Când arta are un sens

S-a născut la 500 de ani după Michelangelo și la 100 după Brâncuși. Cei doi, la care se adaugă Fidias, sunt reperele artistice ale sculptorului Alin Neacșu. Opera sa oscilează între clasic și modern.

• Khaled Hassan: Încercând să ștergem o identitate masculină mândră și sănătoasă, nu am eliberat societatea, ci am distrus-o
• „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
• Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
• Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
• Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”

Sculptorul Alin Neacșu a povestit pentru Q Magazine ce înseamnă să fii artist într-o lume bulversată, ce îl inspiră și ce teme abordează cu predilecție.

„Un artist nu se uită la ceas. Nu are program. Spiritul trebuie să zboare liber, nu să fie încorsetat de timp, de orar, de un calendar anume. Am rămas fidel naturalului, materialelor născute din pământ. Mă refer la marmură, la granit, la bronz și, de ce nu, la lemn. Acestea mă ajută să-mi transpun visul, imaginația în concret. După ce am terminat Universitatea de Arte din Iași, am avut norocul de a primi o bursă privată în Italia. Am lucrat aproape doi ani la Carrara, unde am cărat marmură şi am învăţat arta şlefuirii exact ca pe vremea lui Michelangelo. Marmura este extraordinară. Pentru mine, pulberea care se împrăștie în aer în momentul tăierii unei bucăți de marmură este o minune. Din punctul meu de vedere, acel praf alb, eliberat în atmosferă, reprezintă milioane de ani încastrați în acea bucată de marmură. Îmi imaginez că, astfel, prin pori, prin nările sculptorului, intră o cantitate imensă de informație milenară”, a povestit Neacșu pentru Q Magazine. 

Trei sunt temele predilecte ale sculptorului Alin Neacșu: femeia, fără de care lumea nu ar exista, religia și portretistica, atât în stilul clasic, cât și în cel modern. 

Ghidându-se după zicerea atribuită lui Michelangelo, „Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru a urca până la El”, sculptorul Alin Neacșu a creat, cu ani în urmă, un Christ în marmură, atât pentru a-și exprima credința în Fiul lui Dumnezeu, cât și pentru a aduce un tribut marelui artist renascentist. 

„Sculptura este metafora spiritului ascuns în materie. De aceea, fiecare operă trebuie să aibă un sens, să fie un simbol. Altfel, nu poate accede la statutul de artă. În lipsa unui sens, o lucrare devine fie zgomot, fie mizerie”, a explicat Alin Neacșu, în finalul dialogului nostru. 

Sculptorul ieșean ne-a explicat că, în România, un artist supraviețuiește, nu trăiește. „Cu toate acestea, nu am nicio intenție să părăsesc țara. De aici îmi extrag seva, de aici mă inspir, din acest pământ îmi hrănesc spiritul”, a mai spus Alin Neacșu.