Mircea Lucescu, un „român de centenar”

„România- o țară, un popor, un spațiu, o istorie, o identitate, o iubire, un imn, un roşu, galben şi albastru simțit pe propria-mi piele în momentele de confruntare, de reprezentare, de responsabilitate”.

• Trump nu a aprobat (încă) acordul la care au ajuns SUA și Iranul
• Atac dur la serviciile secrete. Partidul lui Fritz cere „marea reformă”
• Ministrul Apărării anunță semnarea unui contract în valoare de 30.700.000 euro fără TVA
• Sindicatul Funcționarilor publici din Camera Deputaților: Legea salarizării, un atac direct, deliberat și fără precedent la adresa democrației și echilibrului puterilor în stat
• Finala UEFA Europa League s-ar putea desfășura la București. Ciucu a semnat dosarul de candidatură

În 2018, Mircea Lucescu a acceptat să fie între cei 100 de români pe care i-am ales pentru albumul „Români de centenar”, un proiect special realizat de Q Magazine.

A chintesențializat în câteva cuvinte tot ce însemna țara aceasta pentru el.

O iubea, îl durea, o purta cu el oriunde.

M-am dus să-i duc un exemplar la Istanbul şi am băut o cafea turcească într-un loc frumos pe Bosfor.

Cel mai mult timp l-am petrecut vorbind nu despre performanțele lui sportive sau financiare, ci despre dorul şi regretul de a nu fi realizat mai mult pentru România şi despre ctitoria lui Brâncoveanu pe care o renovase cu banii lui.

Succesul îl făcuse şi mai smerit, şi mai recunoscător lui Dumnezeu.

În ora aceea, cel puțin 20 de oameni au venit la masa noastră rugându-l să facă o poză cu ei. Se ridica, se aşeza, se aşeza, se ridica.

Turcii îl iubeau cum numai ei ştiu să iubească oamenii fotbalului…

Noi am pierdut de mult exercițiul admirației şi propriile noastre neîmpliniri colective, golirea de sens național comun şi pierderea sentimentului că aparținem unei țări din care merită nu să plecăm, ci să rămânem, ne dă o incredibilă forță în a desfigura imagologic toți oamenii valoroşi. S-o criticăm pe Nadia că a acceptat o reclamă la saltele, să-l închidem pe Gică Popescu în închisoare în numele anticorupției şi să-i numărăm dezacordurile lui Gică Hagi sunt doar câteva exemple!

Mircea Lucescu trăia suspendat între dorința de a se întoarce pentru a construi ceva cu Naționala şi teama că va fi „pedepsit” şi pentru greşeli viitoare în alegerea unei scheme de joc.

A ales, în final, țara lui… în detrimentul mândriei personale.

Avea un patriotism născut în timpul vechilor generații pe care anii petrecuți în străinătate nu l-au diminuat. Dimpotrivă.

Faptul că lumea întreagă scrie azi despre plecarea lui arată ce a însemnat Mircea Lucescu pentru România, ca ambasador, ca om care a iubit-o.

Poate ne inspiră…