Într-un moment de sinceritate, la podcastul „Fain & Simplu” cu Mihai Morar, Dan Voiculescu a vorbit despre cea mai grea perioadă din viața lui – una care a lăsat urme adânci nu doar în sufletul său, ci și în sănătatea și destinul familiei.
- România și ai ei guvernanți, umiliți de Viktor Orbán pe propriul pământ: „O căpiță de fân cam strâmbă”
- „Ce face mintea, în epoca ecranului”. Avertismentul neurologului Martin Jan Stransky, la Conferința „Sănătatea mintală în era digitală”
- Testimonies from the online inferno and a stark admission from Health Minister Alexandru Rogobete: Romania is currently unable to treat mental illnesses caused by digital addiction.
- Premiul Nobel pentru pace nu i-a revenit lui Trump. Laureata este Maria Corina Machado, om politic din Venezuela
- INS: Se menține sporul natural negativ al populației României
Întrebat de Mihai Morar dacă a suferit mai mult în ziua în care a murit prima soție, decât în ziua în care a aflat că va merge la închisoare, Dan Voiculescu a răspuns:
„Incomparabil. Durerea când a murit Sofica a fost atât de mare, încât nu pot să o exprim în cuvinte. Am avut 35 de ani de conviețuire, doi copii frumoși. Nu se compară. Asta cu închisoarea pentru mine a fost un experiment, din care am încercat să culeg tot ce pot culege pozitiv.”
Moartea primei sale soții, Sofica, mama fiicelor sale, Camelia și Corina, a venit într-o perioadă deja dificilă pentru Dan Voiculescu. Sofia fusese diagnosticată cu un cancer agresiv, iar vestea a fost un șoc devastator.
„În momentul în care am aflat de boala ei, acel cancer nenorocit, n-au trecut decât câteva luni și am făcut și eu cancer. De supărare. Diagnosticul meu a venit la trei luni după al ei. Medicii au constatat transformarea celulelor benigne în maligne pe fond emoțional. Știu asta sigur.”
Dan Voiculescu a povestit cum amândoi au fost internați în același timp, la Viena. Ea era bolnavă, dar avea grijă de el, iar el, de ea. A supraviețuit doar pentru că a fost diagnosticat la timp.
„Dacă întârziam câteva luni, nu mai aveam ocazia să fim împreună. Câteva luni au făcut diferența între viață și moarte.”
În acea perioadă grea, Dan Voiculescu nu era o persoană religioasă. Totuși, privind înapoi, pune totul pe seama destinului sau, cum spune el, a lui Dumnezeu.
„Atunci nu credeam în Dumnezeu. Acum pun totul în seama destinului. Și destinul e făcut numai de Dumnezeu. Noi putem doar să-l corectăm puțin, nu mai mult.”
După moartea Soficăi, viața i-a scos în cale o nouă persoană – pe Liana, o femeie care, spune el, „seamănă extraordinar de mult cu Sofica, dar la suflet e poate un pic mai hotărâtă”. Cu timpul, au format o familie și au înfiat o fetiță, Dana, „un îngeraș de copil” care a trecut, la rândul ei, prin momente dificile.
„Când am plecat eu la pușcărie, Dana avea 14 ani, cea mai grea perioadă a adolescenței. A suferit enorm. Și, practic, ele m-au salvat. Dacă rămâneam singur, cu durerea mea, nu aș fi rezistat.
Eu nu pot să trăiesc fără suflete lângă mine, care să mă încălzească, să mă certe, să mă aprobe.”
Moartea Soficăi a fost nu doar un moment de suferință personală, ci și un punct de cotitură în viața lui Dan Voiculescu. A afectat profund și afacerile sale – averea sa s-a prăbușit dramatic în doar doi ani, de la 300 la 30 de milioane de euro – dar, mai important, i-a zdruncinat întreaga existență interioară.
Este un episod pe care nu l-a transformat într-o poveste publică până acum, dar pe care l-a rememorat cu luciditate și emoție în podcast.
O confesiune despre iubire, pierdere, boală, credință și renaștere personală.
Episodul integral poate fi urmărit pe canalul oficial de YouTube „Fain & Simplu” cu Mihai Morar.


