Trump obține totul, dar nici UE nu pierde

Războiul comercial dintre SUA și UE s-a încheiat practic duminică, 27 iulie, odată cu semnarea unui acord privind tarifele vamale. Totuși, pe măsură ce se așterne liniștea, un fapt devine tot mai evident: în ciuda haosului, acest acord reprezintă o victorie clară pentru președintele american Donald Trump – și o înfrângere dureroasă pentru o Uniune Europeană slăbită, scrie The Telegraph, citat de Mediafax. Analistul economic Adrian Negrescu este de părere însă că „acordul comercial UE-SUA reprezinta o gură de oxigen pentru economia mondială.” „Putin și chinezii sperau la un război comercial care, iată, a fost stins în fașă după o serie de declarații tăioase de ambele părți. Acordul dă undă verde pentru reducerea dependenței energetice a UE față de Rusia și creează premizele întăririi securității militare a Europei. E un pas înainte, chiar dacă va genera și efecte inflaționiste.”, spune analistul.

• Premierul Franței, nemulțumit de acordul dintre Trump și von der Leyen: „Este o zi neagră”
• Rogobete: Vă mulțumesc pentru sutele de zile și nopți în care ați fost acolo pentru pacienții aflați în suferință
• Profesorul Cornel Ban, de la CBS, despre Acordul SUA-UE: Acceptarea unui tarif de 15%-de aproape zece ori mai mare decât media reală anterioară (1,6%)-prezentat de Comisie ca un compromis rezonabil, a fost o capitulare clară
• Nazare impune noi măsuri angajaților din Finanțe: Vom lucra mai eficient, mai repede și mai bine și vom avea o imagine mai clară a ceea ce se întâmplă în instituție
• Trump obține totul, dar nici UE nu pierde

Acordul: taxe de 15% pentru Europa, achiziții masive din SUA

Administrația Trump prezintă înțelegerea, care prevede taxe vamale de 15% pentru exporturile europene, drept o mare victorie, însă acordul nu reprezintă o înfrângere totală pentru președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, notează BBC într-o amplă analiză publicată luni.

Tot luni, ministrul francez delegat pentru Europa, Benjamin Haddad a declarat că acordul comercial aduce o ”stabilitate temporară, dar este dezechilibrat”.

Declarația sa a venit după ce federaţia care reprezintă acest sector cheie pentru economia germană a apreciat că taxele vamale vor avea „repercusiuni negative semnificative asupra industriei germane”.

Acordul e simplu: SUA și UE au convenit asupra unei taxe vamale unice de 15% aplicabile exporturilor europene către piața americană. În același timp, UE s-a angajat să cumpere masiv produse din SUA. În contextul în care exista amenințarea unor taxe de 30%, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pare să fi avut puține opțiuni. Un război comercial de amploare ar fi fost devastator pentru o economie europeană deja prinsă într-un cerc vicios al stagnării.

Desigur, o taxă de 15% e mai bună decât una de 30%. Însă, oricât ar încerca susținătorii integrării europene să prezinte acordul într-o lumină favorabilă, realitatea e că Trump a reușit să obțină o victorie importantă, așa cum chiar el a spus: „a dat lovitura”. Totuși, este în continuare o creștere semnificativă, deoarece rata este mult mai mare decât cea de dinaintea așa-numitei „Zile a Eliberării”a lui Trump din aprilie și nu la fel de favorabilă precum rata de 10% acordată Regatului Unit.

Impactul asupra comerțului transatlantic și al economiei europene

Acordul va avea consecințe majore asupra comerțului transatlantic și va aduce venituri semnificative la bugetul SUA. Exporturile europene către America se ridică la peste 500 de miliarde de euro anual, iar UE are un excedent comercial de 198,2 miliarde de euro.

Chiar dacă exporturile vor scădea ușor din cauza noilor tarife, SUA vor încasa miliarde.

Asta ar putea reduce, măcar puțin, deficitul federal american, estimat la 1.800 de miliarde de dolari, și i-ar putea permite lui Trump să reducă taxele în alte domenii. În plus, companiile europene vor fi încurajate să investească masiv în SUA, singura modalitate de a rămâne competitive pe cea mai profitabilă piață din lume.

Pe de altă parte, acordul lovește puternic industriile unde Europa are încă un avantaj competitiv: automobilele, bunurile de lux și farmaceuticele. Germania, cu o economie deja fragilă, va resimți din plin impactul, la fel ca Franța, care se confruntă cu o criză bugetară acută.

„Mă tem că UE s-a aflat într-o poziție slabă. Nu avea de ales. Trump nu avea de gând să dea înapoi și s-a mulțumit cu 15%, așa că este o zi proastă pentru comerțul internațional, sincer. Dar putea fi și mai rău”, a declarat pentru BBC fostul negociator comercial al UE, John Clarke.

Blocul a petrecut săptămâni întregi încercând să se prezinte ca un negociator dur, pregătind tarife de retorsiune și avertizând că le-ar putea aplica.

Măsurile amenințate ar fi afectat bunuri americane vândute în UE în valoare de 100 de miliarde de euro (117,6 miliarde de dolari; 87,5 miliarde de lire sterline).

Ca să fie totuși ratificat, acest Acord trebuie sa treacă prin Parlamentul European unde are nevoie de voturi, plus prin parlamentul fiecărei țări europene.

Ce-a obținut UE

În schimbul acestor concesii, UE nu a obținut nimic concret, scrie The Telgraph. Așa-zisa „superputere în negocieri” nu mai pare atât de puternică. Și mai dureros este că Marea Britanie post-Brexit, despre care se spunea că va fi slăbită în negocierile comerciale, a obținut un tarif mai mic – de doar 10% – pentru majoritatea bunurilor exportate în SUA.

Irlanda, una dintre cele mai expuse economii în sectorul farmaceutic, se va confrunta acum cu taxe mari pentru produsele sale, ceea ce ar putea afecta serios această industrie-cheie.

Rezumând, în SUA se scumpesc mașinile europene și produsele de lux, amintind că UE are excedent de 200 miliarde anual cu SUA.

Cresc tarifele la oțel și aluminiu, ceea ce protejează industria europeană, dar și a SUA, care era un importator masiv. SUA va face fabrici, iar cele din Europa vor vinde mai mult și mai ieftin în UE. Oțelul și aluminiul sunt esențiale și strategice, producția acestota fiind un element strategic.

În privința obligației Uniunii Europene de-a importa produse energetice de 250 miliarde pe an, trebuie amintit că deja exista un import de 100 miliarde pe an din SUA. Prin această creștere, Rusia și flotele ei clandestine de petroliere sunt eliminate din ecuație.

Europa se angajează să investească în SUA 600 miliarde în câțiva ani, fiind incluse și achizițiile militare. Europa va putea cumpăra selectiv doar ce îi trebuie și nu produce încă. Achizițiile militare înseamnă mai multă siguranță, având în vedere că Rusia are în construcție coloși industriali militari, doar pentru producția de drone de război având acum în construcție o fabrică unde vor lucra 37.000 de oameni.

Daniel Buda, europarlamentar din Grupul PPE al președintei CE, spune că „Acordul SUA–UE încheiat de Ursula von der Leyen și Donald Trump previne un colaps financiar al economiei europene și oprește un război comercial care ar fi măturat locuri de muncă și ar fi provocat falimente în lanț.”

„Este o lecție clară despre necesitatea consolidării piețelor multiple ale Uniunii Europene – pentru a nu depinde niciodată de o singură sursă sau piață. Importurile de gaze lichefiate, pe care oricum le făceam, și investițiile de sute de miliarde cerute de Trump pot însemna, în timp, oportunități pentru firmele europene. În vremuri complicate, o decizie – chiar imperfectă – e mai bună decât indecizia, care ar fi adus lipsă de predictibilitate și instabilitate. Rămânem prudenți, pentru că diavolul se ascunde în detalii, dar vom urmări atent evoluția acestui acord. Și pentru cei care mai pun sub semnul întrebării soliditatea blocului comunitar: mă întreb doar ce ar fi însemnat ca România să stea singură în fața lui Trump, într-un război comercial de această anvergură?”, întreabă Buda.

Jurnalistul Matei Udrea, arată într-o postare pe contul său de Facebook că importurile de armament din SUA nu ar fi putut fi înclouite cu cele din Franța și că o „presupusă dezamăgire” a lui Emmanuel Macron în fața acestei „pierderi” nu este decât o manipulare a „propagandiștilor pro ruși”.

„E o minciună cap-coadă. În ultimele luni am stat de vorbă cu unii dintre cei mai capabili generali în rezervă ai Armatei române, oameni foarte bine informați și cu o capacitate de analiză de mare anvergură. Pe scurt, lucrurile stau așa. Nu s-a pus niciodată problema ca UE să se echipeze doar cu armament produs în Europa din simplul motiv că industria de apărare abia acum e pornită. Momentan, cel puțin în următorii 5-10 ani, n-avem cum înlocui anumite echipamente americane din simplul motiv că nu le producem. Spre exemplu, sistemele antiaeriene Patriot ori avioanele steath F-35. Dar mai sunt și altele.

Așadar, din nou, Europa oricum ar fi continuat să cumpere armament de la americani, care în acest moment nu pot produce câte comenzi au din UE.

Vezi cazul României, care are de așteptat încă vreo câțiva ani buni până își va primi atât toate sistemele Patriot, cât și escadrilele de F-35 comandate. În situația României sunt toate țările.

În plus, nu trebuie uitat că Europa cumpără armament american pe care-l livrează Ucrainei în acest război vital pentru continentul nostru. Am explicat pe larg cu altă ocazie, nu reiau de ce e fundamental pentru Europa, și în special pentru România, ca Ucraina să reziste agresiunii rusești.”, arată Matei Udrea.

La rândul său, europarlamentarul Victor Negrescu arată că România este într-o poziție bugetară fragilă și trebuie să acționeze rapid după încheierea acestui acord.

„Uniunea Europeană și Statele Unite au ajuns la un acord comercial important, care evită o escaladare a tarifelor. Este un pas pozitiv pentru stabilitatea economică și pentru relațiile transatlantice mai ales dacă luăm în considerare consecințele negative ale neajungerii la un acord.

România trebuie să acționeze rapid deoarece acest acord vine cu provocări:

Unele produse europene, inclusiv cele românești, vor avea tarife mai mari la export către SUA: 15% pentru toate produsele, 50% pentru oțel și aluminiu, posibil mai mult pentru industria farma.

Companiile românești care exportă sau sunt parte din lanțuri de producție europene pot fi afectate.

România are deja o situație bugetară fragilă iar aceste noi presiuni pot agrava lucrurile chiar dacă exportăm anual în SUA bunuri și servicii în valoare de aproximativ 4 miliarde de dolari, care, reprezintă doar 4% din exporturile totale pe care le are țara noastră.

Ce trebuie să facem:

1. Sprijin pentru firmele afectate – statul român trebuie să activeze urgent un plan de măsuri pentru a-i ajuta pe exportatori.

2. Poziție clară în cadrul UE: România trebuie să ceară protecție pentru sectoarele noastre vulnerabile în discuțiile europene, inclusiv prin folosirea de fonduri europene după modelul Brexit.

3. Deschidere spre noi piețe: trebuie să ne diversificăm exporturile, nu să depindem de o singură relație comercială.

4. Reforme fiscale și economice: soluțiile nu pot fi doar taxe mai mari, ci reforme reale care ajută economia să respire.

Salut acest acord, dar trag un semnal de alarmă: România nu trebuie doar să asiste neputincioasă. Trebuie să acționăm inteligent. Politica externă nu înseamnă dineuri elegante, ci decizii rapide și coerente în momente cruciale.”, a transmis Negrescu.

Într-o analiză publicată de Strategikon, Laurențiu Rebega arată că „acordul evită un război economic, menține canalele comerciale deschise și oferă o fereastră de respiro investitorilor”, „dar el vine cu un cost politic: acela de a accepta, tacit, că Washingtonul stabilește tonul în această relație, iar Europa trebuie să se conformeze sau să suporte consecințele.”

„Într-un moment în care se vorbește tot mai mult despre suveranitate economică și autonomie strategică europeană, un astfel de compromis, chiar dacă pragmatic, pare să confirme dependențele structurale care persistă. În final, acordul comercial SUA-UE, arată că, Trump a jucat cartea presiunii și a câștigat. Europa a ales calea dialogului și a evitat o criză. Dar între victorie și compromis, diferența nu e doar semantică. Este geopolitică.”, arată analistul.

Cornel Ban demontează „mitul potrivit căruia SUA are un deficit comercial cu UE si deci exista o bază legitimă pentru acordul comercial de ieri.” „Este o eroare comună, căci lumea, când se gândește la comerț, se gândește la produse industriale, agricole, nu la finanțe și digital. Dar un pic de rigoare, totuși: realitatea seacă e că de prin 2022 veniturile pe care SUA le obțin din exporturile de servicii către zona euro, precum și din randamentele capitalului și salariile muncii exportate acolo, compensează deficitele bilaterale în comerțul cu bunuri.

Balanța contului curent bilateral total dintre zona euro și SUA este, așadar, aproape de zero — nu că acest lucru ar conta prea mult, date fiind raporturile de putere existente. Însă balanțele bilaterale doar pe bunuri sunt și mai puțin relevante decât balanțele bilaterale totale. Măcar să nu repetăm bălării.

Acordul de ieri este unul tranzacțional care reflectă raporturi de putere defavorabile Europei, dar și erori de strategie europene. Nu este vorba de un acord care ar remedia o presupusă injustitie creată de europeni în relatiile economice cu SUA.”, arată Ban.