Dincolo de Roșia Montană. Cum ne folosim de resursele minerale fără să facem praf și pulbere în jurul nostru?

„Lumea modernă este dependentă de ceea ce scoatem din pământ”, afirmă Radu Burnete, directorul Confederației Patronale Concordia, care se întreabă, de asemenea, cum se va folosi întreaga planetă de resursele minerale fără a distruge tot mediul înconjurător.

• Președintele PNL Vaslui, Mihai Barbu, a fost pus sub control judiciar. El a intermediat o întâlnire între afaceristul Fănel Bogos și Ilie Bolojan, rămasă fără urmări
• Înalta Curte de Casație și Justiție menține sechestrul pe acțiunile companiei Gabriel Resources în Dosarul „Roșia Montană”
• Percheziții la grupul Tinmar Energy. Compania transmite: Această revenire asupra unor acuzații infirmate este echivalentă cu o încercare deliberată de a „reîncălzi” subiecte vechi, cu scopul de a genera artificial suspiciune și neîncredere
• 315.000 de persoane au trecut prin Altarul Catedralei Mântuirii Neamului
• Electroputere VFU Pașcani marchează a treia victorie consecutivă în disputa cu STB pentru tramvaiele Bucureștiului

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Burnete privește și dincolo de recenta victorie a României în procesul privind Roșia Montană. Directorul Confederatiei Patronale Concordia opinează că este nevoie de exploatarea sustenabilă a resurselor, subliniind că aceasta nu se poate face doar „uitându-ne în propria cazemată”.

Vă prezentăm textul integral al comentariului postat de Radu Burnete.

„Este important să privim și dincolo de Roșia Montană. Este nemaipomenit că am câștigat procesul. A fost și asta o hidră a tranziției ale cărei capete au tot apărut de te miri unde. Sper că a fost ultimul. Este la fel de bine că avem mai multe generații care redefinesc și în România relația noastră cu mediul înconjurător deși acest episod a fost despre mult mai mult de atât. Să nu scăpăm totuși din vedere că lumea modernă este dependentă până la ultimul electron din ultima priză, până la ultimul bit din ultima conexiune de internet, ultima calorie din ultima bucată de pâine și ultima moleculă din ultima pastilă care salvează o viață de ceea ce scoatem din pământ: fier, cupru, sare, nisip, petrol, gaz, ghips, bauxită, fosfor, litiu, cobalt și lista poate continua. Doar în 2019 am scos din pământ mai multe minerale decât în toată istoria civilizației până în 1950 (Material World – Ed Conway). Oricât de virtuale ar fi lumile noastre, ele șed pe o infrastructură imposibilă fără ceea ce extragem din măruntaiele planetei în cantități din ce în ce mai mari.

Întrebarea pentru toată planeta, dar și pentru noi în România este cum ne folosim de aceste resurse minerale fără să facem praf și pulbere în jurul nostru. Dezbaterea nu poate să fie doar între cei care vor să ne întoarcem la un trai bucolic în natură și cei care consideră că după ei potopul. Avem nevoie să exploatăm sustenabil și prietenos cu mediul resursele minerale ale României, dar nu o putem face uitându-ne doar la noi în cazemată. Ce facem dacă Asia sau Africa exploatează aceste resurse fără nicio grijă și deci la costuri mult mai mici? Europa nu mai este suficient de importantă ca să dea tonul în lume și dacă nu vom avea industrii de talie globală, din cele care or să fie nu din cele care au fost, vocea noastră și toate preocupările pe care le avem vor deveni și mai puțin relevante. O lume în care Europa cu grija ei pentru mediu nu este lider nu va fi o lume care poluează mai puțin, dimpotrivă, iar Europa ca să fie lider trebuie să poată concura eficient. Este o provocare economică extraordinară, iar România este Europa.

Am încercat să facem această tranziție prin comitet și rezultatele nu sunt îmbucurătoare. Am încercat un consens global și nu-l prea avem decât de formă. Politicienii au evitat să vorbească deschis despre costurile schimbării și populismul este și un răspuns al acestui eșec de a genera un cvasi-consens societal. Ce faci într-o democrație dacă majoritatea nu vrea sau nu poate sau nu își permite sau nu poate fi convinsă să facă ce este de făcut? Hârtia suportă orice plan, realitatea e mai neiertătoare. N-am un răspuns. Este una dintre cele mai grele întrebări din aceste decenii.”