Senator român, Scrisoare deschisă către Maia Sandu: Singura modalitate de apartenență a Republicii Moldova la NATO și UE este punerea teritoriului dintre Prut si Nistru sub guvernarea integrală a legilor românești

Scrisoare deschisă către doamna Maia Sandu, președintele Republicii Moldova

• Mediocritatea în era AI. De ce doar profesioniștii adaptabili vor supraviețui transformǎrii digitale
• MApN: O dronă rusească s-a prăbușit în Galați
• Rolls-Royce SMR și CEZ deschid un nou capitol în energia nuclearǎ a Cehiei
• Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine

Stimată doamnă președinte,

Declarația dumneavoastră de acum 10 zile „Dacă ar fi un referendum, aș vota pentru unirea cu România”, făcută  în cadrul unui podcast realizat de jurnaliștii britanici Rory Stewart și Alastair Campbell a readus în dezbaterea publică opțiunea Re-unirii României cu Republica Moldova.

În mod surprinzător este pentru prima dată în istorie când perspectiva Re-unirii este adusă în discuție de un președinte în funcție al statului Republica Moldova.

Până acum, această opțiune nu mai fusese evocată deschis decât de unul dintre foștii președinți ai României, deși trimiteri la ea au fost făcute, pe ocolite, de către toți ceilalți președinți care s-au perindat pe la Cotroceni. Acest lucru face ca dezbaterea despre Re-unire să devină o temă reală, palpabilă, iar viitorul cu un singur stat românesc să devină unul nu doar posibil , ci și probabil.

Din acest punct de vedere afirmația dumneavoastră marchează un moment important în istoria ultimilor 36 de ani și deschide calea unei abordări instituționale a reunirii românilor într-un singur stat. Este, de asemenea, salutară și benefică motivația pragmatică pe care ați alăturat-o declarației dumneavoastră și anume dificultatea evidentă a Republicii Moldova de a-și asigura integral securitatea în contextul internațional actual. De altfel și în 1918 principala motivație pentru actul Sfatului Țării din 27 martie tot asigurarea securității teritoriului de atunci al Republicii Democratice Moldovenești.

Vă adresez, doamnă președinte, această scrisoare atât cu inima, fiind unul dintre sutele de mii de români care se trag din refugiații basarabeni din 1944, dar și cu rațiunea, pentru că mă aflu printre cei care, în ultimii ani am pledat pentru o abordare pragmatică a Re-unirii românilor într-un singur stat. Vă rog, din această perspectivă, să aveți deschiderea de a evalua câteva considerații importante referitoare la aspectele pragmatice ale posibilei și probabilei constituiri a unei patrii comune pentru toți românii.

În primul rând, sper să fiți de acord că singura modalitate concretă de realizare a Re-unirii urmează modelul german, care a culminat cu actul din 3 octombrie 1990. Practic, atunci s-a finalizat un proces scurt, dar intens, prin care cele șase landuri est-germane au adoptat Constituția Republicii Federale, după ce anterior se încheiase un tratat „4+2”, prin care marile puteri învingătoare în ultimul război recunoșteau dreptul germanilor de a trăi într-un singur stat.

Chestiunea de baza care trebuie înțeleasă si asumată de la bun început este aceea că singura modalitate de a produce efectele maximale și definitive ale apartenenței la structurile euroatlantice de securitate (NATO) și la cele europene politice (UE) este punerea teritoriului dintre Prut si Nistru sub guvernarea integrală a legilor românești; orice altă abordare nu ar face decât să complice procesul Re- unirii si să îl pună în pericol; Romania are astăzi o legislație și o practică în acord cu cele euroatlantice si acest atu trebuie preluat imediat și pentru o Românie reîntregită.

Nu avem nici timp, nici resurse instituționale sa facem experimente.

Procesul Re-unirii trebuie să fie de o mare simplitate legislativă și instituțională pentru a putea avansa într-un calendar rezonabil; orice încercare de complicare procedurală prin păstrarea/inventarea de paralelisme va prelungi efortul și va genera fisuri instituționale, care ar putea fi exploatate de neprieteni.

Evident că nu putem ignora realitatea unei lumi în care puterile politice și militare au o influență importantă asupra mersului istoriei. Tocmai de aceea cred că este necesar să se propună puterilor occidentale (SUA și Uniunea Europeană, în primul rând) ipoteza Re-unirii celor două state românești ca fiind soluția unei probleme de securitate a întregului continent.

Prin reunire, actualul teritoriu dintre Prut și Nistru ar intra, practic, sub umbrela de securitate a NATO, ceea ce ar anula, în mod clar,  pericolul unei agresiuni externe asupra acestui teritoriu.

Europa întreagă ar deveni mai sigură astfel, eliminând una dintre preocupările actuale de securitate din capitalele vest-europene.

Am arătat, cu alte ocazii, faptul că la Seul exista un Minister al Reunificării care patronează atât institute de cercetare care au elaborat modele privind scenariile de reunificare, cat si instituții politice care coordonează politica de asistență financiară și umanitară, precum și pe aceea de investiții economice în zonele economice speciale din RPD Coreeană. Acest minister poate oricând să fie un model și un început pentru noi, în sensul în care se poate institui, în comun de către cele două guverne, un departament comun pentru problematica asociată Re-unirii. În acest context, vă reamintesc faptul că, în parlamentul de la București, se află în dezbatere un proiect de lege pentru instituirea Fondului Moldova, destinat tocmai finanțării investițiilor românești în Republica Moldova.

Din punct de vedere formal, modelul german ar presupune acceptarea următoarelor principii:

a) Realizarea „Re-unirii dintr-o bucată”, fără etape intermediare;

b) Intrarea întregului teritoriu al actualei Republici Moldova sub jurisdicția integrală românească, adică acceptarea integrală a legislației românești actuale (practic numai astfel  teritoriul dintre Prut si Nistru va deveni automat parte a UE si NATO, ca fiind parte inseparabilă a României) ;

c) Validarea parlamentară a soluției de Re-unire în parlamentele de la București și Chișinău și apoi convocarea imediată a unui Parlament al României reîntregite);

d) Capitala țării reîntregite va rămâne Bucureștiul, cu un calendar obligatoriu de activități la Chișinău ale tuturor instituțiilor centrale (de exemplu, fiecare sesiune parlamentară va avea obligatoriu minim șase săptămâni de desfășurare la Chișinău;

e) Drepturile minorităților prevăzute în actuala legislație românească vor reprezenta garanția includerii și valorizării noilor minorități naționale în corpul social comun, după modelul de succes parcurs pentru minoritatea maghiară;

Maia Sandu a participat la sfințirea picturii Catedralei Neamului, în noiembrie 2025, la București Foto Presidency.ro

f) Aducerea tuturor salariilor funcționarilor publici din actuala Republica Moldova la nivelul din România din prima zi;

g) Aducerea tuturor pensiilor din actuala Republica Moldova la nivelul celor din România în mod treptat, timp de 10 ani – renunțarea la principiul contributivității pensiilor din teritoriul actualei Republici Moldova pentru aceeași  perioadă de 10 ani;

h) Dreptul companiilor de utilități și al operatorilor reglementați/licențiați de pe cele două maluri ale Prutului de a opera liber pe teritoriul național rezultat;

i) Valabilitatea tratatelor internaționale se va menține și pentru România reîntregită;

j) Unificarea instituțiilor naționale de tip Curtea Constituțională, Consiliul Concurenței, ANRE, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Națională de Pensii etc și modificarea organismelor de conducere după principiul proporționalității (cinci șesimi pentru actuala Românie și o șesime pentru actuala Republica Moldova) ;

k) Garantarea, pentru o perioada de 20 ani, a unei reprezentări proporționale în noul Guvern (o șesime) pentru românii din actuala Republica Moldova; garantarea scrutinului parlamentar proporțional pentru o perioada de minim 20 ani;

l) Garantarea alocării a cel puțin o șesime din fondurile structurale europene puse la dispoziția României pentru infrastructura și proiectele de dezvoltare de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

m) Garantarea alocării, pentru o perioadă de minim 25 ani, a cel puțin o șesime din fondurile de investiții la nivel național pentru proiectele de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

n) Crearea unui fond de investiții, în valoare de minim 2% din PIB, pentru o perioadă de minim 25 ani, destinat atenuării diferențelor de dezvoltare dintre teritoriul din stânga respectiv dreapta Prutului;

o) Unitatea administrativ-teritorială de bază pentru teritoriul actualei Republici Moldova va deveni județul, conform legislației românești în vigoare.

Există , desigur și aspectul financiar, care este important, dar nu trebuie să devină o frână în calea planurilor de Re-unire. Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în cazul unirii celor două Germanii din 1990 vom observa următoarele aspecte:

-în 1990, raportul dintre populațiile celor două Germanii era de 4:1 și raportul dintre economii (PIB/locuitor în metodologia PPP, a prețurilor comparate) era de 3:1. Republica Federală era atunci la același nivel al populației și al economiei cu Franța, Marea Britanie și Italia;

-după 20 de ani, Germania de Vest a cheltuit pentru reducerea decalajelor o sumă echivalentă unui PIB anual al RFG și a obținut comprimarea decalajului de dezvoltare dintre landurile de Vest și cele de Est de la 300% la 30%; mai mult, astăzi, Germania reunită depășește cu minim 15% ca performanță economică Franța și Marea Britanie și cu 25% Italia (după același indicator PIB/locuitor PPP);

-astăzi, raportul dintre populațiile României și Republicii Moldova este de 6:1, iar raportul dintre performanțele celor două  economii este de aproximativ 3:1.

Practic, aplicând modelul german am avea nevoie de aproximativ trei sferturi dintr-un PIB anual al României pentru a desfășura cu succes reducerea decalajelor în următorii 20 de ani.

Dar, așa cum am spus, o parte din acești bani va veni din fondurile de coeziune și investiții de la Uniunea Europeană. Depinde de noi să demonstrăm că este mai ieftin pentru UE să co-finanțeze un stat românesc unic decât să accepte costurile legate de asigurarea securității împreună cu costurile de integrare europeană ale Republicii Moldova.

Închei, stimată doamnă președinte, cu speranța că veți lăsa deoparte orice prejudecată și veți aborda cu bună credință viziunea din această scrisoare.

Petrișor Peiu,

Senator de București, fiu de refugiat basarabean