Dezghețul diplomatic din Alaska prevestește o reorientare geopolitică

În ziua întâlnirii sale cu Donald Trump la Anchorage, președintele rus Vladimir Putin a semnat un decret care permite ExxonMobil să revină la proiectul GNL (gaz natural lichefiat) Sahalin-1, deținut de Gazprom. În același timp, a fost efectuat un atac asupra terminalului petrolier al companiei azere Socar din Ucraina. Rusia, ca și SUA, își remodelează parteneriatele, concentrându-se pe un viitor reînnoit, mai degrabă decât pe un trecut comun.

• România și ai ei guvernanți, umiliți de Viktor Orbán pe propriul pământ: „O căpiță de fân cam strâmbă”
• „Ce face mintea, în epoca ecranului”. Avertismentul neurologului Martin Jan Stransky, la Conferința „Sănătatea mintală în era digitală”
• Testimonies from the online inferno and a stark admission from Health Minister Alexandru Rogobete: Romania is currently unable to treat mental illnesses caused by digital addiction.
• Premiul Nobel pentru pace nu i-a revenit lui Trump. Laureata este Maria Corina Machado, om politic din Venezuela
• INS: Se menține sporul natural negativ al populației României

Și totuși petrolul…

Revenirea „occidentalilor” în Rusia este însoțită de îndeplinirea unui număr de condiții, dar rămâne limpede că măcar corporațiile americane, spre deosebire de cele europene, au primit un semnal că este posibil să facă afaceri cu Federația Rusă.

În Sahalin, cele mai mari două companii de petrol și gaze din lume, ExxonMobil și Shell, implementau proiecte offshore de petrol și gaze împreună cu Rosneft și, respectiv, Gazprom, până în 2022. Ambele companii dețineau anterior 30% din acțiuni și operau proiectele. Aici se termină asemănările. Spre deosebire de compania olandeză Shell, SUA a refuzat să facă afaceri cu Rusia, dar nu a trântit ușa prea tare. În timp ce Gazprom a achiziționat o participație la compania olandeză fără a plăti pentru aceasta, participația americană la proiectul Sahalin-2 a rămas intactă. Acum, compania cu sediul în Texas se va întoarce până la 1 ianuarie 2026.

Acesta este un semnal clar pentru investitorii occidentali că Rusia nu este o țară închisă pentru afaceri comune. Putin a subliniat anterior disponibilitatea țării pentru afaceri. Doar că Rusia își dorește ca investițiile să fie făcute pe baze echitabile și ca investitorii occidentali să aibă o abordare onestă. Ca atare, UE nu are deocamdată acces.

„Rusia, tot mai izolată”

După ce președintele Trump i-a umilit pe liderii europeni individual, pe un teren de golf din Scoția, stabilindu-le taxe vamale greu de suportat și impunându-le să investească în economia SUA, iată că a decis acum să îi umilească și în grup, la Casa Albă. Nu e o întâmplare nici faptul că marea înțelegere europeano-americană vizează decontarea cheltuielilor militare din Ucraina, anume prin achiziționarea de arme și echipamente militare depășite în valoare de 100 de miliarde de dolari!

Acest lucru survine exact în momentul în care industria germană de armament se confruntă (în sfârșit) cu o creștere semnificativă, determinată de amplificarea cheltuielilor europene pentru apărare și de procesarea comenzilor majore în urma conflictului din Ucraina. Acest lucru a dus la o creștere dinamică a vânzărilor, cu o cifră de afaceri care se așteaptă să ajungă la 5,4 miliarde de euro în 2025, o creștere de 22,1% față de anul precedent. Așadar, o cifră de 20 de ori mai mică decât „costurile” aferente achiziționării armamentului american! Dar, UE nu este altceva decât o administrație a unei pseudo-superputeri deținută în mare parte de cele mai mari corporații din lume.

În paralel, Vladimir Putin a recunoscut la o întâlnire cu reprezentanți ai cabinetului și administrației (dedicată pregătirii pentru întâlnirea cu Trump în Alaska) existența unor noi acorduri cu SUA privind armele strategice. Președintele a declarat că Rusia este pregătită pentru noi acorduri cu SUA privind armele strategice ofensive – dar numai cu condiția ca în Ucraina să fie create condiții de pace pe termen lung.

Vladimir Putin și Donald Trump, deciși să restabilească relațiile comerciale între țările lor / Foto: The White House on X

Potrivit lui Putin, partea americană „depune eforturi energice și sincere” pentru a opri ostilitățile și pentru a elabora acorduri care vor fi benefice pentru toate părțile implicate în conflict. Altminteri, Donald Trump a declarat fără echivoc că trimiterea de trupe americane în Ucraina nu se va întâmpla și că apartenența Ucrainei la NATO este imposibilă. Ceea ce înseamnă (prin ricoșeu) și că teritoriile revenite Rusiei în urma conflictului sunt acceptate de SUA. „Garanțiile de securitate” nu au de a face cu UE, acestea vor fi furnizate de Rusia. Mai sunt însă câteva „pase” diplomatice până acolo.

Ceea ce și-a propus întâlnirea din Alaska a fost ca ambii lideri – american și rus – să arate respect unul față de celălalt, astfel încât să se poată ajunge la acorduri mai mari – acorduri pe energie și pe infrastructură, chiar în Alaska, sau chiar pe mai multe pământuri rare și minerale din Rusia. Iar dacă ascultăm cu atenție răspunsurile lui Trump la întrebările adresate de mass-media americană, se pot observa indiciile. Din nou, liderii UE au reprezentat doar asistența uimită și umilită.

Izolarea Rusiei a fost o politică occidentală explicită de peste un deceniu. Acum, însă, grație președintelui Trump, ideea de a-l ține pe Putin într-o stare de izolare globală s-a cam risipit. Nu-i vorbă, „izolarea” pare să-i fi priit lui Putin care a dat între timp consistență BRICS, a pus pe roate sisteme paralele de plată, s-a preocupat de dedolarizare și și-a administrat judicios creșterea economică.

Președintele Putin a beneficiat de o primire jovială în Alaska / Foto: The White House on X

Nenumărate analize privind întâlnirea bilaterală bat câmpii și relatează aspecte periferice. Dar, poate că unele merită un pic de atenție! Astfel, observă unii, a existat un anume Trump care aplauda la capătul covorului roșu întâmpinându-l pe omologul rus, căruia îi pregătise niște avioane care să sublinieze prin survolul lor puterea desăvârșită a americanilor, un președinte care a încercat la modul grobian să strângă „laba ursului”, deloc protocolar, dar a existat și un alt Trump, mai șifonat, în urma celor aproape trei ore de discuții, suprimând masa oficială și interviul pe care Putin urma să îl acorde celor de la Fox. Un Trump „grăbit” să se întoarcă în capitală, un Trump rămas fără „deal” (afacere încheiată). Lucrurile par să fi mers prost. Putin a rămas la refrenul privind „abordarea cauzelor profunde” ale conflictului și probabil asigurând în cele din urmă și un necesar update președintelui Trump, rămas fără cărți de joc.

Jeffrey Sachs: „Multă ambiguitate”

Jeffrey Sachs, economist american și analist de politici publice, profesor la Universitatea Columbia: „Ceea ce am văzut, a fost ambiguitate în toate direcțiile. Nimic nu a fost clar, nimic nu a fost cinstit, nimic nu s-a stabilit! Există o recunoaștere generală a faptului că Ucraina pierde pe câmpul de luptă, că Statele Unite nu vor să continue un război cu Rusia prin procură sau în alte forme, că trebuie pus punct, dar totul se menține vag.”

Suplimentar, rămâne evident că ucrainenii (în frunte cu ilegitimul președinte Zelensky) și liderii europeni (cei mai proeminenți fiind cancelarul Fritz Merz și șefa Comisiei Europene – Ursula von der Leyen) își doresc războiul cu disperare. În primul rând, din rațiuni politice. Din această perspectivă, merită menționată încăpățânarea germană de a pretinde rușilor un armistițiu înainte ca orice negocieri de pace să aibă loc, fără să poată explica în mod credibil rațiunea unui asemenea armistițiu.

Liderii europeni, președintele ucrainean și șeful NATO, aliniați la Casa Albă / Foto: X

Rușii au mai făcut această concesie, iar Occidentul le-a râs în față și a profitat militar, încălcând acordurile. Acum, odată ce rușii și-au învățat lecția, este puțin probabil că ar mai accepta vreun armistițiu. În sensul de încetare temporară a focului. Acesta este și motivul pentru care „europenii” insistă cu armistițiul și condiționează negocierile de pace de existența acestui armistițiu. Ca să vorbim pe față, liderii europeni nu vor pacea, ci își doresc o continuare a războiului cu Rusia, indiferent de costuri. Așadar, precondiția armistițiului este doar un mijloc prin care vor să scape de diplomație în favoarea rezolvării militare.

Ceea ce spun europenii (incluzând aici și Ucraina) contravin afirmațiilor făcute de Donald Trump, care pe Truth Social vorbea despre o întâlnire Putin – Zelensky și chiar despre o trilaterală la care ar participa și președinția americană.

În circumstanțele în care cele peste 20.000 de sancțiuni împotriva Rusiei par să afecteze și mai mult economiile europene și având în vedere că Trump nu este dispus să ia măsuri pentru sancțiuni secundare autovătămătoare, de ce ar considera Putin acest lucru o amenințare care schimbă regulile jocului? De ce ar accepta condiții din partea unor învinși?

Mai există însă un aspect! Jeffrey Sachs: „Donald Trump a fost marele unificator al BRICS!” După instituirea taxelor-pedeapsă pentru partenerii comerciali ai Rusiei, în timp ce SUA își negociau propriile contracte cu rușii, o adevărată frenezie a cuprins țările BRICS, care au simțit imediat nevoia realizării unui front comun, arătându-le americanilor un imens deget mijlociu. Jeffrey Sachs consideră gafa administrației Trump de a încerca să impună Indiei taxe vamale penalizatoare o eroare de top 10 din politica externă americană.

John Mearsheimer: „Nici o șansă pentru pace”

John Mearsheimer, profesor de științe politice la Universitatea din Chicago: „Iată de ce nu poți obține un acord de pace! Așadar, rușii vor un acord de pace, ucrainenii și Occidentul nu au niciun interes într-un acord de pace. Occidentul și ucrainenii vor un armistițiu, iar rușii nu au niciun interes într-un armistițiu. Iar Trump tocmai a înțeles că nu poate rezolva asta”.

John Mearsheimer pe John’s Substack

Un aspect interesant relevat de Mearsheimer este faptul că Rusia a avut o poziție constantă în chestiunea ucraineană, cea care și-a modificat constant abordarea fiind Casa Albă. Și mai interesant este că abia după întâlnirea cu președintele Putin a avut și Donald Trump întreaga imagine a chestiunii, la care nu a putut ajunge prin intermediul echipei din propria administrație!

A scăpat înțelegerii occidentale faptul că pentru ruși, accederea Ucrainei la NATO reprezintă o amenințare existențială pentru care sunt dispuși să meargă la război și să moară pe câmpul de luptă! Și, așa fiind, reprezintă o chestiune ce nu poate fi negociată. Iar varii sancțiuni economice, amenințări cu creșterea taxelor vamale etc. nu au cum să modifice socotelile. Mearsheimer numește o „cale nebună” cea pe care merg occidentalii și ucrainenii și crede că vor continua să meargă pe această cale „nebună” până când situația de pe câmpul de luptă nu le va da altă șansă decât să își recunoască înfrângerea.

Pentru Trump, întâlnirea cu Putin a fost o formă de victorie, în sensul că i-a permis să iasă din groapa pe care singur și-a săpat-o anunțând sancțiunile secundare împotriva Rusiei, adică sancțiuni împotriva partenerilor comerciali ai rușilor – India și China. Pe 8 august ar fi fost scadența „ultimatumului”, depășit grație acceptării unei întâlniri de către președintele Putin. Întrebat de presă ce se va întâmpla cu sancțiunile secundare promise, Donald Trump a afirmat: „Pentru că întâlnirea a mers atât de bine, nu trebuie să ne gândim la asta acum.”

Până acum, estimează Mearsheimer, Ucraina și-a pierdut 22% din teritorii, cea mai inteligentă mutare pentru ei ar fi încheierea imediată a războiului. Dacă rușii vor mai avansa, anexând și Odessa, Ucraina va rămâne o țară fără ieșire la Marea Neagră, prinsă între Rusia și UE. Armata ucraineană are efective limitate, astfel că, indiferent câte arme le-ar cumpăra europenii de la americani, situația nu are cum să se schimbe. Ucraina va pierde pe toate fronturile. Occidentul nu va risca să își trimită trupele în Ucraina, temându-se de un conflict direct cu rușii, astfel că încearcă disperată ușa din dos – armistițiul, în timpul căruia ar putea strecura „instructori”, „specialiști” și alte forme de combatanți care să se angajeze în lupte.

Mearsheimer: „Atât administrația Trump, cât și administrația Biden, au susținut că principala eventualitate de care SUA ar trebui să se preocupe este un război împotriva Chinei în Asia de Est și că obiectivul nostru principal ar trebui să fie limitarea prezenței Chinei în Asia de Est. Aceasta a fost opinia generală în cadrul ambelor administrații. Dar ceea ce s-a întâmplat este că nu putem ieși din Ucraina. Suntem blocați în Ucraina, iar situația din Orientul Mijlociu este și mai rea.”

Mai exact, Statele Unite s-au văzut de cel puțin două ori în ultima vreme nevoite să se retragă din conflictele în care s-au angajat – Yemen și Iran – întrucât rezervele americane în materie de armament au ajuns la limită.

Europa este slabă și coruptă

Pe 18 august, Donald Trump a convocat o întâlnire la Casa Albă, care inițial trebuia să fie între el și președintele ucrainean Volodymyr Zelensky, dar aceasta s-a transformat într-o negociere cu întreaga „Coaliție a Voluntarilor” – un termen folosit de ei înșiși, subliniind refuzul încăpățânat al Europei de a vedea ceva în neregulă cu deceniile lor de instigare la război.

Zelensky și „liderii europeni”, umiliți la Casa Albă / Foto: X

Întâlnirea a fost o demonstrație extraordinară de supunere din partea europenilor și o demonstrație de forță din partea președintelui SUA. Cu nota că europenii nici măcar nu mai încearcă să disimuleze această bizară vasalitate.

Momente comice: europenii l-au lăudat în masă pe președintele SUA și s-au prefăcut că eforturile sale i-au adus în cele din urmă pe ruși la masa negocierilor. Au insistat, în schimb, să nu se facă pace!

Al doilea moment esențialmente comic a fost cel al președintelui Finlandei, Alexander Stubb, care a trebuit să explice prezența sa, el subliniind că Finlanda are o frontieră lungă cu Rusia și „a găsit o soluție în 1944” și, prin urmare, „va găsi o soluție și în 2025 pentru a pune capăt războiului de agresiune al Rusiei”. În 1944, merită spus că soluția a fost cea a capitulării! Finlanda a fost forțată să revină la termenii Tratatului de pace de la Moscova din 1940 și să cedeze teritoriu suplimentar, inclusiv Petsamo, fiind totodată de acord să închirieze peninsula Porkkala sovieticilor pe o perioadă de 50 de ani. Acordul mai impunea Finlandei să plătească și despăgubiri de război, să legalizeze partidele comuniste, să interzică organizațiile fasciste și să expulzeze toate trupele germane rămase de pe teritoriul său, ceea ce a dus la Războiul din Laponia.

Trump, von der Leyen, Merz, Macron și Stubb discutând „modelul finlandez” / Foto: X

Președintele Zelensky a fost convocat la Casa Albă nu ca prieten sau partener, ci ca un petiționar – admis deoarece conflictul din care face parte trebuie, în sfârșit, abordat. Zelensky a descins însoțit de un cortegiu de lideri europeni, toți dornici să se înghesuie în sală, doar ca să dea greutate prestației ucrainene și să-și ascundă propria culpabilitate. Presa descrie cu sârguință acest spectacol drept „unitate”. În realitate este doar slăbiciune precar deghizată.

Națiunile încrezătoare în destinul lor nu au nevoie ca jumătate din clasa politică a unui continent să plutească în spatele președintelui lor ca niște figuranți. Zelensky nu este la cârma destinului națiunii sale. El este omul de paie. Cei care gestionează acest război – cei care profită de pe urma acestuia, îl susțin și îl conduc – sunt cei care dictează termenii: strategii NATO, oamenii cu bani de la Washington. În nici un caz figuranții birocrației de la Bruxelles.

Aproape ca o glumă, Casa Albă a postat imagini cu liderii europeni cu textul: „Peace through strength” / „Pace prin putere”, puterea aparținându-i lui Donald Trump, care îi educă pe liderii europeni în privința păcii

Dar ce se întâmplă cu liderii europeni? Prezența lor nu a fost  în beneficiul lui Zelensky, ci pentru propria lor supraviețuire. Și ei sunt prinși în capcană. Trebuie să pară hotărâți, ca publicul lor să nu pună întrebări privind miliardele deja irosite, viețile irosite, pacea amânată. Plasându-se la Washington, umăr la umăr cu reprezentantul lor ucrainean, ei speră să împartă paușal vina, suficient încât nici măcar unul dintre ei să nu poată fi tras la răspundere în mod individual atunci când va veni inevitabilul decont.

Președintele Trump nu poate permite elitelor eșuate ale Europei să intimideze America și să o împiedice să încheie un acord de pace profitabil cu rușii. Spre deosebire de omologii săi europeni – care depind de protecția, banii și armele Americii – Trump are independența necesară pentru a săgeta teatrul absurd al politicienilor, pentru a ieși el însuși basma curată din acest conflict americano-rus.

Bate vânt de schimbare și în presă

Instituțiile media occidentale care până acum l-au susținut orbește pe Zelensky, au început să se întoarcă împotriva lui pentru prima dată de când a fost ales, în 2019.

Recent, The Economist a vorbit despre Zelensky comițând o „gafă strategică”. Ziarul Telegraph, i-a cerut lui Zelensky să demisioneze din funcție, spunând că „nu mai face parte din soluția pentru încheierea conflictului cu Rusia. Face parte din problemă”. Și astfel de poziții devin tot mai numeroase! Unii, abia acum află că a existat corupție și că s-au deturnat fonduri. Alții scriu articole de opinie despre ilegitimitatea lui Zelensky și necesitatea organizării unor alegeri în Ucraina.

În Occident a existat un semnal de alarmă că susținerea completă și fără echivoc a lui Zelensky ar putea să nu fie pariul corect, întrucât războiul din Ucraina devine imposibil de câștigat și că acesta va dăuna doar Ucrainei și va determina statele europene să plătească factura. Presa mainstream a început așadar să se cam spele pe mâini.