În „buncărul” profesorului Cătălin Cîrstoiu: SUUB este primul spital public care va face radioterapie stereotaxică, o radioterapie curativă a tumorii în câteva şedinţe

Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB) a inaugurat recent Compartimentul de Radioterapie Oncologică. Drumul de la idee la realitatea concretă a fost parcurs în 14 ani. Managerul spitalului, prof. dr. Cătălin Cîrstoiu, a vorbit pentru Q Magazine despre acest proiect care s-a născut atât din rațiuni profesionale, cât și din experiențe personale.

• Acordul Mercosur a intrat în vigoare
• Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
• Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
• Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.
• Din fabrica Philip Morris România de la Otopeni spre 54 de țări, pe 5 continente

O VIZITĂ ÎN BUNCĂR

Odată cu crearea compartimentului de radioterapie, SUUB sparge o barieră și devine primul spital public care face radioterapie stereotaxică (n.r. tehnică non-invazivă de înaltă precizie, care utilizează fascicule de radiații direcționate din multiple unghiuri, pentru a distruge tumori sau malformații, fără a afecta țesuturile sănătoase). Până acum, această tehnică era doar apanajul mediului privat.

Deși inaugurarea a avut deja loc, acest nou compartiment va deveni funcțional peste două luni. Am coborât 9 metri sub pământ pentru a ajunge la ceea ce unii au denumit „buncărul lui Cîrstoiu”. De când s-au deschis ușile liftului, mirarea m-a cuprins cu totul. Mă așteptam să intru într-un spațiu tipic pentru o zonă spitalicească. Nu-mi imaginam că o să văd în spatele recepției, spre exemplu, o pădure (tapet-foto, desigur), sau că lumina de pe holuri este într-atât de caldă. Și, peste toate, lumina este naturală.

Ghida mea în acest periplu, asistenta șefă Ioana Teniță, a zâmbit și mi-a explicat că este normal să fie așa.

„Aici vor veni persoane cu un psihic la pământ, din cauza afecțiunii pe care o au. De ce le-am accentua starea? Intenționăm ca și noi, asistentele, să avem uniforme ceva mai colorate, nu albe sau albastre. Un pacient care simte căldură, care vede mai colorat, care intră într-un mediu prietenos va fi mult mai deschis, mult mai liniștit în acest spațiu”, mi-a explicat asistenta șefă.

Pe cei aproape 1500 de metri pătrați, se regăsesc un accelerator liniar (cu camere de comandă și spații anexe); un buncăr de brahiterapie; un simulator CT și o instalație RMN dedicate pentru diagnostic și pentru planificare; saloane de spitalizare de zi și cabinete medicale moderne. În plus, în caz de cutremur sau de defectare a aparatelor, există un spațiu dedicat protejării celor aflați în acel moment în compartimentul de radioterapie. Buncărului în cauză, care va fi dotat cu truse medicale de prim ajutor și cu apă, urmează a-i fi instalat un sistem de comunicație special, pentru a putea lua legătura cu exteriorul.

O curiozitate. Ușa de la acceleratorul liniar cântărește șapte (7) tone și e realizată din plumb.

ISTORIA POVESTITĂ DE CĂTĂLIN CÎRSTOIU

După vizita ghidată, m-am îndreptat către biroul managerului Cătălin Cîrstoiu. Abia ieșise dintr-o operație de înlocuire de femur, la un pacient aproape condamnat la amputaţie, din cauza unui malpraxis petrecut într-un spital din Spania.

Dr. Cîrstoiu a povestit pentru Q Magazine că ideea de a crea compartimentul de radioterapie s-a bazat pe două rațiuni. Prima a fost aceea că începuse să fie evident că în spital se conturează nişte poli de chirurgie oncologică.

„Era evident că vom merge pe partea de dezvoltare a lanțurilor de chirurgie pentru cancere. Şi începusem cu un model în 2009, care era ambulatoriu de oncologie. Hematooncologia era un model unic în România, în care practic noi ce făceam?Pacienţii care aveau nevoie de chimioterapie îşi făceau tratamentul, după care plecau acasă, nu mai era nevoie de internare pentru ei. Era un model care exista peste tot în afară.

Iar rezultatele au fost uimitoare, pentru că, de la un cabinet cu un doctor în ambulatoriu, am ajuns să avem o adevărată secţie care face aproape 40.000 de proceduri anual.

Ortopedia de top în oncologie, hemato-oncologia, hematologia – suntem aproape singurii care facem tot felul de tehnici de fragmentare a ADN-ului, de analiză a ADN-ului – chirurgia hepatică-oncologică, chirurgia digestivă, toate astea s-au dezvoltat şi am devenit foarte buni. Avem Centru Ambulatoriu de Chimioterapie şi ce mai lipsea din verigă? Lipsea radioterapia.”, a povestit pentru Q Magazine Cătălin Cîrstoiu.

„Gândiţi-vă, de când vorbim noi aici, în România, o femeie a murit de cancer de col uterin. Într-o ţară în care, practic, cultura medicală a prevenţiei este inexistentă şi apar în continuare forme de cancer care în alte ţări sunt eradicate, cred că este justificată pe deplin existența unui astfel de compartiment.

A doua este şi o rațiune personală, pentru că pe mine m-a frustrat foarte tare şi a fost o mare problemă personală perioada în care a trebuit să fac radioterapie. Atunci am realizat că nu există un centru modern de radioterapie la noi în ţară.

Clădirea funcționează imersată în pânza freatică (nivelul apei fiind la doar 1,5 m de sol). Soluția tehnică include o rețea perimetrală de puțuri forate și o izolație specială din folie exterioară de tablă de plumb sudată.

Radioterapia actuală nu presupune doar să arzi o tumoră de dragul de a o arde, ci să faci o iradiere uniformă a ei, protejând structurile din vecinătate. Tumora e situată la diverse distanţe faţă de tegument, unde intră raza în contact.

De la un cabinet cu un doctor în ambulatoriu, am ajuns să avem o adevărată secţie care face aproape 40.000 de proceduri anual.

Se dorește modularea fasciculului de iradiere, în aşa fel încât să aibă intensităţi diferite şi să facă o iradiere uniformă a unei tumori.

Toate astea erau cheia, pentru că, vă daţi seama, una e să aplici o doză modulată de radiere cumulativ şi alta este să arzi în neştire şi să provoci tot felul de complicaţii tegumentare, dermatite radice. Sunt impresionante, dar şi greu de tratat.

Şi calitatea vieţii – spre exemplu, faci radioterapie pe gât. Când faci radioterapie de acest fel, efectele sunt minime, iar pe termen lung – aproape inexistente.

În mod clasic, radioterapia ar fi dus la lipsa mirosului, lipsa gustului, lipsa salivei. Astea sunt nişte lucruri destul de greu de suportat în viaţă şi, cum spun tot timpul, importantă după tratamentul oncologic, fie că e chimioterapie, fie că e radioterapie, rămâne calitatea vieţii.

Eu tratez oameni tineri care fac cancer osos. Acum 20 de ani, când am început povestea asta cu oncologia ortopedică, mortalitatea era imensă, aproape de 80% în primii doi, trei ani. Acum e invers, supravieţuirea este de 80%.

Acești tineri trăiesc şi ajung să vrea să-şi întemeieze în mod firesc familii, îşi doresc copii. Atunci, noi discutăm astăzi despre posibilitatea de a-şi prezerva celule germinale, fie ovule, fie spermatozoizi. Le îngheţăm în bănci speciale, pentru că oamenii ştiu că după chimioterapie, unii dintre ei îşi pierd capacitatea fertilă. Am avut zeci de cazuri de genul ăsta.

Revenind, a fost o ambiţie personală să fac la spital un centru de radioterapie pentru toţi oamenii care au nevoie de așa ceva, dar şi pentru colegii mei, pentru că una este abordarea când ai tot lanţul terapeutic la un loc şi alta când îi trimiți în diverse părţi.

Şi da, e o noutate. Noi vom fi primul spital public care va face radioterapie stereotaxică. Asta e o radioterapie curativă a tumorii în câteva şedinţe.

Are extrem de multe indicaţii în cancerele cerebrale, de coloane vertebrale, hepatice şi aşa mai departe”, a povestit managerul SUUB.

Sistemul constructiv este compus dintr-o incintă de piloți secanți și diafragme de beton de 40 cm grosime.

Cătălin Cîrstoiu a rememorat „nașterea” ideii acestui centru. Se întâmpla în 2011, când ministru al sănătății era Cseke Attila.

„Atunci, printr-un program de reabilitare şi de extindere a secţiilor de oncologie, am început practic structura acestui centru şi să formăm nişte piloți secanți și diafragme de beton de 40 cm grosime, pentru că noi am mers pe ideea că bunkerul subteran este soluţia evidentă. Nu mai aveam unde să amplasăm o astfel de clădire. Am mers pe ideea acestui bunker care s-a dus până la minus 12 metri ca adâncime. Trei metri sunt de beton armat, pentru că asta presupune protecţia radiologică.

Tot buncărul e învelit într-un strat izolat de plumb, aşa cum sunt toate cele moderne. E o clădire unică din punctul de vedere al structurii sale”, a explicat Cîrstoiu.

Mortalitatea era imensă acum 20 de ani, de aproape de 80%. Acum e invers, supravieţuirea este de 80%.

Problemele de construcție nu au întârziat să apară. Trebuia ținut cont de cursul Dâmboviței, de metrou, de apele subterane. Clădirea este imersată în pânza freatică, cu rețea perimetrală de puțuri forate și izolație specială din folie de tablă de plumb sudată. Astfel, se creează protecția hidro. În plus, clădirea își colectează toate apele subterane într-un sistem de pompe şi le drenează într-o rezervă de apă. Așa se înregistrează și a doua premieră: SUUB a devenit primul spital care are o rezervă proprie de apă.

Pentru funcționarea celor două acceleratoare, pereții și planșeele au grosimi impresionante, cuprinse între 1,5 și 2 metri.

„În 2012, a fost startul, însă au existat foarte multe greutăţi. De exemplu, când am început să facem această structură de beton subterană, nişte foreze speciale au dat de un bloc imens de beton. Cu greu ne-am dat seama ce este. Era macaraua care a fost folosită la construcţia spitalului, în 1978, şi care n-a mai fost strănsă, ci a fost pur şi simplu abandonată şi betonată acolo.

Această descoperire ne-a întârziat cu un an.

După care, bineînţeles, s-a blocat finanţarea, care a reapărut abia prin anul 2016-2017. A fost dată o hotărăre de guvern care ne-a permis să continuăm investiţia. Dar acea HG a devenit practic funcţională din anul 2020.

Costul total este de 77 de milioane de lei, din care 50 sunt investite în echipamente şi 20 în partea de structură. Adică, peste 15 milioane de euro.”, ne-a mărturisit Cîrstoiu.

Un astfel de centru, atât de sofisticat din toate punctele de vedere, trebuie să aibă, firesc, propria echipă. Nici la acest capitol nu au lipsit obstacolele.

„Am scos posturile la concurs. Au fost situaţii în care nu s-a înscris nimeni. De ce? E o adevărată istorie să găseşti fizicieni sau ingineri de aparatură medicală care să vină să lucreze în mediul public. Ei sunt mult mai bine plătiţi în mediul privat decât în mediul public.

Până la urmă, am găsit o soluţie.

Din păcate, fizicianul care ne-a asigurat tot suportul tehnic şi care a fost un fizician de foarte mare valoare, a decedat răpus de un cancer pulmonar, exact în perioada când ajunsesem la final. Până la urmă, avem trei radioterapeuţi, oameni tineri, doi care sunt angajaţii noştri și un şef de lucrări care vine la noi de la Spitalul Colţea. Acum va începe perioada de comisionare a aparatelor. Asta înseamnă că echipa medicală preia de la fizicienii producătorului aparatele și, în paralel cu această preluare şi instruire, începe perioada de avizare CNCAN, care trebuie făcute simultan, deoarece în momentul în care a apărut un click pe aparat şi a pornit sursa de generare de izotopi radioactivi, atunci lucrurile nu se mai opresc niciodată. Am estimat că, pe fiecare aparat, vor fi zilnic 10 pacienți. Ne dorim să nu crească numărul lor, dar e foarte posibil să se întâmple”, a mai declarat dr. Cătălin Cîrstoiu.

Pentru a marca finalizarea proiectului, în fața clădirii au fost plantați doi măslini. Au fost aclimatizați și… rezistă. Managerul spitalului afirmă că, pe de o parte, semnifică victoria, pe de alta – poate fi un semn de prietenie pentru toată lumea. Noi am adăuga că este un simbol al înțelepciunii și al rațiunii.