Armata, în faţa subfinanţării

Într-un context internațional impredictibil, programele majore de înzestrare, deşi aprobate la nivel politic, de CSAT, încă din anul 2005, sunt amânate continuu. Pentru a-şi putea îndeplini misiunile de bază, potrivit şefului Armatei, este nevoie de menţinerea în exploatare a unor categorii de tehnică şi echipamente militare depăşite din punct de vedere tehnic şi moral, dar şi de raţionalizări ale combustibililor. De asemenea, s-a ajuns ca plata spitalizării răniţilor din teatrele de operaţii internaţionale să fie întârziată. Mai mult decât atât, şeful Statului Major General arată că pentru Armata României cea mai mare provocare este să fie pregătită să facă faţă ameninţărilor viitorului, cu capabilităţile actuale, aflate într-o degradare continuă.

Q Magazine: Care a fost efortul bugetar, operativ şi tehnic al Armatei României pentru tradiţionala paradă de 1 Decembrie? Cum s-a ajuns ca pentru anul acesta efortul să nu poată fi susţinut şi din ce motive?

General-locotenent Ştefan Dănilă: Pentru Ziua Naţională au fost planificate activităţi care presupuneau fonduri de aproximativ două milioane de lei. Întrucât în luna februarie a fost necesar să se intervină pentru sprijinirea populaţiei înzăpezite din centrul, sudul şi sud-estul ţării, au fost consumate cantităţi de combustibil şi resursă tehnică ce au trebuit reduse de la alte activităţi. S-a ajuns astfel la reducerea disponibilului de fonduri şi pentru Parada militară naţională, la aproximativ 437.000 de lei. Deoarece cu aceste fonduri era imposibil să se organizeze parada, s-a solicitat Guvernului o suplimentare de 400.000 de lei. În acelaşi timp, au fost reduse cheltuielile prin scăderea numărului de antrenamente şi, în special, prin renunţarea la tehnica grea, care presupunea costuri mari de afluire şi defluire.  Am organizat parada cu costuri minime, astfel încât să asigurăm reprezentativitatea tuturor categoriilor de forţe, cu speranţa că acest eveniment va fi la înălţimea aşteptărilor publicului, chiar şi într-o perioadă de austeritate.

Amânări succesive pentru programe de înzestrare vitale

Q: Care este situaţia dotării în acest moment, pe programele strategice de înzestrare? Există întârzieri faţă de planificările anterioare ale Statului Major General şi în ce măsură aceste lucruri afectează capacitatea de apărare a ţării şi starea operativă a unităţilor Armatei României?

Ş.D.: Pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate structurii de forţe şi a obligaţiilor asumate de România în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale este necesară crearea unor capabilităţi specifice. Un element esenţial pentru realizarea acestor capabilităţi îl reprezintă înzestrarea, fapt care a condus la stabilirea, încă din anul 2004, a şase programe de înzestrare prioritare, câte două pentru fiecare categorie de forţe, care, ulterior, au fost definite ca fiind de importanţă strategică. Caracterul strategic al acestor programe a fost stabilit în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) din 30.07.2007, având la bază următoarele considerente: vizează interesele esenţiale de securitate naţională ale ţării precum şi apărarea colectivă; sunt vitale pentru viitorul Armatei României; impun asigurarea unor sume mari care nu au mai fost angajate în domeniul înzestrării în ultimii 15 ani pentru Ministerul Apărării Naţionale; asigură credibilitatea Armatei României şi îndeplinirea misiunilor sale. Încă din 2005, pentru fiecare dintre aceste programe au fost fundamentate, elaborate şi aprobate de către organismele colective de decizie de la nivelul MApN, documentele de iniţiere. Au fost elaborate studii de concept şi au fost definite strategii de achiziţii pentru tipurile de echipamente planificate a intra în înzestrare. Planificarea iniţială stabilită pentru derularea programelor strategice a fost pentru perioada 2008-2013. Ulterior (în 2009), s-a stabilit ca acestea să fie abordate succesiv pe baza priorităţilor determinate la nivelul MApN. Din păcate, lipsa resurselor financiare necesare derulării acestor programe a dus la situaţia în care ne aflăm astăzi, aceea de a nu avea niciun contract de achiziţie încheiat în cadrul programelor de înzestrare de importanţă strategică. Menţionez că, pentru impulsionarea iniţierii programelor de înzestrare de importanţă strategică, în baza HG nr. 862/2008, s-a constituit Comisia interministerială de evaluare la nivel naţional a programelor de înzestrare de importanţă strategică a Ministerului Apărării Naţionale, care nu a reuşit să identifice soluţii pentru asigurarea resurselor financiare necesare iniţierii achiziţiilor. Amânarea succesivă a derulării programelor de înzestrare de importanţă strategică a determinat necesitatea demarării unor procese de prelungire a resursei pentru tehnica existentă, pentru a ne putea îndeplini misiunile de bază. Acest fapt presupune menţinerea în exploatare a unor categorii de tehnică şi echipamente militare depăşite din punct de vedere tehnic şi moral, cu resursa de viaţă epuizată şi cu caracteristici tehnico-tactice inferioare celor existente în alte state membre NATO, ceea ce determină îndeplinirea misiunilor cu limitări operaţionale şi efort financiar crescut.

Q: Starea pe care o descrieţi a provocat la Statul Major General o regândire şi o reprioritizare a programelor strategice sau o altă abordare în ceea ce priveşte organizarea militară? De exemplu, dacă Forţele Aeriene vor avea doar 12 avioane supersonice poate părea pentru unii ca nefiind necesară existenţa unui Stat Major al Forţelor Aeriene?

Ş.D.: Perspectiva bugetară actuală presupune amânarea, în continuare, a programelor strategice, cu excepţia programului „Avion multirol” pentru care facem eforturi de iniţiere parţială a achiziţiei, ceea ce va determina realizarea acestei capabilităţi într-o perioadă de timp mult mai mare decât cea planificată iniţial. Pentru prima fază se are în vedere transferul a 12 avioane F-16, din existentul Forţelor Aeriene din Portugalia, pentru realizarea primei escadrile dotate cu acest tip de avion şi continuarea procesului până la realizarea a trei escadrile dotate cu câte 16 avioane multirol fiecare. În privinţa organizării structurii de forţe, pentru a răspunde cât mai bine ameninţărilor actuale şi pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate şi a angajamentelor asumate, aceasta trebuie să fie flexibilă şi adaptabilă. Actuala structură de forţe a Armatei României este în conformitate cu deciziile adoptate la nivel politico-militar (hotărâri CSAT) şi corespunde actualelor misiuni încredinţate Armatei României. Forţele Aeriene nu înseamnă numai avioane multirol, ci reprezintă o structură de bază în sistemul naţional de apărare, care are sarcini diversificate, pentru realizarea cărora este necesară tehnică de vârf şi specialişti pregătiţi pentru exploatarea acesteia, sarcini pe care, în ciuda limitărilor actuale, le îndeplineşte cu succes, ca spre exemplu: supravegherea spaţiului aerian naţional – misiune în cadrul NATINADS; apărarea obiectivelor de importanţă deosebită de pe teritoriul României cu ajutorul sistemelor de rachete sol-aer cu bătaie mică, medie sau mare; asigurarea sistemului de comandă-control aerian integrat în NATINADS; asigurarea transportului aerian intern şi în teatrele de operaţii; asigurarea interoperabilităţii (infrastructură, tehnică şi echipamente) cu forţele aliate, astfel încât, în caz de agresiune şi invocarea articolului 5 din cadrul Tratatului Nord-Atlantic, dislocarea de avioane de luptă (primele care intervin într-o astfel de situaţie) să se realizeze într-un timp scurt.

Combustibili raţionalizați

Q: Există în acest moment restricţii/raţionalizări legate de consumul de carburanţi pentru aeronavele, navele militare şi tehnica militară?

Ş.D.:  Sunt stabilite măsuri de raţionalizare a consumurilor de carburanţi-lubrifianţi impuse de insuficienţa fondurilor alocate. De asemenea, insuficienţa fondurilor a determinat limitări în disponibilitatea echipamentelor militare, ca urmare a diminuării posibilităţilor de executare în volum complet a lucrărilor de mentenanţă obligatorii (operarea şi mentenanţa structurii de forţe sunt finanţate de la capitolul bugetar „Bunuri şi servicii”, la care în ultimii ani s-au operat reduceri succesive, pentru limitarea nivelului cheltuielilor publice.

Q: Care este starea tehnicii care participă la misiunile internaţionale în acest moment? În ce măsură există suplimentări bugetare pentru reparaţia acestei tehnici şi pentru menţinerea ei în stare operativă în timpul misiunilor internaționale şi cum afectează acest lucru bugetul Armatei României?

Ş.D.: Pentru principalele misiuni executate de contingentele româneşti în teatrul de operaţii Afganistan se utilizează echipamente specifice (autovehicule de luptă, autocamioane blindate, echipamente EOD, de comunicaţii şi informatică) care au fost primite sub formă de împrumut de la partenerul american, până la sfârşitul misiunii. Coeficientul de operativitate al acestor echipamente are un nivel cuprins între 89-100%, fapt ce permite executarea misiunilor militarilor români în condiţii foarte bune. De asemenea, echipamentul individual a fost îmbunătăţit în fiecare an.

Pe timpul executării misiunilor, începând cu anul 2003 şi până în momentul de faţă nu a fost necesară o suplimentare a bugetului apărării pe anul în curs, cu atât mai mult cu cât, în ultima perioadă de timp, au fost utilizate, în majoritatea misiunilor, echipamente de provenienţă naţională care vor fi repatriate la sfârşitul misiunii. Acestea vor fi evaluate din punct de vedere tehnic şi vor fi introduse în unităţile de reparaţii în vederea revitalizării şi repartizării acestora către unităţile militare care au deficite de aceste tipuri de echipamente. Pentru tehnica pusă la dispoziţie de SUA nu a fost necesară suplimentarea bugetului, deoarece au fost asigurate atât mentenanţa, cât şi cheltuielile de operare. Eforturile naţionale pentru creşterea protecţiei forţei s-au concretizat în achiziţii de echipamente EOD şi elemente de protecţie individuală, precum şi unele modernizări. Fondurile necesare au fost asigurate prin reprioritizarea/amânarea altor investiţii, precum şi prin amânarea, reeşalonarea plăţii unor contracte existente. Nu s-au suplimentat fondurile în bugetul Ministerului Apărării Naţionale.

Capabilităţile militare, într-o degradare continuă

Q: Aţi avut în ultimul an întârzieri legate de plata militarilor aflaţi în misiuni internaţionale?

Ş.D.:  Nu au fost întârzieri pentru plata militarilor aflaţi în misiuni internaţionale care să fie cauzate de lipsa de fonduri. Doar plata spitalizării răniţilor este, oarecum, întârziată, din cauza necesităţii completării tuturor formelor până la alocarea banilor. Această situaţie este una normală având în vedere cele menţionate.

Q: Care sunt primele trei riscuri şi ameninţări la adresa Armatei României, în acest moment? Care sunt primele oportunităţi pentru Armata României şi care sunt pârghiile pentru a putea fi valorificate?

Ş.D.: Ameninţări pentru Armata României sau pentru apărarea naţională? Pentru armată, cea mai mare ameninţare este subfinanţarea. De aici rezultă riscul incapacităţii operaţionale corespunzătoare misiunilor, scăderea încrederii aliaţilor, deficit acţional pe termen mediu şi lung, nu doar pe termen scurt. Din punctul meu de vedere, cele mai periculoase ameninţări pentru apărarea naţională sunt cele ce nu pot fi identificate, iar mediul de securitate internaţional este concretizat prin impredictibilitate. Aceasta este cea mai mare provocare pentru Armata României: să fie pregătită să facă faţă ameninţărilor viitorului (greu de prezis), cu capabilităţile actuale, într-o degradare continuă. Din acest motiv sunt necesare achiziţii de tehnică modernă, transfer de tehnologie, perfecţionarea/îmbunătăţirea instrucţiei, reformă majoră în managementul resursei umane şi în sistemul de salarizare.