„Regimul 28” nu unifică Europa – o privatizează!

Un proiect de federalizare disimulat promite inovație și unitate – dar, în realitate, construiește un al 28-lea stat european fictiv, corporativ, fără granițe, în timp ce suveranitatea și protecțiile sociale dispar din cele 27 de state ale UE. În loc de suveranitate, se propune „suveranitate colectivă”.

• Istorie și „hârdău de ocări” la aniversarea PNL
• Tulsi Gabbard demisioneazǎ din fruntea serviciilor de informații ale SUA
• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare

Totul pentru corporații, nimic pentru salariați

În spatele denumirii tehnocrate „Regimul 28” se ascunde un proiect ambițios: unificarea a tuturor prevederilor legale din dreptul comercial european, din dreptul muncii etc. într-un singur cadru comunitar. Inițiatorii proiectului, evită însă cu grijă noțiunile precum „federalizare” dar și mai abitir „dezbatere democratică”. În realitate, ceea ce se construiește este un stat virtual al dumpingului social — un spațiu juridic fără stăpân, unde corporațiile acționează liber, iar protecțiile naționale devin anacronice, caduce.

Inițiativa, promovată discret (nici o surpriză aici) de fonduri de capital de risc și de giganți precum Google, Amazon, Microsoft, Airbnb, Uber și Apple, urmărește „simplificarea” înființării firmelor, reducerea contribuțiilor sociale, armonizarea fiscală și crearea unei instanțe comerciale pan-europene. Este un scenariu ideal pentru marile companii — și un coșmar pentru angajați.

Principiul e simplu: totul pentru corporații, nimic pentru salariați. Sub pretextul „competitivității”, proiectul subminează protecția socială și erodează suveranitatea statelor. Nu e de mirare că lobby-urile de afaceri — BusinessEurope, EuroCommerce, European Round Table of Industrialists — jubilează. Scopul lor este clar: extinderea Regimului 28 la toate firmele, nu doar la startupuri, cum se pretindea la început.

Visul federal în ambalaj modest, de birocrație

Comisia Europeană acționează cu pași mici. Prima directivă „inofensivă”, așteptată în 2026, va viza doar înființarea online a firmelor 24/7 și simplificarea administrativă. Apoi, treptat, vor urma piesele mai grele: dreptul muncii, fiscalitatea, insolvența…

Este metoda clasică a Bruxellesului: schimbare lentă, prin pași tehnici aparent neutri. Fiecare reformă pare benignă, dar rezultatul cumulativ este un sistem paralel de drept — federal în esență, supranațional în autoritate și lipsit de legitimitate democratică.

Susținătorii spun: „Statele Unite au o piață unică, și noi trebuie să avem una identică.” Dar comparația este falsă. SUA au 51 de regimuri juridice distincte, nu unul singur. Narațiunea a fost popularizată de Mario Draghi, reluată de Larry Fink (CEO BlackRock și mai nou președinte al Forumului de la Davos) și adoptată fără rezerve de Ursula von der Leyen și de toți tehnocrații nealeși de la Bruxelles.

Paravanul startupurilor

Pretextul oficial este „sprijinul pentru inovație”. Realitatea mult mai tristă: aproape jumătate dintre noile firme din UE dau faliment în primii cinci ani. Problemele lor reale țin de finanțare, costurile energiei, lipsa forței de muncă și barierele lingvistice — nu de birocrația excesivă sau lipsa de sprijin.

Regimul 28 nu rezolvă nimic din acestea. Creează doar o companie fără națiune, fără reguli, fără control. Iar proiectul odată lansat, nu va mai putea fi oprit.

EU-Inc: nașterea unei companii fără patrie

EU-Inc este prezentat ca model sau contribuție pentru cel de-al 28-lea regim al UE, promovând o entitate standardizată, paneuropeană, pentru a încuraja creșterea și inovarea. Este o colaborare care invită la contribuții pentru „crearea comunității UE ideale pentru Europa”.

Propriu-zis, ar permite unei firme să se înregistreze o singură dată și să opereze oriunde în UE, cu guvernanță simplificată, raportare digitală și reguli uniforme.

Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vorbind la Davos

Pare practic, dar în fapt reprezintă o lovitură directă la adresa suveranității naționale. Deși „opțional”, Regimul 28 creează o competiție între state. Firmele se vor înghesui în jurisdicția cea mai permisivă, forțând celelalte 27 de guverne naționale să adopte dereglementări la rândul lor. Sau nu. Sindicatele europene (precum ETUI) avertizează că e pur și simplu dumping social— companiile vor ocoli legislația muncii și sistemele fiscale naționale, preferând „paradisul” Regimului 28.

Rezultatul va fi o cursă spre fundul sacului, similară cu cea produsă de moneda unică- Euro, care a eliminat controlul statelor asupra politicii monetare. Acum urmează pasul doi — pierderea suveranității economice.

De la suveranitate la subordonare

Promotorii Regimului 28 pretind că acesta întărește „suveranitatea economică colectivă a Europei”. În realitate, puterea urcă spre instituțiile supranaționale și coboară spre corporații, în timp ce guvernele alese sunt marginalizate.

Critici din diverse tabere politice o numesc „federalizare prin ușa din spate” — nu prin consimțământ democratic, ci prin presiune economică. Rețeta e simplă: creezi un cadru atractiv pentru firme, ele migrează, iar statele sunt constrânse să „armonizeze” propria legislație pentru a nu-și pierde total baza fiscală. Ci doar parte a veniturilor bugetare.

Rezultatul final: eroziune fiscală, dereglare socială și transformarea statelor în simple filiale administrative ale unei federații corporatiste centrate la Bruxelles.

Marele miraj fiscal

Deși proiectul este încă în stadiu de propunere, Ursula von der Leyen a evocat deja ideea includerii fiscalității în acest cadru unificat. Oficial se vorbește despre „simplificare” — o declarație fiscală unică, poate inspirată din modelul Estoniei. În fapt, se deschide poarta migrației fiscale corporative.

Observatorii independenți, precum Corporate Europe Observatory, avertizează că s-ar putea crea un „al 28-lea stat fictiv” al UE, unde companiile și-ar muta profiturile pentru a beneficia de regimuri fiscale prietenoase, secătuind bugetele naționale. Pare evident pentru toată lumea!

Comisia insistă că participarea este voluntară. Dar statele membre știu prea bine: nimic în UE nu rămâne voluntar prea mult timp. Cei care „nu se aliniază” descoperă curând că finanțările europene — PNRR, fonduri de coeziune etc. — încep să se evapore. Suveranitatea se pierde nu prin forță, ci prin dependență financiară. Aceasta este noua idee!

IMM-urile, victime colaterale

O întreprindere mică sau mijlocie, rămasă sub legislația națională, va fi nevoită să concureze cu o multinațională înregistrată sub Regimul 28. Multinaționala va beneficia de costuri reduse, birocrație minimă și acces prioritar la capital și forță de muncă transfrontalieră. Iar firma mică, nu.

Teoretic, și firmele mici și mijlocii ar putea adera la regim. Practic, asta ar însemna pierdere de venituri fiscale pentru stat și accentuarea dependenței de Bruxelles. Pas cu pas, se construiește o federație europeană impusă economic, nu prin voință populară, ci prin constrângere structurală.

Capitalismul „părților interesate”: liantul ideologic

Această integrare corporatistă se aliniază perfect cu viziunea Forumului Economic Mondial privind Stakeholder Capitalism — un sistem în care corporațiile preiau roluri tradițional statale, sub masca responsabilității sociale.

Promovat încă din anii ’70 de Klaus Schwab și reafirmat în Manifestul de la Davos 2020, modelul pretinde că servește „toți actorii sociali”, nu doar acționarii. În realitate, cum a remarcat și publicația Forbes, oferă corporațiilor putere politică, în timp ce guvernele naționale își pierd aceste puteri.

Șeful Forumului de la Davos, Klaus Schwab, autorul celebrului Davos Manifesto 2020.

Regimul 28, prezentat ca „inițiativă de jos în sus”, este de fapt o reorganizare de sus în jos a puterii. Retorica incluziunii ascunde consolidarea autorității corporatiste și birocratice.

O justiție pentru corporații, nu pentru cetățeni

Printre cele mai îndrăznețe propuneri se numără și o instanță comercială europeană — un tribunal dedicat corporațiilor, justificat prin „armonizare”. Aceasta ar soluționa litigiile dincolo de controlul național, transformând responsabilitatea democratică într-o formalitate.

Până și noțiunea de angajare ar fi redefinită: contractele clasice ar fi înlocuite cu „o cultură a colaborării” — eufemism pentru dispariția protecției lucrătorilor: fără contracte de muncă, fără pensii, fără asigurări, fără stabilitate. Flexibilitate pentru firme, precaritate pentru oameni.

Scenariul final: Europa fără națiuni

Regimul 28 promite simplificare, inovație, competitivitate. În fapt, livrează un plan pentru o guvernanță post-națională, unde taxarea, munca și suveranitatea sunt subordonate comodității corporative.

Odată ce „al 28-lea stat” va deveni realitate — o jurisdicție virtuală a profitului — va fi prea târziu pentru a reveni. Statele vor concura între ele în zadar, bugetele se vor subția, iar adevărații câștigători vor fi cei care au scris regulile: marile corporații și partenerii lor birocratici de la Bruxelles.

Dacă Comisia Europeană ar acționa cu bună-credință, ar cere un mandat politic explicit pentru o asemenea transformare și o dezbatere publică. În schimb, avansează prin disimulare: elimină drepturile de veto, evită dezbaterea și impune „suveranitatea colectivă” ca fapt împlinit.

Aceasta nu este integrare. Este absorbție. Iar suveranitatea, odată cedată, nu se mai întoarce.