Andrei Rădulescu, singurul economist român din Bretton Woods Committee, despre ce se va întâmpla cu economia Rusiei și cu bursa americană

Sofisticat autor de analize macroeconomice, ANDREI RĂDULESCU este singurul român care a publicat în cadrul prestigioasei platforme de analiză Bretton Woods Committee, cel mai important spațiu de dezbatere internațională privind instrumentele și poziția instituțiilor financiare internaționale. Între o conferință la Washington și una la Singapore, Andrei Rădulescu a răspuns întrebărilor Q Magazine despre viitorul economic al lumii.

• Analist american: Războiul din Ucraina și rusofobia vor duce la fracturarea UE
• Comisia Europeană vrea ca acordul UE-Mercosur să se aplice înainte de ratificarea sa în Parlamentul European
• Cazul Marinescu. Plagiatul distruge meritocrația, dar justiția selectivă distruge democrația!
• Radu Oprea: Ce face România, cum profită de acest acord atâta timp cât nu există diplomație economică pe spațiul Mercosur?
• Emilia Șercan îl acuză pe ministrul Justiției. „De mult nu am mai văzut un plagiat atât de grosolan”

CUM A AJUNS SINGURUL…

De ce este Andrei Rădulescu singura personalitate română citată la nivel internațional în domeniul economic? Iată câteva repere din viața sa care ar putea da răspunsul.

S-a dedicat cu maximă abnegație analizei fenomenelor macroeconomice și financiare (într-o abordare de la economia mondială, la economia națională) încă din 1997, când a fost admis la Facultatea de Relații Economice Internaționale, din cadrul Academiei de Studii Economice din București. La vremea respectivă integrarea monetară europeană reprezenta cea mai importantă temă de macroeconomie internațională. A fost captivat de fenomenul EUR și s-a documentat fără limite pe această temă.

A obținut o bursă Erasmus, în 2001, la Facultatea de Economie din Porto, unde a continuat să studieze, în cadrul Programului de Masterat Științific în Economie, cu o teză pe finanțele publice europene (Fiscal Policy – an assessment of the Stability and Growth Pact), disponibilă în Biblioteca Națională a Portugaliei.

Totodată, a avut șansa să lucreze cu economiști portughezi de renume mondial pentru cel mai mare fond de investiții portughez (Fondul de Pensii al Portugaliei) (cu o capitalizare în prima jumătate a anilor 2000 echivalentă cu  PIB-ului regiunii Ardeal), dobândind o experiență fundamentală în analiză și previziune macroeconomică.

A continuat studiile în România, pe domeniului integrării economice și monetare europene, cu o disertație doctorală la ASE și o disertație post-doctorală la Academia Română (Programul Cercetătorilor de Elită în Economie) (de altfel este Cercetător Senior la Institutul de Economie Mondială al Academiei de un deceniu).

De-a lungul timpului a susținut prezentări pe teme macroeconomice și financiare la conferințe de top din 40 de țări (Europa, Asia, America și Africa), organizate de instituții de prestigiu mondial, precum Academia de Științe Sociale a Chinei, Central University of Finance and Economics de la Beijing, Fundația Konrad Adenauer Stiftung din Germania, Universitatea Sapienza din Italia (unde a studiat Mario Draghi, fostul Președinte al Băncii Centrale Europene), Universitatea din Maastricht, Congresul Economiștilor din Catalunia, Ottawa Invest, Ambasada României în Mexic, Institutul Marocan de Relații Internaționale, etc. De asemenea, a vorbit în panelul de macroeconomie la Summit-ul European pe Pensii și Investiții de la Montreux și a susținut prezentări macroeconomice la Conferința Europeană pe Pensii de la Zurich, la Forumul EMIR din Dubai, etc.

Totodată, a publicat articole în peste 10 țări.

De la final de 2023 este membru al Comitetului Bretton Woods (BWC) (singurul economist din România și Europa Centrală și de Est), publicând lunar un articol pe teme macro-financiare mondiale și participând la grupurile de lucru și conferințele organizate de BWC. De-a lungul timpului a publicat articole macro-financiare (Economistul, Piața Financiară, etc), a comentat Marea Criză Financiară la The Money Channel, iar rezultatele analizelor au fost citate frecvent de Bloomberg. S-a străduit să promoveze Școala Românească de Economie la cel mai înalt nivel pe toate continentele.

UE PLĂTEȘTE O FACTURĂ MAI RIDICATĂ

De ce este un asemenea decalaj între ritmul de creștere economică din SUA/China și cel din Uniunea Europeană?

Pe parcursul ultimelor decenii ritmul activității economice din Uniunea Europeană a fost inferior celor înregistrate în Statele Unite (prima economie a lumii, cu o dimensiune nominală de aproximativ 28 trilioane dolari la final de 2023) și China (a doua economie a lumii, cu un PIB nominal de circa 18 trilioane dolari în prezent). Această evoluție a fost determinată, în principal, de provocările structurale cu care se confruntă blocul economic european, cu impact din perspectiva productivității multifactoriale a factorilor de producție.

Trebuie amintite în acest context, dinamica precară a productivității muncii, întârzierile în implementarea roadelor Revoluției Digitale și Revoluției Inteligenței Artificiale, fragmentarea piețelor de capital, cu impact pentru climatul investițional din regiune și absența Uniunii Politice.

Andrei Rădulescu a publicat articole în peste 10 țări. Foto Bogdan Dincă, Q Magazine

Într-o analiză elaborată recent pentru Comitetul Bretton Woods am subliniat faptul că PIB-ul pe cap de locuitor din Zona Euro (nucleul dur al Uniunii Europene) s-a situat în 2022 la doar 60% din nivelul celui înregistrat în Statele Unite, pondere în scădere de la 63,2% în 1999, anul lansării monedei unice europene.

Atrag atenția cu privire la faptul că economia Uniunii Europene a fost mai puternic afectată de șocurile mondiale exogene (pandemia COVID-19, tensiunile geo-politice) și endogene (Marea Criză Financiară) comparativ cu SUA/China pe parcursul ultimelor decenii. O explicație ar fi reacția lentă a autorităților responsabile cu implementarea politicilor economice, rigiditățile structurale și absența Uniunii Politice.

În 2023, decalajul ritmului de creștere între SUA/China și Uniunea Europeană s-a intensificat, expresie a faptului că blocul economic european plătește o factură mai ridicată a consecințelor șocurilor din ultimii ani. Fragmentarea și ajustarea volumului comerțului mondial (declin cu aproximativ 2,0%/an în 2023, conform datelor Departamentului de Analiză a Politicii Economice din Olanda), nivelul ridicat al costurilor reale de finanțare și persistența tensiunilor geo-politice au determinat scăderea exporturilor cu 0,5%/an și decelerarea ritmului anual pentru consum privat și investiții productive la 0,4%, respectiv 1,2% în Uniunea Europeană în 2023 (conform estimărilor Eurostat).

„PIB-UL EU VA SCĂDEA”

Se va menține acest decalaj și anul acesta?

Da. Decalajul pe dinamica anuală a PIB (SUA/China vs. Uniunea Europeană) se va menține și în 2024, dat fiind că nivelul ridicat al ratelor reale de dobândă (în contextul atenuării presiunilor inflaționiste) și persistența tensiunilor geo-politice (situația din Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu) vor avea impact nefavorabil pentru investițiile productive din blocul comunitar.

Investițiile străine directe (ISD) europene se confruntă cu primul declin în ultimii trei ani, numărul proiectelor scăzând cu 4% și numărul noilor locuri de muncă cu 7% în 2023.

Franța conduce în clasamentul investițiilor străine, dar valoarea acestora a scăzut cu 5%, Marea Britanie contrazice tendința cu o creștere de 6% și trece pe locul al doilea, iar Germania coboară pe locul trei după un declin abrupt de 12%. (Studiul anual EY European Attractiveness Survey)

Totodată, modificarea de paradigmă din perspectiva tensiunilor geo-politice la nivel mondial începând cu luna februarie 2022 a determinat acordarea unei atenții mai ridicate militarizării în țările regiunii, cheltuielile cu înarmarea crescând cu ritmuri ridicate în ultimele trimestre, cu impact și din perspectiva spațiului de manevră fiscal-bugetar. În acest context, atrag atenția cu privire la deteriorarea climatului din industria Uniunii Europene la începutul anului curent, producția scăzând cu o dinamică anuală de 5,7% în ianuarie, după cum indică datele Eurostat.

Pe de altă parte, în Statele Unite implementarea programelor administrației Biden în context electoral va determina o accelerare a ritmului anual al investițiilor productive, după avansul cu o dinamică anuală în temperare la 0,6% în 2023, conform estimărilor Departamentului Comerțului. Totodată, în China politica economică s-a orientat spre abordarea calitativă, prin accentul pe cercetare/dezvoltare, tranziția la economia verde și implementarea Inteligenței Artificiale.

UE pare că își pierde relevanța economică în lume.

Din nefericire pentru cetățenii europeni și pentru companiile europene, vocea economică a Uniunii Europene în lume este în declin. Astfel, ponderea PIB-ului Uniunii Europene în PIB-ul mondial s-a situat la aproximativ 17% în 2023, în scădere de la 28,8% în 1992, conform datelor Fondului Monetar Internațional (FMI). Această tendință a fost determinată atât de modificările structurale pe plan global (tranziția spre o Nouă Ordine Economică Mondială, pe fondul ascensiunii economiilor emergente și în dezvoltare), cât și de provocările din perspectiva procesului de integrare economică și monetară europeană. Pe parcursul ultimelor decenii am asistat la discontinuitatea convergenței economice între țările membre ale blocului comunitar, la procesele de convergență în divergență și divergență în convergență, după cum arată rezultatele analizei econometrice elaborate în cadrul disertației post-doctorale pe care am elaborat-o în cadrul Programului Cercetătorilor de Elită în Economie de la Academia Română. 

Previziunea mea este că ponderea PIB-ului Uniunii Europene în economia mondială va continua să scadă în viitor, spre un nivel de 10% la finalul deceniului viitor. Pentru schimbarea acestei tendințe nefavorabile Uniunea Europeană trebuie să accelereze reformele structurale și să completeze procesul de integrare prin Uniunea Politică.

Ponderea PIB-ului Uniunii Europene în PIB-ul mondial s-a situat la aproximativ 17% în 2023, în scădere de la 28,8% în 1992, conform datelor FMI.

ROMÂNIA SUFERĂ DE LIPSĂ DE VIZIUNE

Deși oficialii români declară creștere economică, românii nu o simt. Cum explicăm acest fenomen?

În primul deceniu de apartenență la Uniunea Europeană, România s-a confruntat cu paradigma creștere-dezvoltare, în contextul discontinuității reformelor structurale și incidenței Marii Crize Financiare (și consecințelor acesteia), cu impact pentru climatul investițional. Investițiile productive au crescut însă puternic în România pe parcursul ultimilor cinci ani, pe fondul implementării programelor europene pentru dezvoltarea infrastructurii critice.

De altfel, România a fost printre puținele țări la nivel european și pe plan mondial cu o dinamică pozitivă a investițiilor productive inclusiv în anul pandemic 2020, într-un context dominat de incertitudini fără precedent. Se evidențiază accelerarea ritmului anual al investițiilor productive la peste 14% în 2023. Nivelul de dezvoltare (măsurat prin PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare) a crescut la 77,7% din media Uniunii Europene în 2023, de la 39,6% în 2006 (anul de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană).

Pe de altă parte, aceste evoluții pozitive ale indicatorilor macroeconomici nu au fost distribuite uniform, dat fiind că discontinuitatea reformelor structurale și consecințele șocurilor externe au alimentat divergențe între regiuni și sectoare. Astfel, România a continuat să fie țara europeană cu cea mai ridicată pondere a populației expusă la riscul de sărăcie (peste 34% în 2022, conform datelor Eurostat).

De ce România, o țară plină de resurse, are atâția oameni săraci?

Printre factorii care au contribuit la poziționarea României pe primul loc din perspectiva riscului de sărăcie pe plan european aș aminti: discontinuitatea reformelor structurale, mai ales absența reformelor la nivel de administrație publică, dezinteresul, atenția strict la obiective pe termen scurt (lipsa viziunii pe termen mediu), pierderea startului la momentul 1990 (decapitalizarea din perioada tranziției).

Am ajuns la momentul la care forța noastră de muncă, pregătită și cu energia vârstei potrivite, să lucreze în străinătate, în timp ce noi „importăm”  mână de lucru din țări precum Pakistan, Filipine etc. Mai putem spera la o reîntoarcere a românilor competenți acasă?

Probabilitatea este redusă.

România urmează îndeaproape modelul portughez în materie de migrațiune, s-a transformat într-o țară releu, primim forță de muncă din țările sărace și continuăm să exportăm forță de muncă spre țările mai dezvoltate. 

Concurența între țări pentru a atrage forță de muncă calificată se va intensifica în anii următori, iar decalajele pe salarizare între România și țările din Europa de Vest sunt foarte mari, deși ne apropiem de împlinirea a două decenii de la aderarea la Uniunea Europeană. În 2023, salariul mediu orar în România s-a situat la 10,4 EUR, cu mult sub media europeană de 24 EUR, conform Visual capitalist (Mapped: Average Wages Across Europe (visualcapitalist.com).

Putem salva economia românească prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)?

Acest program va contribui la consolidarea procesului de convergență economică europeană a României. La finalul implementării PNRR și cadrului financiar european multianual 2021-2027, România ar putea intra în top 10 economii ca dimensiune nominală din Uniunea Europeană și s-ar putea apropia de media europeană din perspectiva PIB-ului pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare (de la 77,7% la final de 2023).

Practic, România se află în ultimul deceniu cu ritmul ridicat de creștere și dezvoltare.

Ulterior, vom plăti facturile discontinuității și inconsistenței reformelor structurale, a nivelului foarte scăzut al resurselor alocate cercetării-dezvoltării, gradului redus de digitalizare și neimplementării reformei administrative.

Permanența lui Mugur Isărescu la Banca Națională a fost un punct de echilibru pe piața noastră financiară?

Da, continuitatea la banca centrală și politica implementată de BNR au susținut credibilitatea României pe piețele financiare internaționale, într-un context dominat de frecvente schimbări de Guverne.

Dacă ați fi ministru de Finanțe care ar fi măsurile imediate pe care le-ați adopta strategic pentru țară?

În contextul revoluției digitale și a revoluției Inteligenței Artificiale, reformele la nivel de administrație publică și fiscalitate nu mai pot fi amânate. Într-o viziune pe termen mediu implementarea unor fluxuri automate pe venituri-cheltuieli la nivel de finanțe publice ar contribui la reducerea deficitului bugetar și la creșterea încrederii populației și companiilor în relația cu statutul. Doar ca un exemplu, canalizarea încasărilor din impozitul pe profit spre măsuri de susținere a investițiilor companiilor. De asemenea, este imperativă crearea unui fond de capitalizare a pensiilor în sectorul public.

În timp ce în alte țări industria de armament înflorește, la noi a fost distrusă. Cum explicați?

Industria este ramura economiei naționale care a cunoscut cele mai ample transformări după 1989. Remilitarizarea la nivel mondial și pe plan european ar putea determina noi investiții în industria de apărare în România, țară cu tradiție de decenii în această ramură.

8 din 10 manageri sunt în căutare de angajați specializați, cu certificare în domeniile economice de nouă generație, arată un barometru realizat în 2022, pe un număr de 450 de manageri și angajați cu funcții de răspundere din firmele din România, și nu găsesc. Ce explicație dați acestei lipse de competență în rândul tinerilor?

Se pot identifica o serie de factori, inclusiv dezinteresul, demotivarea, modul în care au fost implementate reformele în educație în ultimele decenii.

CREȘTEREA DATORIEI PUBLICE, UN PUTERNIC SEMNAL DE ALARMĂ

Va fi Inteligența Artificială un mai bun manager al statului?

Revoluția Inteligenței Artificiale va avea un impact de transformare în administrația publică, politicile publice și companiile de stat. Sunt însă și elemente de risc în implementarea roadelor progresului tehnologic. Per ansamblu, Inteligența Artificială va limita caracterul discreționar al politicii economice, conferind un plus de credibilitate pentru agenții economici (cu impact pozitiv pentru climatul investițional).

Cum vedeți România, din punct de vedere economic, în următorii ani?

În absența unor noi șocuri externe (valutar, sau ajustări de proporții ale burselor internaționale) economia națională poate crește cu un ritm mediu anual de 3% în perioada 2024-2026. Scenariul are la bază perspectivele de continuare a ciclului investițional post-pandemie, pe fondul implementării programelor europene pentru dezvoltarea infrastructurii critice. Cu toate acestea, ritmul anual al investițiilor productive va decelera în anii următori, după avansul cu peste 14% din 2023, conform estimărilor provizorii ale Institutului Național de Statistică. Presiunile inflaționiste vor continua tendința de temperare, fapt care va permite băncii centrale să reducă rata de dobândă de referință în lunile următoare. Atrag însă atenția cu privire la factorii de risc, inclusiv climatul macro-financiar internațional și nivelul ridicat al deficitelor gemene (finanțe publice și cont curent) într-un an electoral. Cel mai probabil, administrația care va prelua mandatul după alegeri va trebui să accelereze reformele structurale, inclusiv în administrația publică și fiscalitate. România este un fel de Coreea de Nord a Digitalizării în plină Revoluție Digitală. A ajuns cuțitul la os, este ora reformelor, creșterea datoriei publice este puternic un semnal de alarmă.

În România, ritmul anual al investițiilor productive va decelera în anii următori.

VIITOAREA CRIZĂ VA FI INSTANTANEE

Ați fost singurul care a prevăzut marea criză din 2008. În opinia dumneavoastră, ne vom mai confrunta în viitorul apropiat cu o criză asemănătoare?

Oficial, marea recesiune a început la 9 august 2007, în Statele Unite. Cu toții am resimțit-o în 2008.

Acum totul depinde de evoluția bursei americane care, în acest moment, este supraevaluată și a crescut foarte mult din octombrie încoace. Chiar și companiile din zona digitală, a inteligenței artificiale, sunt supraevaluate.

Vom asista la ajustări de proporții pe bursa americană. Asta, în condițiile în care unul dintre cei mai importanți indicatori pentru climatul macrofinanciar este costul real de finanțare, care reprezintă costul nominal din care eliminăm inflația. Or, în acest moment costul real de finanțare în Statele Unite se situează în zona maximă din vara anului 2007. La acestea se adaugă o serie de factori care, într-un context de incertitudine determinată de tensiunile geopolitice și de această tranziție spre o nouă ordine economică mondială, pot determina ajustări sau intensificarea percepțiilor de risc pe piețele financiare internaționale. Să nu uităm că în Statele Unite se dă tonul pe piețele financiare internaționale.

De asemenea, să nu pierdem din vedere că la criza precedentă nu exista whatsapp. Buffet și Keynes, doi mari macroeconomiști, au ajuns la concluzia că spiritul care domină comportamentul economic este „animal spirit”, adică spiritul de turmă. Cu alte cuvinte, atunci când toată lumea este optimistă, tindem să fim euforici, să devenim din ce în ce mai optimiști. Când toată lumea este foarte pesimistă, tindem să fim din ce în ce mai pesimiști. La o viitoare criză, spiritul de turmă va fi mult amplificat, totul se va petrece aproape instantaneu.

România va fi capabilă să reziste unei noi crize?

Când va lovi criza, țările care se confruntă cu deficite gemene vor fi cele mai penalizate de piețele financiare, printr-un cost de finanțare mai ridicat. Este și cazul României. De 30 de ani aproape nu reușim să ieșim din această paradigmă a deficitelor gemene, deficitul finanțelor publice prin deficitul de cont curent. Și suntem în continuare țara din Uniunea Europeană cu cel mai ridicat nivel al deficitelor gemene.

CONFRUNTAREA SUA – CHINA

Grupul țărilor BRICS a depășit economic grupul G7. Este o situație temporară sau se va menține această diferență? Care vor fi tendințele între cele două blocuri?

Pe plan global asistăm la tranziția spre o Nouă Ordine Mondială, în care vocea țărilor emergente și în dezvoltare crește în intensitate de la un an la altul. După părerea mea, această tendință va continua pe termen mediu și lung, trăim în Secolul Asiatic, în care China va deveni prima economie a lumii (ca PIB nominal) până la finalul deceniului următor, iar India ar putea deveni a doua economie a lumii la orizontul 2050.

Decalajul pe pondere în economia mondială dintre BRICS și G7 se va intensifica în anii următori, tendință determinată, în principal, de dinamica mai puternică a investițiilor productive în țările emergente și în dezvoltare comparativ cu cea din statele dezvoltate.

Totodată, progresul tehnologic este implementat cu o viteză mai ridicată în țările asiatice, cu impact din perspectiva ritmului productivității multifactoriale. Nu în ultimul rând, provocările din perspectiva capitalului uman vor afecta nefavorabil mai puternic țările dezvoltate pe termen mediu-lung.

Care mai este rolul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale în blocul eurasiatic?

Recent am asistat la fragmentarea fluxurilor economice între blocul euro-atlantic și cel euro-asiatic, în contextul modificării de paradigmă din perspectiva riscului geo-politic. Confruntarea totală SUA-China, tergiversarea reformelor instituțiilor internaționale și persistența tensiunilor geo-politice au contribuit la o apropiere a țărilor emergente și în dezvoltare din blocul euro-asiatic, aspect reflectat și de lărgirea BRICS. Lansarea de către China a Noului Drum al Mătăsii (One Belt, One Road), cu investiții de peste 1000 miliarde USD din 2013 până în prezent, și crearea Noii Bănci de Dezvoltare (la nivelul BRICS) au impact pozitiv pentru dinamica investițiilor productive atât în blocul euro-asiatic, cât și în Africa, ultimul continent care a intrat în hora globalizării. Cu alte cuvinte, în contextul ascensiunii Sudului Global se dezvoltă alternative la programele derulate de instituțiile financiare internaționale.

„Economia rusă va continua să crească.”

EFECTELE DEDOLARIZĂRII

De ce a rezistat economia Rusiei la șocul sancțiunilor și ce anticipați că va urma? Va scădea economia acestei țări sau nu?

Economia rusă s-a ajustat rapid la consecințele evenimentelor din Ucraina. După scăderea cu un ritm anual de doar 1,2% din 2022, PIB-ul Rusiei a înregistrat un avans anual de 3,6% în 2023. Se evidențiază majorarea valorii adăugate brute în ramurile HORECA, industrie și construcții, cu rate anuale de 10%, 6,9%, respectiv 6,6%. Gradul ridicat de rezistență la consecințele evenimentelor din Ucraina (inclusiv sancțiunile impuse de țările dezvoltate) a fost determinat de cuplarea rapidă a economiei ruse la țările emergente (China, India, etc), investițiile în industria de apărare și măsurile implementate de banca centrală de la Moscova. În prezent, rata șomajului se situează la minime istorice, iar ritmul anual al prețurilor de consum decelerează, în convergență spre nivelul țintit de banca centrală.

Economia rusă va continua să crească în trimestrele următoare, în contextul perspectivelor favorabile pentru ritmul activității economice în țările emergente și în dezvoltare și mix-ului de politici economice în implementare de autoritățile de la Moscova.

A început dedolarizarea? Este un proces ireversibil? Ce efecte va avea acest proces asupra Statelor Unite și implicit asupra altora?

Modificările structurale din economia mondială, inclusiv ascensiunea Sudului Global, vor determina tranziția spre un nou sistem monetar financiar-internațional, în care rolul dolarului SUA, moneda care a dominat perioada postbelică, se va diminua semnificativ. Măsurile implementate la nivelul BRICS în perioada recentă și consecințele tensiunilor geo-politice sunt factori care oricând pot conduce la următorul șoc din șirul marilor transformări (care a demarat cu pandemia coronavirus), șocul valutar (reducerea expunerii economiilor emergente și în dezvoltare pe dolarul american). De altfel, perspectiva unui nou șoc la nivel mondial este reflectată și de creșterea semnificativă a cotațiilor metalului galben în perioada recentă (uncia de aur se apropie de pragul de 2500 dolari).

Dacă ne uităm la ponderea dolarului în rezervele internaționale o să observăm o scădere începând cu trimestrul IV 2021, mai pronunțată după declanșarea evenimentelor din Ucraina (diminuare de la 64,8% în T4 2021 la 58,8% în T3 2022), expresie a startului procesului de dedolarizare. Este un proces ireversibil, dat fiind că rolul Sudului Global în economia mondială va continua să crească pe viitor.

Dedolarizarea, coroborată cu provocările cu care se confruntă economia americană (inclusiv din sfera finanțelor publice), va avea consecințe nefavorabile pentru dinamica activității economice peste ocean pe termen mediu-lung.

Pe de altă parte, la nivelul Sudului Global sunt necesare ample reforme pentru a identifica o alternativă la dolarul american. În acest context, nu este exclus ca, pentru o perioadă, până la negocierile SUA – China pentru un nou sistem monetar internațional, să se revină la etalonul aur.

Economia rusă va continua să crească.

Un proiect pe care statul român mizează este cel al minireactoarelor nucleare. Deși a dat faliment în Statele Unite, este îmbrățișat la București. Îl vedeți posibil? Și un instrument important economic național?

Mai multe țări europene (inclusiv Belgia, Italia) sunt în diverse faze de implementare a minireactoarelor nucleare. Totodată, la începutul lunii februarie 2024, Comisia Europeană a subliniat că această tehnologie va contribui la tranziția spre economia verde. De asemenea, China, Rusia, Coreea de Sud și Marea Britanie au implementat această tehnologie. Cu toate acestea, este puțin probabil să vorbim despre un instrument economic național important, cel puțin până la finalul acestui deceniu.

Cum explicați faptul că multinaționalele raportează profituri minimale, pentru a nu plăti impozite statului român, dar au cifre de afaceri impresionante?

Companiile multinaționale au cunoscut un amplu proces de dezvoltare pe parcursul ultimelor decenii, fapt care le-a permis o poziție de forță în relațiile cu statele. Din acest motiv s-a implementat din 2024 directiva de impozitare efectivă de 15% pentru companiile multinaționale cu activități în țările Uniunii Europene. 

„Dumnezeu este forța divină care mi-a dăruit harul pentru macroeconomie și mă susține zi de zi în continuarea visului meu.”

Mentorul căruia îi datorați ceva?

În România domnii Napoleon Pop și Ciprian Manolescu (colegul meu de bancă din liceu, Profesor de Matematică la Stanford). În Portugalia, Profesorii Universitari Daniel Bessa, Joao Loureiro și Manuel Luis Costa de la Universitatea din Porto, Facultatea de Economie.

Dezamăgirea vieții?

Supra-alocare de resurse intelectuale unei regiuni interne.

Reușita sau momentul la care vă gândiți ca la un punct de inflexiune al vieții dvs. profesionale?

Oportunitatea de a lucra cu economiști de calibru mondial la cel mai mare fond de investiții portughez înainte ca România să fie țară membră a UE (apar în raportul anual al instituției pe 2005). Prezentările la conferințe internaționale pe patru continente. Apartenența la Comitetul Bretton Woods.

În căutarea cui sau a ce ați pleca?

Pentru continuarea menirii/ visului macroeconomic la cel mai înalt nivel posibil.

Care este mitul care vă place, vă atrage, vă fascinează?

Mitul Sacrificiului – merg foarte des la Mânăstirea Curtea de Argeș (sunt argeșean de origini).

Cum evadați din rutină?

În macroeconomie nu te plictisești, ador vacanțele cu verii mei și plimbările în parc.

Simțiți uniformizarea elitelor cu masele?

Pe plan european, da.

Cum arată Dumnezeu?

Forța divină care mi-a dăruit harul pentru macroeconomie și mă susține zi de zi în continuarea visului meu.

Dar omul ideal?

Nu există în realitate… teoretic, este omul cu măsură în permanență.