.

„Cum, cum e bine, nu vezi ce supărat este..?”, întreb.

„Păi, zice Uța-Economista, există și o parte bună în această amânare a bugetului, deficitul structural va fi mai mic decât cel pe cash; și asta dă bine la public dar mai ales la investitori”.

„Cum?, zic eu, gândind cu voce tare, dar nu apuc să termin, că maimuța cea deșteaptă dispare în spatele fotoliului. Ce faci Uța, fată dragă? Zice, șoptind ușor, cu ochii în tabletă, pe Insta dar și Twitter.

„Când apare dom’ profesor la televizor și vorbește sacadat, răspicat și răstit, ca la școală pe vremuri, mi se face frică. Ce mă fac, dacă mă scoate la tablă și știu să răspund?…”.

*Adrian Mitroi predă Economie Comportamentală și Finanțe Personale