Adrian Țîbîrnă, managerul Spitalului clinic de psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”: Vin tot mai mulți copii cu tulburări afective sau care încearcă să-și ia viața

Conferința „Sănătatea în era digitală”, organizată de Q Magazine în octombrie, își propune să aducă la aceeași masă specialiști care să cartografieze acest fenomen aproape neexplorat în România. În marja evenimentului, dr. Adrian Țîbîrnă, managerul Spitalului clinic de psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, a explicat pentru Q Magazine care sunt pericolele pe care utilizarea excesivă a telefoanelor, leptopurilor, tabletelor le poate genera la nivelul sănătății mintale pentru copii, dar și neajunsurile cu care se confruntă sistemul de sănătate românesc.

CREȘTEREA NUMĂRULUI DE ADICȚII DIGITALE

Cercetările arată că unul din cinci copii, cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani, are sau poate dezvolta o boală mintală severă înainte de a ajunge la vârsta adultă.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și a unor cercetări publicate de National Institute of Mental Health (NIMH, SUA), 50% din toate bolile mintale sunt diagnosticate până la vârsta de 14 ani.

„Adicțiile digitale au fost recunoscute recent ca o entitate separată, confirmată și de multitudinea de studii desfășurate în ultimii ani. La minori, dependența digitală este o problemă din ce în ce mai frecventă, care are implicații semnificative asupra sănătății mintale. Rareori părinții copiilor și adolescenților ni se adresează pentru a beneficia de servicii specifice pentru acest comportament adictiv. În cele mai multe cazuri, ei sunt aduși la spital pentru anxietate, depresie, comportamente hetero sau autoagresive, ADHD, tulburări de somn, dificultăți de relaționare socială sau dificultăți în procesul educațional, în al căror model etiologic vom regăsi și utilizarea excesivă a tehnologiei ca factor de risc, pe lângă vulnerabilitatea genetică sau alți factori de mediu. În Spitalul Obregia nu este o structură specifică pentru evaluarea și tratarea acestor adicții, dar atunci când ele coexistă cu alte patologii psihiatrice, sunt evaluate și tratate”, a explicat pentru Q Magazine managerul Andrian Țîbîrnă.

În acest moment, sistemul medical românesc nu este pregătit să răspundă eficient la creșterea cererii de tratament pentru adicțiile digitale sau a tulburărilor de sănătate mintală asociate.

Nu există protocoale unitare de intervenție, deși nevoile sunt recunoscute și semnalate de specialiști.

Potrivit managerului Spitalului „Obregia”, există un număr redus, la nivel național, de specialiști în psihiatrie pediatrică  și psihoterapeuți specializați în intervenții specifice pentru tulburările legate de tehnologie. De asemenea, nu există centre specializate pentru acest tip de adicții, majoritatea cazurilor fiind abordate generic împreună cu alte tulburări de sănătate mintală (la fel ca și în cazul tulburărilor asociate consumului de substanțe).

Nu toți specialiștii sunt de acord cu criteriile de diagnostic ale acestor adicții, așa că e greu să stabilești limita dintre uzul obișnuit sau ceva mai intens și dependență. 

Potrivit unui studiu realizat de Poliția Română, în cadrul programului Ro Cyberex (2021), 40% dintre elevi au început să utilizeze internetul între 8 și 10 ani, în timp ce 39% au descoperit internetul când aveau mai puțin de 7 ani. 40% dintre elevi au învățat singuri să utilizeze internetul, fără nici un fel de sprijin din partea altor persoane.

Care este diferența între „utilizare excesivă” și „dependență clinică”?

Termenul de „utilizare excesivă” se referă la utilizarea tehnologiei (telefoane, rețele sociale, jocuri, internet etc.) într-un mod intens, dar fără a îndeplini criteriile unei tulburări psihologice. Se poate asocia cu oboseală, dificultăți de concentrare, insomnie, toleranță scăzută la frustrare, poate afecta comportamentul acasă sau la școală, însă persoana are încă un control asupra comportamentului.

În schimb, „dependența clinică” indică deja o tulburare psihică (de exemplu „Gaming disorder”) caracterizată prin nevoia de a petrece mai mult timp online, pierderea interesului pentru alte activități, dificultăți de a reduce timpul de utilizare, continuarea utilizării în ciuda consecințelor asupra vieții personale, sociale, profesionale sau școlare.

Diferența principală constă în apariția toleranței (necesitatea creșterii folosirii substanțelor sau a comportamentelor pentru a obține același efect) și a simptomelor de sevraj în cazul adicției.

De obicei, în uzul excesiv există un anumit control asupra consumului de tehnologie, pe când în adicție acest control este aproape inexistent.

Chiar dacă e un diagnostic de dată recentă, au fost puse la punct criterii clinice sau teste pentru a evalua dependența de internet, jocuri sau rețele sociale?

În DSM 5 (2013) și ICD 11 (2018 – în prezent în curs de implementare) există criterii de diagnostic pentru “Gaming Disorder”. Au fost dezvoltate și instrumente de evaluare, de exemple IGDS9-SF (Internet Gaming Disorder Scale – Short Form) sau GDT (Gaming Disorder Test).

Pentru dependența de Internet sau de rețelele sociale, deși în prezent nu există criterii de diagnostic (cu excepția Gaming Disorder care include și digital și video gaming), au fost dezvoltate instrumente de evaluare.

Această predispoziție la adicții digitale este cauzată de factori psihologici sau biologici? 

Predispoziția la adicții digitale poate fi influențată atât de factori psihologici, cât și de factori biologici, dar și sociali care nu acționează izolat, ci se combină și se potențează reciproc.

Dintre factorii biologici aș aminti:

– Vulnerabilitatea genetică pentru comportamente adictive

– Dezechilibre ale neurotransmițătorilor

– Modificări funcționale la nivelul cortexului prefrontal sau al sistemului de recompensă

– Adolescenții sunt mai vulnerabili datorită particularităților fiziologice de dezvoltare.

– Preexistența unei tulburări psihice (ADHD, tulburări de anxietate și depresie, tulburări de personalitate)

În schimb, ca factori psihologici avem:

– Impulsivitatea – dificultatea de a amâna recompensele și tendința de a căuta gratificare imediată.

– Nevoia ridicată de stimulare – plictiseală rapidă, căutarea constantă de noutate;

– Tehnologia oferă spații de validare și posibilitatea de a te remarca social fără a întâlni obstacolele anxietății sociale sau de performanță.

– Introversia sau dificultățile de socializare – internetul oferă o modalitate mai puțin anxiogenă de interacțiune.

– Stima de sine scăzută – validarea prin „like-uri”, comentarii sau apartenența la comunități online.

Un factor social este izolarea, cu rețea de suport social și familial precară. Avem și factori de mediu care contează, precum evenimente de viață stresante, antecedente familiale de adicții.

„Vin tot mai mulți copii la spital”

Utilizarea excesivă a tehnologiei generează boli mintale?

Folosirea excesivă a tehnologiei poate reprezenta un factor de risc în modelul etiologic al tulburărilor de sănătate mintală. Folosirea excesivă a tehnologiei acționează pe mecanismele sistemului de recompense, astfel poate apărea lipsa interesului față de activități sportive sau în aer liber, scăderea plăcerii față de a petrece timp cu prietenii sau familia, scăderea necesarului de somn sau schimbarea ritmului cicardian, dificultăți de concentrare – factori ce agravează și predispun la rândul lor la o tulburare de sănătate mintală.

În materie de sănătate se pune un accent deosebit pe prevenție. În acest caz, al adicțiilor digitale, cum ar fi posibilă prevenirea? Cum își dau seama cei din jur că o persoană are probleme de acest fel? Care sunt semnele la care ar trebui să fim atenți?

Semnalele de alarmă în cazul adicției digitale pot fi retragerea socială, timpul petrecut excesiv în fața ecranelor, renunțarea la activitățile anterior plăcute, scăderea performanței școlare, modificarea ritmului cicardian cu somnolență excesivă diurnă, tristețe, anxietate, ”brain fog”.

Prevenirea adicției digitale ar trebui inițiată timpuriu și bine stabilită în cadrul familiei ca stil de viață- limitarea timpului petrecut la ecrane (tabletă, telefon, TV, laptop), monitorizarea timpului și a activităților online și oferirea propriului exemplu de bună folosire a tehnologiei –  dezvoltarea altor interese și petrecerea timpului în familie,  în special cele petrecute în aer liber, activități sportive, participarea la activități culturale (muzeu, teatru, concerte, spectacole în aer liber).

Tehnologia se va dezvolta în continuare. Apariția Inteligenței Artificiale sau metavers va contribui la agravarea acestui fenomen (aflat abia la început)? În aceste condiții, munca psihiatrilor/psihologilor va fi îngreunată, având în vedere că niciodată nu vor putea ține pasul cu dezvoltarea tehnologiei digitale?

Dezvoltarea AI și a metaversului poate accentua riscul de dependență digitală, pentru că aceste tehnologii sunt tot mai captivante și imersive. Totuși, rolul psihiatrilor și psihologilor nu este să „țină pasul” cu tehnologia în sine, ci să înțeleagă impactul ei psihologic și să ajute oamenii să-și mențină echilibrul.    

Provocarea este reală, dar profesioniștii în sănătate mintală pot adapta metodele de prevenție și intervenție tocmai prin folosirea responsabilă a tehnologiei.

Ca manager al celui mai mare spital de psihiatrie din țară, ați avut ocazia să observați problemele cu care se confruntă cei care ajung aici (forțat sau de bunăvoie). Din ce știți, problemele de ordin mental sunt mai multe sau mai puține decât în anii trecuți? 

În cazul copiilor și adolescenților înregistrăm o creștere a prezentărilor la camera de gardă pentru tulburări din sfera afectivității, comportamente autovătămatoare, care încearcă să-și ia viața, și tulburări asociate consumului de substanțe.

La nivel global însă există o creștere a prevalenței a tulburărilor de sănănate mintală la copii și adolescenți, OMS estimând că unul din șapte copii de-a lungul vietii poate suferi de o tulburare de sănătate mintală. Cauzele sunt complexe, o interacțiune între factori genetici și de mediu regăsindu-se în modelul etiologic al tulburărilor de sănătate mintală.

Legea sănătății mintale 487 din 2002 mai corespunde realității din România?

Este nevoie de modificarea și adaptarea Legii sănătății mintale și de armonizarea acesteia cu restul legilației care reglementează domeniul medical.

Cei mai mulți oameni consideră spitalul pe care îl conduceți – situația este aceeași și pentru celelalte spitale din țară – un loc pentru „nebuni”. Dacă ar fi să-i explicați unui om de pe stradă care este diferența dintre un „nebun” și un schizofrenic, depresiv sau anxios, cum ați face-o? Sau este o suprapunere perfectă a termenilor folosiți?

Termenul „nebun” nu se folosește pentru a cataloga persoanele care suferă de o tulburare de sănătate mintală. Utilizarea peiorativă a acestui cuvânt de populația generală aduce  un mare deserviciu persoanelor ce au o tulburare de sănătate mintală și îngreunează utilizarea serviciilor de sănătate mintală. 

Schizofrenia, depresia și anxietatea sunt tulburări psihiatrice care au criterii de diagnostic foarte bine stabilite și care au tratamente eficiente. Odată cu remisia episodului, pacienții cu aceste tipuri de afecțiuni se pot reintegra socio-profesional și familial. Mediația pe care o  avem la dispoziție acum ne permite ca episoadele active ale acestor boli să fie tratate eficient și să ajute la prevenirea unora noi, spre deosebire de perioada de până în jurul anilor 1950-60 când mijloacele de tratament erau puține și cu eficiență limitată.

De când sunteți manager, cât timp v-a mai rămas pentru a fi medic?

Funcția de Manager este o funcție full-time și practic rămâne foarte puțin timp pentru a fi și medic.

„Folosesc telefonul doar în scopul comunicării atât telefonice, cât și profesional (e-mail, adrese, acte, etc.)”

Dacă ar fi să propuneți concret o soluție de implementat mâine pentru copiii și adolescenții care petrec ore întregi pe telefon sau pe tabletă care ar fi aceea?

Nu există soluții magice care să își poată produce efectele peste noapte. Aplicarea tuturor măsurilor de prevenție discutate sunt un punct de pornire pentru generarea schimbării.

Pacienții internați la Obregia au acces la telefonul mobil?

Pacienții au dreptul la comunicare și au acces nelimitat la telefonul secției pentru a comunica cu aparținătorii. În ceea ce privește telefoanele personale, accesul poate fi limitat în funcție de decizia medicului curant.

Ce vi se pare mai complicat: să faceți chirurgie sau să conduceți cel mai important spital de psihiatrie din România?

Funcția de Manager mi se pare mai complicată deoarece sunt necesare cunoștințe din domenii variate și mai solicitantă că timp.