Doliu în lumea artei plastice

Pictorul Sorin Dumitrescu – fondator al Fundaţiei Anastasia – a decedat la vârsta de 78 de ani.

• Președintele PNL Vaslui, Mihai Barbu, a fost pus sub control judiciar. El a intermediat o întâlnire între afaceristul Fănel Bogos și Ilie Bolojan, rămasă fără urmări
• Înalta Curte de Casație și Justiție menține sechestrul pe acțiunile companiei Gabriel Resources în Dosarul „Roșia Montană”
• Percheziții la grupul Tinmar Energy. Compania transmite: Această revenire asupra unor acuzații infirmate este echivalentă cu o încercare deliberată de a „reîncălzi” subiecte vechi, cu scopul de a genera artificial suspiciune și neîncredere
• 315.000 de persoane au trecut prin Altarul Catedralei Mântuirii Neamului
• Electroputere VFU Pașcani marchează a treia victorie consecutivă în disputa cu STB pentru tramvaiele Bucureștiului

„O veste tristă în ajunul Crăciunului: azi dimineaţă ne-a părăsit un artist unic, un intelectual neconvenţional şi un personaj spectaculos şi copleşitor – Sorin Dumitrescu. Autorul unei opere vaste, pictate, scrise şi instituţionale, el lasă, prin plecarea abruptă, un gol imens, dar şi o urmă adâncă şi inconfundabilă în cultura şi în viaţa noastră publică. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!”, a anunţat, într-un mesaj pe Facebook, criticul de artă Pavel Şuşară.

Sorin Dumitrescu a fost membru corespondent al Academiei Române din 2006.

S-a născut în Bucureşti la 18 martie 1946. În perioada 1959-1963 a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti. Între anii 1964-1970 a fost student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secţia Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba.

În anul 1992 înfiinţează Fundaţia Anastasia, coordonând departamentele editorial (peste 400 de titluri publicate până în 2002); video (peste 250 de documente video); imagine (peste 60 de expoziţii tematice, de grup sau personale, organizate la Galeria Catacomba, centru-pilot de artă contemporană al Muzeului Naţional de Artă al României).

În 2004, Fundaţia Anastasia devine organizaţie de interes public prin hotărâre de guvern. În 2005 devine doctor în arte vizuale la Universitatea de Arte din Bucureşti şi profesor titular al universităţii, arată sursa citată.

A avut expoziţii personale în ţară, în străinătate, dar şi producţii video. Este autor al mai multor volume.

Este laureat cu Premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici din România – 1980.

A primit Premiul Fundaţiei şi Forumului „Peter Ludwig”, Aachen, Germania, în 1989, Marele Premiul al Uniunii Artiştilor Plastici din România, în 1990, şi Premiul Primăriei Municipiului Bucureşti pentru prezenţa în viaţa culturală a cetăţii – 1998.

Răzvan Bucuroiu, gazetar în domeniul cultelor, a amintit câteva momente marcante din activitatea artistică a lui Sorin Dumitrescu.

„Om adevărat, bărbat de nobilă viţă intelectuală, creştin fără rest, conştiinţă a vremurilor sale – Sorin Dumitrescu a fost aşezat de Dumnezeu, pentru o vreme, la timona afirmării şi conştiinţei laicatului ortodox român, după 1989. Ca artist a fost inegalabil, începând cu expoziţia de la Dalles din 1980 – Hipersemne – apoi cu minunata ilustraţie a volumelor lui Nichita Stănescu (Epică Magna); iar ca iconar a reinventat maniera bizantină de cercetare coloristică şi harică a icoanelor. Curator de primă mână, a pus în simeză expoziţii memorabile la galeria Catacomba – un adevărat program-manifest al generaţiei (sale) de artişti îmbisericiţi. Editorului Sorin Dumitrescu îi datorăm cele mai importante cărţi şi autori lansaţi pe circuitul public, după 1989, la editura Anastasia (…) La fel, manifestări la intersecţia dintre cult şi cultură (Serile Darvari), una dintre temele recurente ale lucrării sale de o viaţă.

Nu mă pot desprinde totuși de gândul că Dumnezeu l-a chemat la el pe 22 decembrie, ziua în care am dobândit libertatea, ziua în care este prăznuită Sf. Mc. Anastasia, cea a cărui nume înseamnă înviere.

Tot timpul Sorin a pus în legătură izbăvirea de satanologia comunistă cu această muceniță a Învierii, iar prin numele editurii chiar pe ea a evocat-o.”, a scris Răzvan Bucuroiu pe Facebook.

Omagiul Casei regale

Pe siteul Casei Regale a României a fost postat următorul mesaj:

Familia Regală a aflat cu profundă tristețe de trecerea la cele veșnice a maestrului Sorin Dumitrescu, purtător al Crucii Casei Regale a României (2008) și al Decorației Regale Nihil Sine Deo (2018) și membru corespondent al Academiei Române (2006).

Născut în București, la 18 martie 1946, Sorin Dumitrescu a absolvit cursurile Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza, iar apoi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, secția Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba.

Apropiat al cercurilor intelectuale tinere, alături de Nichita Stănescu, Sorin Dumitrescu nu a fost niciodată cuprins de cenușa intelectuală a regimului comunist, fiind pregătit, la răsturnarea acestuia, să facă parte din elita artei românești, nu doar prin lucrările sale, ci și prin efortul depus la coagularea și promovarea acesteia.

În anul 1992, înființează Fundația Anastasia (gr. Învierea), coordonând activitatea editorială, video, și de imagine a acesteia. În cadrul său, a editat peste 400 de titluri și peste 250 de documente video, între care operele ilustrate ale lui Nichita Stănescu, lucrări de Petre Țuțea, Augustin Cleopa, părintele Dumitru Stăniloaie și alții.

Tot cu ajutorul Fundației Anastasia, acesta a transformat galeria Catacomba (în subsolul Muzeului Colecțiilor de Artă din București), în centrul-pilot de artă contemporană al Muzeului Național de Artă al României, organizând expoziții de înaltă valoare cu artiști români contemporani.

Sorin Dumitrescu este printre primii care, după 1989, au susținut public și ferm prezența și activitatea din țară a Coroanei, asociind pe membrii Familiei Regale, în special pe Regina Ana, la activitățile Fundației Anastasia și evenimentele galeriei Catacomba. Fundația a primit și Înaltul Patronaj al Reginei. Mai târziu, la inițiativa sa, prin donațiile unui grup de artiști contemporani români, s-a constituit Galeria Regală de Artă Contemporană, nucleul patrimoniului Fundației Colecția Regală, expusă și astăzi la Palatul Elisabeta din București, și la Săvârșin.

Talentat cercetător, misiunea sa științifică a fost aprofundarea mesajelor iconografice, cu o lucrare monumentală despre programul iconografic al Mânăstirilor din nordul Moldovei, readucând totodată prin creația sa tehnica icoanelor bizantine în România. În acest fel, el a contribuit la reîntânirea științei și credinței, reamintindu-ne că puterea nu aparține celor care împart lumea în dușmani și sclavi. Elementele artei și credinței sale, coloana, pas, Biserică și chip; ruina, născătoare de înțeles identitar; înălțarea cu umilință și crezul unei pogorâri, nu sunt doar elemente ale picturii, ci și simboluri ale Regalității României (Principele Radu al României, discurs la vernisajul expoziției pictorului, Mogoșoaia, 2007).

Astăzi, de ziua Sfintei Mucenție Anastasia, al cărei nume a patronat viața profesională a Maestrului, Sorin Dumitrescu a trecut la cele veșnice lăsând în urma sa un adevărat patrimoniu artistic și cultural, care va servi generațiilor viitoare la redescoperirea spiritualității românești.

Odihnească-se în pace!

Alte mesaje

„Iubitoarea de mucenici și izbavitoarea de otravă, Sfânta Anastasia l-a luat la Domnul pe pictorul și profesorul meu, Sorin Dumitrescu azi de dimineață! Pierderea sa, care era previzibilă, capătă alte sensuri, dincolo de elementarul bocet subiectiv, întrucât a plecat de la noi de praznicul sfintei, muceniță a Învierii. S-a desprins de toate într-o ieșire la fel de dramatică, precum i-a fost discursul. SD a fost o sumă de energii, de putințe și neputințe, a scris, a pictat, a admistrat biografiile multor tineri intelectuali, iubitori sau elegant distanți de Biserica Ortodoxă, a iritat creștini prea evlavioși, a bucurat mulți sceptici, a pus în tensiune minți formatate științific, a bruscat diverse specii de pietism, a predat. L-am întâlnit la catedra de la UNArte și la Mogoșoaia, după care la atelierul său din strada Energiei. Întânirea cu SD s-a dilatat, au fost câțiva ani congruenți cu studenția mea și cu perioada de după absolvire. M-a lăsat dator! Condoleanțe familiei și prietenilor îndoliați!”, a scris Andrei Mușat.

„Dl academician profesor,scriitor, teolog si pictor Sorin Dumitrescu a plecat astazi la Domnul. Profesorul si mentorul meu va ajunge in Ceruri si acolo cu siguranta va recunoaste Persoanele. Dansul spunea sa am atentie cum Le pictez ca sa Le pot recunoaste in Imparatia celor drepti. Dumnezeu sa va odihneasca om cu suflet de inger, alaturi de draga sotie doamna Doina Dumitrescu.

Nu incap in cuvinte regretul pierderii domniei sale dar si bucuria de a-l fi cunoscut.”, a scris Daniela Palogianni.

Teodor Baconschi amintește că Sorin Dumitrescu „a fost un vârf al generației sale în pictură și grafică.”

„Și-a înmulțit talanții și ca profesor de iconologie, jurnalist creștin și editor prestigios.

Am fost împreună în Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii.

După ce mi-am susținut doctoratul, am revenit în țară și pentru că Sorin Dumitrescu mi-a propus directoratul editurii Anastasia, unde am lucrat spornic alături de prietenul meu, Răzvan Bucuroiu, și alți colegi de optimă calitate umană.

Perioada aceea, din curtea Schitului Darvari, rămâne una dintre cele mai fericite din viața mea. Eram entuziaști, încă tineri și dedicați unei apologetici în care decomunizarea și educația teologică solidă își țineau isonul, ca la o strană nevăzută.

Sorin și Doina Dumitrescu ne-au fost multora mentori, aliați în regăsirea unei vieți spirituale libere, inspiratori de cultură rafinată și modele neobosite de creativitate.

Sorin Dumitrescu a trăit asemenea unui vulcan puternic și viu. Stingerea lui ne lasă cu mult mai puțină lumină și căldură sufletească, într-un moment în care, cel puțin aparent, România și-a rătăcit drumul.

Dumnezeu să-l odihnească pe acest om de seamă, pe care l-am îndrăgit filial.”, a transmis scriitorul Baconschi.

Ioan Istrati l-a numit pe Sorin Dumitrescu „Omul Învierii (Anastasia)”

„A murit maestrul Sorin Dumitrescu. Un pictor uriaș, un critic de artă genial și un scriitor de mare valoare. El mi-a publicat, la Anastasia în 2003, la rugămintea doamnei Zoe Dumitrescu Bușulenga, cartea Odele lui Solomon, primele rugăciuni creștine din secolele I-II, tradusă de mine și cu o introducere bogată. Prefața e scrisă de Doamna culturii românești. Citind-o, maestrul a mustăcit sfătos: dacă Doamna Zoe a scris așa elogios, înseamnă că e ceva de capul tău, tinere!

Era un om fără compromisuri. Spunea imediat ce-l nemulțumea. Ca un foc. Dar un foc care înnobilează.

Generații întregi de tineri au adăstat sub mantia lui. Era cu adevărat maestrul. Pictura bizantină era pentru el criteriul fundamental al teologiei creștine și stăteam înmărmuriți când ne vorbea de Chivotele lui Petru Rareș, de Teofan pictorul, de Rubliov. Era ezoteric prin înțelepciunea neforțată livresc dar care îți deschidea mintea spre izvoarele luminii.

Trăia viața ca într-o icoană.

Spunea că pictura eclesială e esență dogmatică pură, nu imaginație searbădă sau lacrimogenă.

Țin minte, eram odată acum 20 de ani, la o masă fastuoasă dată de un ierarh în reședința chiriarhală. La masă era invitat Maestrul Sorin Dumitrescu. Eu stăteam – țin minte ca acum – în dreapta pictorului. Pe un perete al sufrageriei trona o icoană uriașă cu Cina din Emaus: Hristos frângând Pâinea, adică pe Sine, și Luca și Cleopa. În partea de jos a icoanei, în fața mesei, erau doi păuni impozanți, în multe culori, cu zecile de ochi deschiși pe penaj.

Maestrul și-a dres glasul, apoi a zis: Pictura bizantină e dogmatică în chipuri și culori. E Scriptura așezată vizual în minte. E Evanghelie în perspectivă istorică și eshatologică deopotrivă. E istorie și parusie. Ce caută păsăroii ăia acolo (accentuând nervos fiecare silabă)? Ce-i cu orătăniile de kitsch în dansul Euharistiei interioare? Evanghelia vizuală nu are loc de imaginar grotesc, de adăugiri bonome. E Dumnezeu revărsat peste pământ.

Ierarhul a încruntat fruntea. Apoi a dat poruncă să se scoată icoana cu păsăroii. Ce tupeu să vii în casa omului și să critici, a zis. Nu o să-l mai invităm pe la noi.

Așa era maestrul. Nu tolera niciun eres împotriva teologiei vizuale

Și nu se sfia să ardă cu cuvântul.

Acuma de ziua Sfintei Anastasia, tatăl editurii Anastasia pleacă la raiul realităților pe care le-a visat, le-a tâlcuit și le-a pictat. Dumnezeu să-l odihnească în lumină.”, a scris Istrati.