„Magicianul”, noul film al regizorului Bogdan Mureșanu, a fost selectat la Festivalul de la Annecy, supranumit „Oscarul animației”

După succesul filmului „Anul Nou care n-a fost”, regizorul Bogdan Mureșanu merită aplauze anticipate pentru „Magicianul”, pentru că de la Ion Popescu-Gopo, regizorii au ales foarte rar genul animației, fiind unul care necesită și două luni de muncă pentru un singur cadru. Această realizare nu ar fi fost posibilă fără sprijinul financiar al unor companii care încurajează arta și cultura românească, precum PPC, PPC Renewables și Rețele Electrice, și care sunt lideri în domeniul energiei.

• Simina Tănăsescu: Am avut nevoie de un timp de procesare a informațiilor din acele documente, care au fost desecretizate într-o mișcare fără precedent
• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie

În anul 1910, în Sulina, lumina electrică strălucea pentru prima dată pe străzi. Oameni din toate colțurile lumii, marinari, negustori și aventurieri priveau fascinați noua magie a modernității. Printre ei, Ilarion, un magician ale cărui trucuri își pierduseră farmecul în fața acestui miracol al tehnicii, își pregătea ultima iluzie. Aceasta este povestea „Magicianului”, scurtmetrajul de animație semnat de Bogdan Mureșanu, selectat la prestigiosul Festival de Film de Animație de la Annecy – supranumit „Oscarul animației”.

MAGIA MODERNITĂȚII

Inspirat dintr-o povestire publicată în volumul de proză „Erata” (Editura Libra, 2006), scenariul filmului a fost rafinat de-a lungul anilor, ancorându-se în realitatea portului cosmopolit Sulina. Bogdan Mureșanu și-a propus să surprindă momentul în care prestidigitația devine anacronică, în fața unei lumi tehnologizate. Cu ajutorul animației, el reconstruiește atmosfera unei epoci apuse și îi provoacă pe spectatori să se imagineze în pielea locuitorilor care, pentru prima dată, vedeau străzile luminate de electricitate.

„Am vrut să reînvii o lume apusă și tehnica animației mi-a îngăduit să recreez, după fotografii, decorurile în care se petrece acțiunea filmului, dar mi-am dorit și să ajung la esența poveștii. Și aici cred că animația a fost un mediu potrivit intențiilor mele: nu de a ilustra gloria unei lumi trecute, prin soarta unui port, odinioară exuberant și cosmopolit, iar acum redus la dimensiunile unui orășel uitat, ci de a reprezenta substanța povestirii pe care am scris-o în urmă cu mulți ani”, spune Bogdan Mureșanu.

„Filmul, mai ales cel de animație, despre care se presupune că e o invenție vizuală totală, trebuie să producă o imagine care, în cel mai bun caz, să rămână apoi agățată, pe pereții acelor «coridoare întunecate» din mintea privitorului”, adaugă regizorul.

ECHIPA ȘI RECUNOAȘTEREA INTERNAȚIONALĂ

Filmul beneficiază de viziunea artistică a renumitului ilustrator și autor de benzi desenate Alexandru Talambă, cunoscut pentru „Sidi Bouzid Kids” și „Mila 23”. Vocile actorilor Cosmin Șofron, Mihai Gruia Sandu și Ioana Flora dau viață personajelor, iar muzica lui Didier Falk completează această călătorie vizuală.

Bogdan Mureșanu, continuă să atragă atenția internațională. Animația „Magicianul” marchează o nouă etapă a carierei sale, consolidându-și statutul de cineast care pune în lumină teme relevante și evocatoare.

Cu o selecție la Festivalul de la Annecy, „Magicianul” promite să încânte publicul internațional și să reînvie un moment fascinant din istoria României.

Cu o carieră impresionantă, Mureșanu continuă să contribuie la cinematografia românească și internațională, aducând în prim-plan povești captivante și inovatoare.

Bogdan Mureșanu este scenarist, regizor și producător de film, apreciat la nivel internațional, cunoscut pentru lungmetrajul „Anul Nou care n-a fost”, premiat la European Film Awards și Festivalul Internațional de Film de la Veneția. De-a lungul carierei sale, a acumulat 23 de premii internaționale, inclusiv prestigiosul Premiu FIPRESCI și Marele Premiu Golden Pyramid.

Filmul „Anul Nou care n-a fost” a fost recompensat cu 10 trofee la Premiile Gopo, printre care cel mai bun lungmetraj, debut, regie și scenariu. Mureșanu și-a început activitatea ca scenarist în 2008 și a semnat numeroase scurtmetraje, inclusiv „Opinci” și „Cadoul de Crăciun”, acesta din urmă primind peste 200 de selecții și 72 de premii, ajungând pe lista scurtă pentru nominalizările la Oscar.

Animația în România

Activitatea de început a animației românești s-a dezvoltat în condiții materiale cu totul improprii, pur artizanale, spre deosebire de situația occidentală, unde exista o adevărată industrie a producției de pelicule de desene animate. Acest fapt precum și lipsa distribuției, concurența la preț neloial a animațiilor străine, lipsa de personal, apariția sonorului, au dus la o relativă marginalizare și apoi dispariție a peliculelor de desene animate autohtone în anii ’30.

Cel mai prolific desenator a fost Aurel Petrescu, având la activ 11 desene animate confirmate de presa vremii și peste 70 de alte animații, majoritatea reclame. A avut curajul să continue producția și în epoca sonorului, probabil copiind pistele filmelor străine.

Primul film românesc de animație a fost „Păcală în lună” de Aurel Petrescu, prezentat în premieră la 5 aprilie 1920.

Primul desen animat păstrat în arhiva națională se numește Haplea și a fost creat de Marin Iorda în 1927, după personajul similar din caricaturile sale. Dificultățile ivite în timpul și după realizarea acestuia l-au făcut pe Iorda să renunțe la o continuare. A mai realizat, în 1936, doar niște diagrame animate pentru filmul profesorului Dimitrie Gusti, prezentat la pavilionul românesc al Expoziției internaționale de la Paris din anul următor.

Încercările de animație au revenit cu timiditate abia după 1939. În această perioadă de începuturi, s-au găsit destui critici gata să evalueze producțiile autohtone prin comparație cu cele occidentale. Cu toate acestea, publicul larg precum și o serie de personalități și intelectuali de prestigiu au încurajat creatorii români și au susținut dezvoltarea acestei ramuri a celei de-a șaptea arte.

Perioada Studioului București (1949 – 1964)

Perioada desenelor animate realizate între 1949 și 1964 este dominată de personalitatea lui Ion Popescu-Gopo.

După încercarea din 1946 a lui Jean Moraru, abia în 1949, alături de tatăl său și Matty Aslan, Gopo scoate scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Din anul 1950, desenele au fost produse în cadrul Studioului Cinematografic București. Primele erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: Rățoiul neascultător. Urmează, în regia aceluiași, Albina și porumbelul, apoi Doi iepurași (1952), Marinică (1953), O muscă cu bani (1954), Șurubul lui Marinică și Ariciul răutăcios (1955), Galateea (1957).

Creațiile care l-au consacrat au fost însă cele cu Omulețul, realizate în această perioadă: Scurtă istorie (1957), Șapte arte (1958), Homo sapiens (1960), Allo! Hallo! (1962).

Acestea i-au adus lui Gopo numeroase premii și aprecieri internaționale.

Perioada Animafilm (1964 – 1989)

În anul 1964 se înființa, la noi, studioul specializat „Animafilm”, în urma numeroaselor premii obținute de Ion Popescu-Gopo la festivalurile internaționale. Primele desene în acest studio au fost realizate de către Olimp Vărășteanu: cartoanele decupate „Vulpoiul campion” și „Zdreanță”.

În scurtă vreme, Animafilm a devenit o marcă de încredere pe întreg mapamondul, în vremurile lui bune producând aproximativ 60 de pelicule pe an și aducând României peste 40% din încasările în dolari realizate din exporturi.

Bineînțeles, studioul nu a fost ocolit de cenzură și de Securitate. Datorită faptului că doi dintre angajații Animafilm, soții Dămăceanu, erau fiica și ginerele lui Ion Mihai Pacepa, fugit în Statele Unite ale Americii prin anii ’70, o serie de oameni care „lucrau” acolo se ocupau numai de supravegherea lor. De asemenea, o serie de filme valoroase, cum ar fi coproducția „Robinson Crusoe” realizată în 1973 de către Victor Antonescu, au fost interzise spre difuzare (pe motiv că negrii mănâncă albi la ceaun) și nu au fost văzute de către publicul din România decât după 1989.

Sfârșitul activității acestui studio se leagă de moartea neașteptată a lui Ion Popescu-Gopo, în anul 1989. După Revoluție, Animafilm a fost privat de ajutoarele din partea statului și a decăzut treptat.

Perioada de după 1990

Moartea lui Gopo, în 1989, a însemnat și sfârșitul animației românești clasice.

Devenit între timp societate pe acțiuni și fiind lipsit de sprijin din partea statului, Animafilm a decăzut treptat, fiind la un pas de faliment. Până în 2001, au fost realizate 15 filme de animație (doar două au fost creație propriu-zisă). Totuși, cu o cifră de afaceri de 110.000 RON, studioul a avut în 2004 un profit de 24.800 RON, datorită unui film de doar cinci minute, „Un alt fel de Love Story”, în care Miaunel și Bălănel fac educație sexuală.

Actual, studioul primește doar comenzi de la diverse firme sau fundații care vor să-și transmită mesajele educative prin imagine. Datorită faptului că aceste creații sunt difuzate în circuit închis, nu au parte de prea multă publicitate.

Cu toate acestea, în străinătate, filmele produse la Animafilm încă se mai editează pe casete video (VHS) și DVD. Cele mai cunoscute titluri ar fi „Peripețiile lui Ionuț”, „Vreau să știu”, „Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor”, „Robinson Crusoe”. Acestea au beneficiat de dublaje făcute în țară, în franceză, engleză și spaniolă, sau de unele profesioniste, uneori chiar în sistem surround (5.1 canale), în străinătate (cum e cazul „Il trë moschettieri”, în Italia).

În România, mai există studiouri particulare de animație, care lucrează cu tehnică modernă și cu animatori autohtoni. După declinul Animafilm animatorii rămași fără serviciu au fost recrutați de companii cu capital spaniol sau francez. Dar majoritatea filmelor produse sunt de concepție străină, pentru export.

În 2004 a apărut un desen animat numit „Boborul”. Autorul filmului este unul dintre cei mai talentați artiști din generația de mijloc, care a avut creații și în cadrul Animafilm: Radu Igazsag care, de altfel, semnează și scenariul. După ne sugerează titlul, el se inspiră din proza marelui Caragiale, rememorând cele 15 ore ale Republicii de la Ploiești din 1870. De fapt, filmul este o combinație între jocul de actori și animație. În rolul lui nenea Iancu, joacă Victor Rebengiuc. Filmul lui Radu Igazsag (produs de Fundația Arte Vizuale și finanțat de Centrul Național al Cinematografiei) este o adevărată bijuterie, ce durează doar 9 minute.