Culele Greceanu și Duca intră în restaurare

Constantin Rădulescu, președintele Consiliului Județean Vâlcea, a anunțat că urmează să realizeze încă trei investiții a căror valoare se apropie de 14 milioane de euro.

• Centru anti-obezitate cu abordare totalǎ
• Contraziceri la nivel înalt privind puterea de apărare a Europei
• Grindeanu: Îi dau dreptate președintelui Nicușor Dan, că nu era nevoie să creștem TVA
• MediaSind face un apel public către premierul Ilie Bolojan să oprească un posibil tun imobiliar cu patrimoniul și istoria TVR
• Bolojan nu știe încă dacă își va asuma sau nu răspunderea pe proiectele privind reforma administrației locale și măsurile de redresare economică

Cele trei proiecte la care face referire Rădulescu sunt reabilitarea ansamblului Cula Greceanu, cea mai veche din țară, și consolidarea Ansamblului Culei Duca. Al treilea proiect vizează reabilitarea clădirii în care funcționează CJ Vâlcea.

„În ședința Consiliului Județean Vâlcea de marți, 25 noiembrie, am aprobat trei proiecte în valoare totală de aproape 14 milioane euro, care urmează a fi depuse în vederea obținerii de finanțare europeană, în cadrul Programului Regional S-V Oltenia 2021-2027.

Este vorba despre reabilitarea Ansamblului Cula Greceanu, cea mai veche culă din țară, precum și restaurarea, consolidarea și punerea în valoare a Ansamblului Culei Duca, monumente istorice ce fac parte din Complexul Muzeal Măldărești.

Cel de-al treilea proiect pe care îl vom depune la finanțare are ca obiectiv reabilitarea clădirii Consiliului Județean Vâlcea, în scopul creșterii eficienței energetice a acesteia, o investiție care depășește 6,5 milioane euro.

Sunt proiecte pe care le vom realiza în următorii ani și pentru care le mulțumesc colegilor mei din CJ Vâlcea care au muncit la documentațiile aferente.”, a declarat președintele CJ Vâlcea.

Ce sunt culele

Complexul Muzeal Măldărești reunește Culele Greceanu, Duca, precum și Casa Memorială I.G.Duca, toate fiind monumente ale arhitecturii românești, în care se împletesc elemente țărănești din zonă cu elemente ale unor construcții cu caracter de fortificații.

În ceea ce privește etimologia cuvântului „culă”, acesta derivă din turcescul „kule”, care desemnează un turn, iar in spațiul românesc definește o locuință întărită în formă de turn, care are drept caracteristici principale un parter înalt, masiv, o scară interioară de acces spre etaj și retragerile succesive ale zidului în înălțime.

Pentru cei ce nu știu, interiorul Culei Mădărescu a fost cândva platou de filmare. Aici s-au filmat scene din filmele „Neînfricații”, „Drumul Oaselor”, „Iancu Jianu – Haiducul”.

Vă prezentăm o descriere a culelor de la Măldărești din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, apărut la 1912.

„În satul Măldăreşti din judeţul Vâlcea se află o biserică şi două cule, cari, prin felul alcătuirii lor, au multe asemănări între ele, fiind făcute de aceeaşi ctitori şi de urmaşii lor aproape în aceeaş epocă; căci, după cum vom vedea, biserica şi cula cea mică s’au zidit către finele secolului al XVIII-lea, iar cula cea mare către începutul secolului al XlX-lea.

Prin elementele lor arhitectonice şi decorative şi prin plăsmuirea fundamentală a lor, atât biserica cât şi culele presintă un deosebit interes din punctul de vedere al desvoltării artei noastre din acea vreme. — Pe lângă aceasta, grija ce au avut fondatorii lor de a le întări ca pe nişte fortăreţe, ne arată starea de nesiguranţă şi prădăciune cauzată de frământările lumii în timpurile când ele au fost zidite.

Pentru aceste consideraţiuni şi pentru a putea înlesni cercetarea lor din toate punctele de vedere, ne-am propus de a ne apropia de fiecare din ele şi a le consacra lucrarea de faţă, care, pornită mai mult din- tr’un spirit de curiositate artistică, ar putea, la trebuinţă, să fie folosită de cei ce şi-ar propune să studieze mai de aproape cestiunea culelor la noi şi de pe aiurea.

«…aflăm că suntem în ascunzătoarea culei! Aci se refugiau ai casei, femeile, copiii şi se ascundeau obiectele de preţ, pe când bărbaţii se luptau pe jos în foişoare până ce izbutiau să îndepărteze pe prădători. Cu respiraţia oprită ne aşezăm pe patul de scânduri şi pe vatră şi ca purtaţi de vraja unor puteri nevăzute, ascultăm în taină cum se deapănă domol legenda acestor ziduri vechi:

Către sfârşitul veacului al 18-lea trăiau prin aceste locuri neamul Măldăreştilor. Cel mai de seamă era dumnealui jupân Gheorghe sân Constandin Măldărescu şi dumneaei jupâniţa Eva, soţia lui, cari, cu ajutorul dumnealor Radu, Barbu şi Ion Brat, rubedenii de ale dumnealor, au pus de au ridicat biserica din sat ce se vede şi azi.

Apoi, după ce au ridicat casa Domnului, s’au gândit să-şi ridice şi lor o casă, spre a le fi de adăpost, lor şi urmaşilor lor, şi aşa au pus de au zidit această culă. Aci au trăit ei multă vreme in linişte, până când jupân Gheorghe, ajuns la adânci bătrâneţe, închise ochii. Jupâniţa Eva, rămasă singură, a mai trăit până la al nouozecilea an, mergându-i numele pentru milosteniile ce făptuia, dar mai ales pentru bogăţiile ce avea, când, într’o zi, îi sosi şi ei ceasul cel de pe urmă. În ziua aceea, pe înserate, se pregătia de ploae, iar nori negri-vineţi alergau văzduhurile, tunând şi fulgerând. Jupâniţa se retrase de grabă în etacul ei, aprinse lumânarea dela Paşti şi îngenuchind în faţa icoanei se ruga; când, deodată, aude glasuri de oameni streini in curte. Se înoptase bine, când i se păr’u că cineva loveşte în uşe. Zăvoarele erau puse şi uşile încuiate; totuşi frica o cuprinse când auzi cum tâlharii loviau cu putere în uşe. Atunci strigă ajutor …dar nimeni n’o mai auzia din causa vijeliei şi a ploaiei ce se pornise ca un potop!

Auzi cum uşa căzu sub loviturile tâlharilor… Atunci fugi în camera de alături şi pe uşa din dos eşi afară în curte, abia putând să fugă spre grădina din vale. Dar soarta nu iartă, căci, la scăpărarea unui fulger, un tâlhar o vede, o fugăreşte, o prinde şi o aduce la tovarăşii lui de pradă. Bătrâna încremenise cu degetele incleştate pe lumânarea dela Paşti, cu care fugise afară … Tâlharii o târîră în casă … Dar când aprinseră lumânarea şi când îi cerură cheile dela lada cu bani şi o văzură ţeapănă şi învineţită de ghiara morţei, se speriară atât de groaznic, încât o scăpară din mâini şi ca nişte năluci fugiră în noapte… ”