Nu vrem Fake News, dar vrem Fake Face

Pe lângă lupta lumii cu rușii, mai este una în care se investește masiv, financiar și moral: cea cu știrile false. În schimb, falsele chipuri sunt deseori lăudate și chiar angajate în campanii de publicitate planetară.

• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
• ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
• Bolojan atacă PSD și explică de ce proiectul reactoarelor modulare are probleme

TOT DE LA RUȘI VINE ȘI REALITATEA CARE NE PLACE

Tinerețea a devenit un abonament lunar. Cel mai ieftin costă 25 de lei. L-am încercat și eu… pentru perioada de grație (adică gratis). O poză, două, trei…

Vorbesc despre aplicația FaceApp și câteva filtre care te scutesc de… realitate.

Cu un simplu swipe (dai pagina) ridurile dispar, ochii capătă lumini interioare inexistente, iar pielea se întinde până la ficțiune.

FaceApp s-a născut în 2014, la Sankt Petersburg, și promite ceea ce nici filozofia, religia sau medicina n-au reușit: tinerețe instantanee. lar omul din spatele acestei iluzii perfect funcționale este un rus. Yaroslav Goncharov, fost inginer la Yandex, a înțeles că nu trebuie să reinventezi lumea, ci doar să o faci să se vadă mai frumoasă în oglindă.

Și totuși, nu înțeleg de ce și-ar dori cineva să fie altfel în lumea virtuală, când eu te văd, tu mă vezi, el, ea te văd în realitate.

Știu că stările cer uneori expresii NEnaturale pentru că, altfel, adevărul poate fi greu de suportat.

Aplicația FaceApp are peste 700 de milioane de utilizatori de la apariția ei, în 2017. Foto Profimedia

DAR TOTUȘI, DE CE?

Poate că aș arunca o fărâmă de toleranță către fetele de 12-18 ani, care încă experimentează cu sinele, dar în fața doamnelor de 45-60, nu pot. Unde li s-a fracturat încrederea, spiritul, adevărul?

Dintre cei pe care îi cunosc și sunt activi pe platformele virtuale, oameni cu care relaționez, există o singură persoană care nu folosește FaceApp și niciun fel de filtre. Nu face injecții, nu apelează la peeling, nu-și prelungește, lungește sau modifică femurul, rotula, cuticula, părul, genele sau fața cu artificii moderne. Este Floriana Jucan. Singurele „extensii” pe care și le permite sunt cele de personalitate, de autenticitate, de conștiință.

Prin intermediul rețelelor online am cunoscut oameni de toate vârstele.

Bărbații rareori îndrăznesc să îmi scrie altfel decât evaziv și admirativ, ca și cum aș fi un personaj de roman. Mai mult o fac tinere de 20, 30 și ceva de ani cât și femei de 45, 55, 60 de ani.

Când s-a întâmplat să ne întâlnim față în față, 98% dintre ele sunt… altcineva. De multe ori am rămas derutată: nu știam unde să le plasez, chiar dacă familiaritatea cu care mă abordau părea sinceră.

Sufletele au, se spune, o valoare independentă de conținutul lor intelectual. Dar oare poate fi sufletul de cinci stele și intelectul doar de unu? Sau invers?

Poate expresivitatea minții să fie umbrită de șapte riduri?

Poate poza de Instagram să cumpere povestea de dragoste de sine, sau de doi, sau de trei (căci e la modă)?

Poți avea 50 de ani și să arăți de 24? Căci să ai 15 ani și să arăți de 35 se poate. O văd zilnic.

Sunt întrebări cu răspunsuri concrete, valabile în orice punct cardinal și totuși… FaceApp rămâne alegerea multora.

Poți să negi realitatea, dar în niciun caz aplicația.

În era fast-food, fast-love, fast-thinking avem și fast-beauty. Cândva despărțite de mai multe decenii și de realități incontestabile, astăzi, în lumea filtrelor inteligente, bătrânețea și tinerețea au devenit, paradoxal, contigue.

Cu viteza minții, acum ai 50 de ani și în secunda următoare ai 30. Tinerețea nu mai este o etapă, ci un filtru, bătrânețea nu mai este o consecință, ci o opțiune vizuală, iar identitatea se negociază pe ecran, nu în oglindă.

Dacă putem minți atât de frumos cu fața, de ce să nu mințim la fel și cu mintea? De ce nu inventăm de exemplu o aplicație care să modifice la fel de relaxat coeficientul de inteligență?

Dacă suntem în era în care ridurile dispar într-o secundă, de ce nu ar dispărea și un IQ de 63, înlocuit elegant cu unul de 150, tot într-o singură mișcare de ecran?

Imaginați-vă doar o aplicație care, la fel cum netezește obrajii, adaugă un plus de geniu în sinapse. Un filtru care nu-ți întinde doar fruntea, ci și gândirea, nu îți definește mandibula, ci și logica. Saltul „super suprem”- de la „nu înțeleg” la „desigur, e simplu!”, de la răsfoit online fără sens la „filozof de weekend”, de la „nu știu” la „știu totul și ceva în plus”.

Dar aici apare ironia epocii: este infinit mai ușor să falsifici un chip decât o minte. Iar dacă o poză falsificată poate genera dorința cuiva de-a te întâlni, un sine fabricat in vitro nu poate face pereche cu un sine fabricat in vivo.

Tehnologia poate fabrica o față perfectă, dar nu trăiri, nu sentimente, chiar dacă vă mint chinezii cu roboții lor umanoizi!

Și poate aceasta este adevăratul scandal al lumii Fake Face: nu faptul că oamenii își editează trăsăturile, ci faptul că își editează identitatea până în punctul în care devine complet decuplată de realitate și, uneori, de propriile capacități.

Într-o cultură în care imaginea a devenit moneda supremă, iar autenticitatea un moft vintage, pare inevitabil să nu visăm și la o inteligență editabilă. Noroc că mintea rămâne singurul teritoriu nefiltrat.

În fond, aceasta este marea contra-dicție a epocii noastre digitale: putem să ne schimbăm fața și trupul în câteva secunde, dar nu putem să ne schimbăm esența nici cu o viață întreagă de filtre.

Iar aici apare paradoxul ultim: cu cât ne edităm mai mult fața, cu atât ne dezvăluim mai clar mintea.

Fake Face nu este doar despre cum arătăm, e despre cum ne mințim.

Despre cât de repede putem modifica un chip și cât de greu putem modifica un caracter.

Despre cât de ușor falsificăm tinerețea și cât de greu cultivăm maturitatea.

Despre cât de repede putem simula inteligența și cât de lent ne putem educa cu adevărat.

Le-aș spune tinerelor de 20 de ani că de acolo, de unde ele sunt acum, eu vin, și am aflat în această călătorie de viață că va veni o vreme în care a fi îmbătrânit frumos este mai relevant decât a fi tânără într-un fake virtual.