Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”

Poet, romancier, critic literar, eseist, critic literar și publicist, profesor emerit la Universitatea din București, Mircea Cărtărescu a publicat, începând cu anul 1980, numeroase volume care au fost traduse în peste 25 de limbi. Este primul autor român distins cu Dublin Literary Award și scriitorul român cu cele mai multe premii internaționale, fiind constant enumerat printre favoriții la câștigarea Premiului Nobel.

• In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own national industry, Romania signed with a single German supplier and rejected the only project manufactured domestically
• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA
• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească

Cea mai apreciată carte semnată de Mircea Cărtărescu este „Solenoid” (2015), distinsă cu Premiul Internațional de Literatură din Dublin – Dublin Literary Award (2024), Premiul literar internațional „Mondello” din Italia (2024), Cea mai bună ficțiune, Los Angeles Times (2023) și desemnată una dintre cele mai bune cărți ale anului 2022 de către publicațiile New Yorker, Publishers Weekly, The Financial Times și Words Without Borders.

Aceasta este urmată de trilogia „Orbitor” („Aripa stângă”, „Orbitor” și „Aripa dreaptă”), premiată de Academia Română și Uniunea Scriitorilor din Români, „Nostalgia” (1989) – Premiul literar „Giuseppe Acerbi”, Italia (2005), Premiul Uniunii Scriitorilor din România – și „Melancolia” (2019) – Premiul „Ceppo 2024” pentru proză, arată Agerpres într-un portret dedicat scriitorului.

Mircea Cărtărescu s-a născut la 1 iunie 1956, în București. După ce a absolvit studiile la Facultatea de Litere a Universității din București, a lucrat ca profesor de limba și literatura română la liceu (1980-1990).

Face parte din grupul poeților „optzeciști” care au frecventat Cenaclul de Luni, condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”.

În 1980, și-a prezentat teza de licență despre imaginarul poetic eminescian în poezia postumă, care s-a transformat în volumul „Visul chimeric”, reeditat în anul 2011.

A debutat în volumul individual „Faruri, vitrine, fotografii”, la editura Cartea Românească, în 1980. A continuat să scrie versuri, publicând mai multe volume, între care se remarcă „Poeme de amor”(1983) sau „Totul” (1985).

Prima sa operă în proză, „Visul” (1989), a cărei acțiune se petrece în Bucureștiul anilor 1960 și 1970, povestește aventurile copilăriei și tinereții, în care granițele dintre realitate și imaginar se schimbă constant. Intensitatea narativă constantă a fost remarcată într-o recenzie publicată în revista „Spiegel”, care l-a descris pe autorul român drept un „Proust într-un zgârie-nori prefabricat”. Lucrarea a fost recompensată cu Premiul Academiei Române.

Romanul „Nostalgia” fost publicat pentru prima dată în 1989, în România puternic cenzurată. După căderea dictaturii, cartea a fost reeditată în întregimea sa.

Între lucrările publicate se mai numără eseuri de critică literară, precum „Visul himeric” (1991), „Parfumul aspru al ficțiunii” (2003), cărți audio, cartea pentru copii „Enciclopedia zmeilor” (2002), jurnale, cartea de povești „De ce iubim femeile” (2004), poemul „Levantul” (1990), romanul „Travesti” (1994).

În 1999, a obținut doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.

După finalizarea studiilor doctorale, Mircea Cărtărescu a parcurs toate treptele carierei universitare, fiind preparator universitar, asistent universitar, lector, conferențiar și profesor în cadrul Departamentului de Studii Literare al Facultății de Litere a Universității București.

În 2021, în cadrul celei de-a cincea Gale a Premiilor Senatului, organizată de către Universitatea din București (UB), prof. univ. dr. Mircea Cărtărescu a fost desemnat „Profesorul emerit al anului” .

A predat, de asemenea, la universitățile din Amsterdam, Viena, Freie Universitat Berlin (curs Samuel Fischer, 2010), Harriman Institute (cursul „Postmodernism vs. Tyranny: A Romanian Literary Revolution” și altele.

I-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea universităților din Constanța, Bacău, Cluj, Timișoara, a Facultății de Medicină din București, Universității Internaționale Menendez Pelayo din Santander (Spania) și a Universității de Stat din Moldova (2026).

La acordarea Premiului Literar de la Dublin (mai 2024), juriul a motivat: „Pe rând extrem de inventivă, filosofică și lirică, cu pasaje de o mare frumusețe, Solenoid este opera unui important scriitor european, încă relativ puțin cunoscut cititorilor de limbă engleză…”

Despre romanul „Theodoros”(2022), autorul a mărturisit: „Am trăit, scriind Theodoros, povești de dragoste, povești eroice, povești atroce, povești reale și fantastice, voluptuoase și crude, petrecute în spații geografice și epoci istorice diferite, pe care m-am amuzat să le reconstitui cu acribie, dar și cu un zâmbet ironic. M-am afundat pe cărările ce se bifurcă ale Bibliei, ale cărții sfinte etiopiene Kebra Nagast și ale Alixăndriei noastre, găsind în toate o expresivitate uimitoare și fără sfârșit. În mijlocul pandemiei, al războaielor, al depresiilor și decepțiilor zilei de azi, am avut nevoie să trăiesc o vreme în tăcerea de capelă zugrăvită cu sineală și chinovar a unei lumi care se-ntoarce mereu, ca floarea-soarelui, către singurul lucru pe care-l prețuiesc cu adevărat, frumusețea.”

Membru al Parlamentului Cultural European și al Clubui PEN România, Mircea Cărtărescu a mai fost recompensat pentru lucrările sale cu: Premiul literar „Giuseppe Acerbi”, Castel Goffredo (2005, Italia), Premiul Internațional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt” (2012), Premiul „Spycher – Literaturpreis Leuk” (2013, Elveția), Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul „Tormenta en un vaso” (2014, Spania), Premiul „Euskadi de Plata” (2014, San Sebastian), Premiul Cărții pentru înțelegere europeană (2015, Leipzig), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană (2015), Premiul „Leteo” (2017, Spania), Premiul Formentor de las Letras (2018, Palma de Mallorca), Premiul Thomas Mann (2018), Premiul „Prozart” (2021, Macedonia de Nord), Premiului „FIL de Literatură în Limbi Romanice” al Târgului de Internațional de Carte „Guadalajara” (2021, Mexic) etc.

În 2026, a publicat cartea „Texistența”.

„Viața e mai mult decât scrisul!, îmi spun asta practic în fiecare zi, dar, îmi spun și asta, eu nu pot percepe viața decât prin scris, e diformitatea, monstruozitatea mea. De-asta nu pot renunța la literatură, cum am vrut de-atâtea ori. Leapădă-ți pielea, e cel mai greu organ al corpului tău, nu vezi cât te gârbovește? Fără piele ai fi mult mai dezinvolt și mai fericit, poate-ai putea chiar să zbori.” și-a dezvăluit Mircea Cărtărescu gândurile pe marginea acestei lucrări