Cine este scafandrul digital. Studiu IRES, la comanda Q Magazine, despre sănătatea mintală în era digitală

La evenimentul „Sănătatea mintală în era digitală”, organizat de Q Magazine la Palatul Patriarhiei și susținut de Ministerul Educației și Cercetării și de Ministerul Sănătății, a fost lansat un studiu, realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) la comanda Q Magazine, privind hiperconectarea românilor. Studiul, intitulat „Sănătatea mintală în epoca hiperconectivității” indică un paradox: „optimism declarat față de tehnologie, dar trăit pe fondul anxietății și al oboselii digitale”.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Nomofobia (frica de a rămâne fără telefon), cybercondria (căutarea obsesivă de simptome medicale online), doomscrolling-ul (consumul compulsiv de știri negative), anhedonia (incapacitatea de a simți plăcere) sunt doar câteva dintre noile patologii dezvoltate odată cu tehnologia. Acestea, însă, nu sunt doar „efecte secundare” ale tehnologiei, ci simptome ale unor transformări structurale: accelerarea timpului social, precaritatea relațiilor, fragmentarea spațiului public.

Scopul central al studiului este unul exploratoriu: identificarea simptomelor și comportamentelor care semnalează riscuri pentru sănătatea mintală în context digital, precum și evaluarea percepțiilor subiective asupra acestor fenomene. Studiul nu este clinic, nu stabilește diagnostice, dar urmărește să surprindă „geografia psihosocială” a României conectate.

Președintele IRES, Vasile Dîncu, a declarat în deschiderea Conferinței că: „România este într-o poziție extrem de delicată din cauza conectivității ridicate.” „Este nevoie de publici publice, de educație digitală, de igienă digitală pentru a încerca să apărăm utilizatorii de capcanele pe care rețelele sociale, internetul inevitabil le are. Internetul a ajuns spațiu public, dar fără niciun fel de protecție. E timpul să fie luate măsuri, să se țină cont de acești indicatori”, a spus profesorul.

„În context românesc, datele IRES arată o tensiune dublă: tinerii hiperconectați declară frecvent că nu aparțin de o comunitate sau că se simt izolați, în ciuda prezenței constante pe rețele, iar seniorii online, deși mai puțini numeric, exprimă sentimentul de excludere – nu atât socială, cât tehnologică: ceilalți comunică digital, eu rămân pe dinafară. Hedging uman: aceste experiențe nu sunt doar statistici. Ele sunt povești de viață. Tânărul care se simte izolat în timp ce derulează feedul infinit, vârstnicul care se teme să trimită un mesaj pe WhatsApp ca să nu greșească, adolescentul care se compară constant cu colegii mai populari. Cu onestitate,  trebuie să recunoaștem și limitele culturale ale măsurării în România, conceptul de comunitate poate fi înțeleasă în sensuri diferite: sat, cartier, biserică, grup de prieteni sau rețea online. Itemii măsoară percepția generală, dar nu disting aceste nuanțe.”, se arată în studiu.

Un alt aspect relevat de cercetarea IRES este acela că singurătatea, care nu apare ca indicator în datele despre sănătatea mintală, „nu e doar un gol interior, ci o experiență stratificată de gen, vârstă, educație și mediu, un simptom social al felului în care trăim împreună și totuși separat”.

Această singurătate „digitală” este un simptom al fragmentării societății, explică studiul.

De asemenea se relevă că în România ea capătă și o dimensiune politică: reduce participarea civică, slăbește solidaritatea, amplifică polarizarea.

FoMO (Fear of Missing Out), care înseamnă teama de a rata ceva important: o știre, o conversație, o ocazie de socializare, se manifestă printr-o nevoie compulsivă de verificare a rețelelor sociale, prin comparația permanentă cu ceilalți și prin senzația că viața adevărată se întâmplă mereu în altă parte.

„Nomofobia (no-mobile-phone-phobia), anxietatea declanșată de absența telefonului, de lipsa semnalului sau de descărcarea bateriei. În epoca smartphone-ului, telefonul devine un fel de cordon ombilical digital,  lipsa lui echivalează, pentru mulți, cu pierderea legăturii cu lumea.”

În datele IRES, doomscrolling (actul compulsiv de a derula știri negative) apare prin itemi precum: citesc compulsiv știri negative sau știrile negative îmi afectează dispoziția. Răspunsurile indică un segment semnificativ al populației online care se recunoaște în acest tipar.

„20–25% dintre participanții la studiu declară că citesc compulsiv știri negative și că dispoziția le este afectată de acestea. Această tipologie nu respiră aer, ci știri: consumă compulsiv știri negative, iar dispoziția lui fluctuează după valurile de crize. Este reprezentat de adulții de vârstă mijlocie, urbani, activi profesional, consumatori media intensivi, caracterizați de anxietate crescută, cinism politic. Se scufundă zilnic în oceanul informațional și găsește doar resturi de catastrofe: războaie, crize, scandaluri politice. Fiecare derulare de ecran îl trage mai adânc, fiecare titlu alarmist îi apasă pieptul. Când închide telefonul, rămâne cu gustul amar al unui viitor mereu compromis.”, a mai declarat Dîncu.

Interesante sunt, de asemenea, și datele referitoare la cybercondrie, care arată că mulți dintre respondenți caută frecvent informații medicale online și un segment vizibil recunoaște că aceste căutări le sporesc îngrijorarea.

20–25% dintre participanții la studiu declară că citesc compulsiv știri negative și că dispoziția le este afectată de acestea.

Această tipologie nu respiră aer, ci știri: consumă compulsiv știri negative, iar dispoziția lui fluctuează după valurile de crize. Este reprezentat de adulții de vârstă mijlocie, urbani, activi profesional, consumatori media intensivi, caracterizați de anxietate crescută, cinism politic. Se scufundă zilnic în oceanul informațional și găsește doar resturi de catastrofe: războaie, crize, scandaluri politice. Fiecare derulare de ecran îl trage mai adânc, fiecare titlu alarmist îi apasă pieptul. Când închide telefonul, rămâne cu gustul amar al unui viitor mereu compromis.Interesante sunt, de asemenea, și datele referitoare la cybercondrie, care arată că mulți dintre respondenți caută frecvent informații medicale online și un segment vizibil recunoaște că aceste căutări le sporesc îngrijorarea.

Pentru această ipohondrie digitală există, potrivit studiului, cel puțin trei explicații: slaba încredere în sistemul medical, abundența de informații online, cultura medicală tradițională.

În România, medicina populară și rețetele de familie joacă încă un rol puternic. Cybercondria nu înlocuiește aceste tradiții, ci se suprapune peste ele: sfatul bunicii se combină cu forumul online, iar rezultatul este adesea confuz și anxiogen.

„Rețelele sociale au pornit ca instrumente de comunicare și divertisment. În mai puțin de două decenii, au devenit infrastructuri ale vieții cotidiene: loc de socializare, de informare, de afirmare identitară și de participare civică. Pentru milioane de români, Facebook, Instagram, TikTok sau WhatsApp nu sunt aplicații opționale, ci mediul implicit al vieții sociale.

Distribuțiile arată că mulți respondenți recunosc că se gândesc des la social media, iar un segment consistent declară că au nevoie să petreacă tot mai mult timp online. Datele arată că există procente notabile la itemii de conflict (neglijarea altor activități) și recădere (au încercat fără succes să reducă timpul online). Chiar dacă nu putem vorbi despre dependență clinică fără scoruri compozite și evaluare psihologică, putem însă identifica comportamente problematice și o zonă de risc crescut. Pentru mulți respondenți, aceste răspunsuri descriu mai degrabă un stil de viață decât o patologie”, se arată în cercetarea IRES.

Datele IRES indică faptul că aproximativ 15% dintre respondenți au experimentat hărțuire online, iar 17% declară că s-au simțit marginalizați sau stigmatizați în mediul digital.

„Hărțuirea digitală nu este doar o extensie a celei tradiționale, ci are trăsături proprii: permanența (conținutul rămâne online, chiar și după ștergere); publicitatea (umilința devine vizibilă pentru o audiență largă); anonimatul (agresorii se ascund în spatele pseudonimelor); difuzarea virală (un comentariu insultător poate fi multiplicat și redistribuit instantaneu).”

Hărțuirea și stigmatizarea online arată cum fragilitatea spațiului public digital se răsfrânge asupra sănătății mintale. Atunci când spațiul de dezbatere devine ostil, oamenii nu doar că suferă individual, ci și se retrag colectiv.

Datele IRES arată că 85% dintre respondenți își descriu sănătatea mintală drept bună sau foarte bună. Este un procent uriaș, care, la prima vedere, ar putea sugera că România conectată stă excelent la capitolul sănătate psihică. Dar aceeași anchetă arată că aproape 40% dintre respondenți recunosc că folosirea excesivă a internetului le afectează sănătatea mintală mult sau foarte mult.

Potrivit studiului IRES, statul ar trebui să aibă în vedere strategie națională de igienă digitală și sănătate mintală.

„Politici precum educația digitală, centrele comunitare, dreptul la deconectare, protecția datelor și reglementarea soft pot transforma hiperconectarea dintr-un risc structural într-o resursă de reziliență socială. În lipsa acestora, polarizarea, burnout-ul și inegalitățile digitale riscă să devină trăsături structurale ale societății românești.

Pentru a răspunde acestor provocări, politica publică și educația trebuie să se reinventeze. Dacă nu vom construi programe care să reducă anxietatea digitală și să sporească reziliența colectivă, riscăm să vedem cum sănătatea mintală devine cel mai fragil punct al democrației și al coeziunii sociale. De aceea, sănătatea mintală digitală nu este o problemă secundară, ci un indicator strategic al viitorului societăților.”, se arată în studiu.