Vitrinele din București. Cine le-a făcut și de ce ne urăște?

Fie ca vorbim despre mâncare, accesorii, mobilier, artă, farmacie sau despre haine, vitrina românească poartă, aproape invariabil, un aer de provincie.

• Când arta are un sens
• Vitrinele din București. Cine le-a făcut și de ce ne urăște?
• Doliu colectiv pentru o speranță politică risipită
• Adrian Năstase, de la Budapesta: Americanii nu au foști prieteni
• Susținătorii de ieri, criticii de azi ai lui Nicușor Dan: Ați avut șansa să schimbați sistemul; dacă ați ales să îl serviți, veți fi judecat ca parte a lui!

Lipsa culturii și a bunului gust ne trădează la fiecare colț de stradă.  Este atât de pregnantă, încât ajungi inevitabil să te întrebi dacă nu cumva improvizația a fost ridicată la rang de estetică națională. 

Românul adoră să intervină. Să mai adauge „ceva”. Să mai pună un „detaliu”. Să nu lase golul să respire.

Cine este în spatele vitrinei?!

Cu siguranță ar trebui să se afle un vitrinier sau, în termeni profesioniști, un merchandiser. 

Acesta trebuie să fie un profesionist responsabil cu aranjarea strategică a produselor în magazine, pentru a le face cât mai atractive, pentru a le crește vânzările și pentru a menține standardele brandurilor.

A menține standardele brandurilor?! Care standarde?

Există ele cu adevărat într-o lume dominată de consumerismul rapid, unde cantitatea a înlocuit criteriul, iar „să se vadă” a devenit mai important decât să se înțeleagă? 

În această lume comercială, nici vitrinele nu mai spun o poveste. Ele țipă o ofertă, iar estetica este adesea confundată cu aglomerația. 

Standardul brandului se referă la un set de reguli, de principii și de ghiduri vizuale și de comunicare, încorporate într-un manual de brand. Acesta nu este un moft corporatist, ci un instrument  esențial care asigură o prezentare coerentă, unică și profesionistă a companiei și a produsului. Prin el, se transmit identitatea, calitățile, propunerea unică de valoare cu scopul de a construi o imagine solidă și memorabilă în mintea publicului.

Identitate vizuală

Majoritatea vitrinelor din București au, ce-i drept, o identitate. Problema este că aceeași identitate poate fi regăsită, cu mici variațiuni cromatice, la încă 133 de magazine.

În periplul meu prin București, am notat și locuri cu un „visual” plăcut, dar atmosfera kitschoasă de bazar din jur e mai pregnantă și mai izbitoare decât micile oaze de frumos.

Și nu vorbim despre o estetică asumată sau despre un eclectism cultivat, ci despre un amalgam vizual, lipsit de ierarhie, de discurs și de intenție. 

Vitrina nu mai funcționează ca un preludiu, nu mai construiește identitate, ci acționează ca un depozit vizibil din stradă – totul expus, nimic spus. 

Nu poți expune haine sau alte produse într-o vitrină care revendică branduri precum Gucci, Prada, Valentino etc., folosind același limbaj vizual ca într-un magazin de tip bazar, pe un manechin ce reprezintă brandul Prada. Dacă o faci, trebuie să fie totuși o diferență între acestea și cel de la magazinul Bucur Obor. Haideți să nu contribuim, împreună, la această formă de iresponsabilitate colectivă.

Știu că oamenii nu se educă prin sentințe, ci prin exemplu, dar, stimați compatrioți, atunci când aveți idei, dar nu și exercițiul sau rigoarea unui merchandiser ori pur și simplu aveți dubii…căutați-mă!