„2023. Anorexie Nervoasă. David, 12 ani. O banană la două zile, măsurată și cântărită. 14 luni de iad”. Mărturia tulburătoare a unei mame, în cadrul Conferinței „Sănătatea mintală în era digitală”

„2023. Anorexie Nervoasă. David, 12 ani. O banană la două zile, măsurată și cântărită. 14 luni de iad”. Acesta a fost începutul mărturisirii făcute de Roxana Dima, fost jurnalist, actualmente director de comunicare în cadrul Registrului Auto Român, o mamă care a trecut prin infern, văzându-și copilul cum se auto-distruge.

Testimonialul a fost prezentat în cadrul Conferinței „Sănătatea mintală în era digitală”, organizată de Q Magazine, marți, 7 octombrie, la Palatul Patriarhiei, și la care au participat ministrul Educației, Daniel David, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, profesorul Jan Martin Stransky, autorul cărții „The rise and fall of the human mind”, medici psihiatrii, psihologi, oficiali ai altor instituții, reprezentanți ai ONG urilor dedicate copiilor, senatori implicați în inițiative legislative dedicate limitării efectelor negative ale consumului de rețele sociale și la care a fost reprezentată inclusiv industria oficială și legală a jocurilor de noroc.

În cadrul conferinței, IRES a lansat studiul „Sănătatea mintală în era hiperconectivității”, realizat la comanda Q Magazine, ale cărui concluzii pot fi citite aici.

• Bolojan, acuzat că dezinformează opinia publică. „Să vă cereți scuze public față de toți angajații din sistemul public de sănătate!”
• Fostul purtător de cuvânt al Guvernului, Corneliu Calotă, publică un text care a devenit viral: Atenție la USR! România nu înțelege ce i se întâmplă
• Vice-președintele Băncii Mondiale și Alexandru Rogobete au evaluat stadiul Centrului de Arși Grav din Timișoara. Ministrul anunță măsuri noi pentru personalul medical
• One United Properties va acoperi costurile refacerii părților comune ale clădirii afectate de incendiu
• Rustem Umerov, șeful Consiliului de Securitate al Ucrainei, anunță că încep negocierile cu americanii, în Elveția, pe baza planului propus de Trump

Daniel David și Alexandru Rogobete Foto Mihail Oprescu, Q Magazine

Evenimentul, susținut de Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății, a adus la aceeași masă neurologi, sociologi, medici, reprezentanți ai autorităților statului, dar și ai ONG-urilor.

Prof. dr. Vlad Ciurea, dr. Iustinian Ioachim Simion, dr. Emanuela Andrei, dr. Adrian Abagiu, prof. univ. dr. Radu Țincu, dr. Lucian Paziuc, Alexandru Rogobete, – ministrul Sănătății, ministrul Daniel David, senatoarele Carmen Orban și Nicoleta Pauliuc, prof. Vasile Dîncu, George Roman („Salvați copiii”), Anna Riatti (UNICEF) sunt numai câțiva dintre cei care au luat cuvântul la eveniment.

Invitatul special al conferinței „Sănătatea mintală în era digitală” a fost dr. Martin Jan Stransky, profesor clinic de neurologie la Universitatea Yale, autor a numeroase studii privind efectele consumului de conținut online asupra creierului.

Roxana Dima, fostă jurnalistă, a povestit cât de greu a fost ca diagnosticul de „anorexie nervoasă” să-i fie pus de doctorii români. Destinul a făcut ca, în timp util, să întâlnească un medic care a identificat corect această patologie cu care se confruntă în special pre-adolescenții care nu au încredere în propria persoană și care-și găsesc refugiul pe rețelele de socializare care nu fac decât să le adâncească depresia.

Iată mărturia Roxanei Dima, la finalul căreia până și medicii obișnuiți să trateze cazuri similare aveau lacrimi în ochi.

„2023.

Anorexie Nervoasă.

David, 12 ani.

O banană la două zile, măsurată și cântărită.

14 luni de iad.

Nici în cele mai negre scenarii nu mi-a trecut prin minte că David al meu, copilul soare, copilul zâmbet, vorbitor fluent de două limbi străine, sportiv de performanță în două discipline, înot și fotbal, ar putea vreodată să cadă pradă celei mai parșive și periculoase boli psihice din câte a identificat știința medicală.

Anorexia Nervoasă a ajuns, potrivit cifrelor oficiale din Uniunea Europeană, la 20% rată de deces.

Pe scurt, cei diagnosticați cu eating disorder se înfometează până când le cedează organele și mor. Pe termen lung rata de suicid este la cote alarmante.

În mrejele acestei patologii sunt prinși de obicei pre-adolescenții, care, dintr-un cumul de motive cum ar fi neîncrederea în sine, vulnerabilitatea, evenimentele private traumatice emoționale și bullyng-ul, cad pradă într-un final nefericit influențelor nefaste din mediul online, de pe platformele de socializare, tip Tik Tok, Instagram și așa mai departe.

În România patologia are iz fantomatic. Trebuie să ai mare noroc să găsești un medic care să pună diagnosticul corect. Și mai ales la timp.

Până să ajung la Spitalul „Obregia”, la doamna doctor Florentina Rad, am auzit de la „Haideți doamnă că are fițe!, Îi trebuie o bătaie! sau Are intoleranță alimentară!” până la „Sedează-l și dă-i cu forța să mănânce!”.

În Europa sunt institute care cercetează, tratează și țin sub observație mii de pacienți. În România nu există nicio unitate medicală unde să poți interna și trata corespunzător un astfel de caz. Nu la pachet cu alte boli mintale sau dependențe.

În Europa sunt liste de așteptare la clinici consacrate și dedicate. Numai că în această boală nu e timp de așteptat. 

În România se vorbește doar despre grași și diete. Reversul nu e băgat de nimeni în seamă.

Nu voi intra în detalii legate de cum s-au scurs cele 14 luni în care David a trecut prin boală, pentru că ar însemna sa vă povestesc iadul și sunt sigură că nu aveți destulă imaginație. Spre norocul dumneavoastră!

O să vă spun doar că refugiul copiilor cu anorexie nervoasă în mediul online este otrava care, de cele mai multe ori, face diferența între viață și moarte.

De acolo, din online, departe de ochii părinților (și nu, nu le poți lua telefonul, pentru că te amenință că se sinucid si nu îți arde să riști!), își culeg nefiltrat informații halucinante care le alimentează fals percepția asupra vieții.

Mintea lor, încă necoaptă, este solul perfect, nevinovat, pentru cultivarea dăunătorilor virtuali. 

Câteva exemple:

Cum să te înfometezi în 90 de zile?

Mai bine slab și mort decât viu și gras!

Cum să te alimentezi fără calorii

Apa îngrașă!

Dacă ești slab, nimeni nu te mai judecă și devii lider în grupul de prieteni sau de la școală.

Toate aceste manipulări, dublate de vulnerabilitatea lor psihică, suprapuse stării clinice precare, sunt refugii fatale pentru mintea unor copii care nu știu cum să acționeze și să gestioneze vârtejul falsei imagini în care au intrat.

Prof. Anca Florea

Supranumită și boala ilogicii (gândiți-vă de câte ori am auzit în perioada aceea întrebarea: Cum adică nu mănâncă nimic? Cum adică nu bea apă?)  anorexia nervoasă este, din păcate, o boală psihic-emoțională care este identificată foarte târziu sau prea târziu, atât de părinți, independent de voința sau iubirea lor pentru copii, părinți care sunt victime colaterale, cât și de medici, psihologi, psihiatri, care se trezesc în fața unui fenomen despre care fie nu au cunoștință, fie nu au pregătire, fie nu au experiență. Și oricum nu au putere să facă nimic, și cu atât mai puțin minuni.

Lupta cu mintea unui copil este infinit mai grea decât lupta cu trupul.

Ceea ce pot să vă spun cu certitudine este că NIMENI, în afară de mamele acestor copii, nu poate înțelege boala.

Nimeni, indiferent câte diplome și recunoașteri ar avea.

Și că nimic din ce pare, din afară, a putea fi aplicat ca și tratament, abordare de orice natură, nu funcționează.

În era online-ului, a influencerilor, a inteligenței artificiale, care ar trebui să fie spectru de înțelepciune și facilitare a creionării viitorului, regăsim de multe ori reversul dramatic al multor destine.

De aceea, este vital ca societatea, prin toate reprezentările sale, să ia cât se poate de în serios această chestiune și să devieze pozitiv trendul.

Este nevoie de statistici, de strategii, de studii, de abordări, de campanii care să prevină și să gestioneze influențele nefaste.

Nu există dramă mai mare pentru un părinte, decât cea de a-și vedea copilul cu mintea învăluită în beznă și degringoladă, murind sub ochii lui, fără să poată face absolut nimic, oricâte resurse, de orice natură, ar avea.

Cea mai fericită zi din viața mea, a fost ziua în care, după mai bine de un an, copilul meu mi-a spus Mami, mi-e foame. Am șters Tik-Tok-ul!

Post scriptum: David este bine. Din nou sclipitor la școală, practică polo și studiază la „Cambridge”..

David trăiește. Si acesta este un miracol!

Floriana Jucan, de o viață proprietară a unei părți din inima mea, îți mulțumesc pentru invitație și pentru șansa de a trage un semnal de alarmă! Excelentă inițiativa de a organiza această conferință. Știu că ai făcut asta din inimă și mai apoi din minte, pentru că doar o persoană care înțelege dincolo de cuvinte poate genera o trezire a societății!

Mulțumesc că m-ați ascultat!”