MI5: secrete oficiale

În inima Londrei, acolo unde misterele trecutului se împletesc cu realitatea prezentului, o expoziție unică dezvăluie secretele unei lumi ascunse: cea a spionajului.

• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
• Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii

Pentru prima dată, MI5 își  dezvăluie trecutul într-o expoziție oficială la Arhivele Naționale din Londra, oferind o incursiune autentică în lumea secretelor și strategiilor care au modelat istoria serviciilor de informații britanice.

Timp de 115 ani, MI5 a operat aproape exclusiv în umbră, protejând securitatea națională prin metode discrete și strategii complexe. Funcționarea în secret a permis agenției să combată amenințările ascunse și să protejeze agenții, operațiunile și informațiile sensibile.

De-a lungul timpului, agenția a început să dezvăluie treptat aspecte ale activității sale. În 1990, agenția a făcut un pas semnificativ către transparență: pentru prima dată și-a numit public directorul general, a lansat campanii de recrutare în presă și a început să elibereze documente către Arhivele Naționale.

EVOLUȚIA MI5 ȘI ROLUL FEMEILOR ÎN AGENȚIE

Fondată în 1909 sub numele de Secret Service Bureau, agenția a  început cu doar doi oameni la conducere: căpitanul Vernon Kell, responsabil de securitatea internă, și Mansfield Cumming, ofițer de marină însărcinat cu operațiunile externe. Inițial, structura organizației era neclară, însă rapid s-a ajuns la concluzia că ambele divizii erau esențiale. În timp ce unul avea grijă să neutralizeze spionii străini și să gestioneze amenințările interne, celălalt orchestra operațiuni sub acoperire în afara țării.

Laboratorul de testare al departamentului de cenzurǎ poștalǎ în primul rǎzboi mondial. Foto Arhivele Naționale Britanice

În 1914, MI5 număra 17 angajați, dar Primul Război Mondial a accelerat expansiunea agenției. Până la sfârșitul războiului, personalul crescuse la 850 de membri, printre care se aflau și femei administratori, implicate în gestionarea dosarelor și operațiunilor logistice ale agenției.

La inaugurarea expoziției, directorul MI5, Sir Ken McCallum, a subliniat că viața în serviciile  de informații este despre „oameni obișnuiți care fac lucruri extraordinare pentru a menține țara în siguranță”.

În ciuda contribuției lor, rolul femeilor în MI5 a fost subiect de dezbatere. Edith Lomax, care superviza personalul feminin în 1918, considera că doar femeile sub 30 de ani ar trebui recrutate din cauza stresului considerabil impus creierului lor. Mai târziu, în 1945, celebrul agent Maxwell Knight (considerat inspirație pentru personajul M din James Bond) susținea că, deși unii credeau că femeile sunt guvernate de emoții, „compoziția emoțională a unei femei echilibrate poate fi folosită foarte des în investigație…având îndrumarea corectă”.

Prima cameră de supraveghere a MI5, un Houghton Ensignette, cumpărat în 1910. Foto Tim Bowditch, Arhivele Naționale Britanice

OBIECTE DIN UMBRǍ

Aceasta este prima expoziție organizată împreună cu MI5, prezentând 20 de artefacte inedite, împrumutate din arhivele agenției de la Thames House, niciodatǎ expuse în public.

Printre acestea se numără prima cameră folosită de agenție pentru supraveghere, un mic Houghton Ensignette, cumpărat în august 1910 cu 3 lire și 10 șilingi de la magazinul Army & Navy de pe Victoria Street din Londra, precum și una dintre cele două serviete monogramate lăsate de spionul de la Cambridge, Guy Burgess, la Reform Club din Londra înainte de a fugi la Moscova în 1951.

Guy Francis de Moncy Burgess a fost un diplomat britanic și agent dublu sovietic, membru al rețelei de spionaj Cambridge Five, care a funcționat de la mijlocul anilor 1930 până în primii ani ai Războiului Rece. Dezertarea sa în 1951 în Uniunea Sovietică, împreună cu colegul său de spionaj Donald Maclean, a condus la o încălcare gravă a cooperării dintre serviciile de informații anglo-americane și a provocat perturbări și demoralizare de lungă durată în cadrul serviciilor diplomatice și externe ale Marii Britanii.

Vizitatorii mai pot vedea și un mic recipient cu pudră de talc Yardley, modificat în jurul anului 1960 de doi informatori KGB care trăiau în Ruislip, vestul Londrei, pentru a conține un cititor de microdoturi și mai multe role de film.

De asemenea, este expusă o lămâie uscată de 110 ani găsită în 1915 într-un sertar de toaletă la casa lui Karl Muller, un presupus refugiat belgian. Ajuns în Marea Britanie în data de 10 ianuarie 1915, acesta a debarcat la Hull cu un pașaport rusesc, declarându-se broker de nave. În  realitate  Muller nu era rus, ci german. La scurt timp după sosire, acesta începe să trimită scrisori către o adresă din Rotterdam, sub identitatea falsă „L. Cohen”. Aceste scrisori, aparent inofensive, au fost semnalate de cenzura poștală britanică, unde peste 4.000 de angajați—majoritatea femei—examinau zilnic milioane de corespondențe în căutarea indiciilor de spionaj. Odată detectată suspiciunea, scrisorile lui Muller au ajuns la MI5, unde un agent a trecut un fier de călcat cald peste ele, dezvăluind mesaje ascunse în germană, descriind mișcările trupelor britanice. Metoda folosită de Muller, cerneala invizibilă pe bază de suc de lămâie, era o tehnică de spionaj folosită de secole, iar britanicii erau bine pregătiți să o detecteze. Dovezile descoperite la Muller au fost analizate criminalistic, detectându-se urme de lămâie pe vârfurile penelor confiscate. Mai mult, lămâile folosite pentru redactarea mesajelor secrete au fost folosite ca probe în instanță și supraviețuiesc până astăzi, păstrate în Arhivele Naționale ale Marii Britanii. 

Bucăți de lămâie învelite în vată, descoperite într-un sertar din locuința lui Muller. Foto Arhivele Naționale Britanice

Evenimentul marchează un parteneriat îndelungat între MI5 și Arhivele Naționale, care au făcut publice peste 6.000 de documente ale agenției începând din 1997. 

Cu toate acestea, transparența MI5 rămâne limitată, iar criteriile pentru selecția obiectelor împrumutate nu au fost dezvăluite. Nu există informații despre artefactele pe care agenția a ales să nu le includă în expoziție, iar unele dintre cele mai recente obiecte expuse, precum un obuz de mortieră tras de IRA în grădina de la 10 Downing Street în 1991, nu provin din arhivele MI5.

Printre artefactele împrumutate de MI5 se află două fiole mici de sticlă cu pastă de chinină, ascunse de Knut Brodersen – un spion german de origine norvegiană care a aterizat în Anglia în 1944. Acestea erau camuflate în găurile pentru șireturi ale botinelor sale de piele și urmau să fie folosite pentru producerea cernelii invizibile. Brodersen a fost prins, iar „povestea a fost apoi obținută… sub interogatoriu”.

Până la 28 septembrie, expoziția de la Kew oferă publicului o oportunitate unică de a descoperi secretele spionajului britanic.