Eugene Chausovsky: Cine va salva Ucraina?

În 2014, Eugene Chausovsky, lector la Institutul Serviciului Extern al Departamentului de Stat american a făcut o analiză pentru Q Magazine într-un moment în care Ucraina se afla din nou sub spectrul amenințării rusești. În ciuda trecerii timpului, unele aspecte par a fi rămas neschimbate, chiar dacă au trecut 8 ani de atunci.

• Electroputere VFU Pașcani marchează a treia victorie consecutivă în disputa cu STB pentru tramvaiele Bucureștiului
• Ilie Bolojan în Dosarul „Fănel Bogos”: Nu mă bag! Dar multe alte nume celebre sunt invocate de „rețele de influență” sau de… escrocherie. Stenogramele și acuzațiile din Ordonanță
• Mark Rutte asigură: Dacă România este atacată, celelalte națiuni ale Alianței vor veni să o apere
• Roxana Rizoiu, alegerea USR ca Avocat al Poporului. Ea l-a împrumutat cu 120.000 de lei pe Nicușor Dan pentru campania prezidențială. Avocatul Toni Neacșu felicită USR pentru propunere și garantează pentru „profesionalismul desăvârșit” al magistratului
• Expert Forum: Scoateți la lumină finanțarea politică!

Eugene Chausovsky este consultant la Departamentul de Dezvoltare Analitică și membru nerezident la Institutul New Lines.

Chausovsky a lucrat anterior ca analist senior pentru Eurasia la firma de informații geopolitice Stratfor timp de mai bine de 10 ani. Munca sa se concentrează pe probleme politice, economice și de securitate legate de Rusia, Eurasia și China. El ține prelegeri despre geopolitica Asiei Centrale la Institutul Serviciului Extern al Departamentului de Stat al SUA.

Vă prezentăm interviul realizat în 2014.

Care este opinia dumneavoastră despre evenimentele din Ucraina?

Întreaga criză a început când preşedintele Viktor Ianukovici a decis să se îndepărteze de Uniunea Europeană, refuzând parafarea acordului de liber schimb.

Această decizie a declanşat apariţia manifestărilor din Ucraina, care au evoluat de la solicitarea reluării negocierilor cu UE la cererea de a fi schimbat tot regimul de la Kiev, pe fondul represiunii violente a puterii. În lumina evenimentelor recente, dar ţinând cont şi de situaţia politică per ansamblu din ultimii 10 ani de la Revoluţia Portocalie, este destul de dificil să ne imaginăm o reconciliere a taberelor care au scindat ţara.

Niciun politician nu a putut şi nici nu va putea să aducă laolaltă toate facţiunile ţării, mai cu seamă dacă implicarea externă va continua (lucru care, de altfel, se va întâmpla cu siguranţă). Fiindcă aceste segregări nu sunt doar politice, ci şi culturale. Iar acest lucru nu poate fi pus doar pe seama faptului că Estul sau Vestul are un idiom diferit sau alte instituţii religioase, ci mai ales din cauza adeziunii la alte simboluri, valori şi eroi. Ţinând cont de aceste elemente, adevăratul test şi simbolismul cel mai adânc şi cel mai problematic al revoluţiei ucrainene vizează capacitatea cetăţenilor din piaţă (n.r. – Euromaidan) de a se raporta unii la ceilalţi ca la un întreg. Anumite părţi din Ucraina au fost furioase din cauza evenimentelor din 22 februarie (n.r. – fuga lui Ianukovici şi demisia Guvernului). Un steag rusesc a fost arborat pe clădirea primăriei din Sevastopol.

Rusia a efectuat mişcări militare în Crimeea, însă probabilitatea unei intervenţii armate în Ucraina este destul de scăzută. Cu siguranţă, Ucraina va avea de întâmpinat multe alte crize de acum înainte. Una dintre cele mai presante probleme stă în grava criză financiară, ţara fiind aproape de default.

Şi în timp ce asistenţa de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) ar putea să amâne incapacitatea de plată pe termen scurt, problemele de natură financiară ale ţării vor rămâne un element-cheie. O altă problemă importantă pe care noul guvern trebuie să o înfrunte constă în garantarea securităţii statului, aspect extrem de volatil, în prezent.

Pe lângă aspectele financiare şi de securitate ale ţării, Ucraina se mai confruntă şi cu dificultăţi în formarea unui nou guvern.

Evenimentele din Ucraina pot crea premisele unei confruntări similare Războiului Rece, cu Rusia şi aliaţii pe de o parte, şi NATO, UE şi SUA, pe de altă parte?

Evenimentele din Ucraina sunt tratate cu prioritate de Germania, Franţa, Polonia sau Statele Unite, toate aceste state sprijinind manifestanţii şi debarcarea lui Ianukovici de la putere. Rusia, la rândul ei, are un interes extrem de mare – pentru ruşi, ţinerea Ucrainei cel puţin într-o sferă neutră este un obiectiv de interes naţional. Cu siguranţă, există viziuni diferite între Vest şi Rusia privind soarta Ucrainei sau a altor state de la periferie, precum Moldova şi Georgia, dar probabilitatea ca acestea să ducă la apariţia unui conflict similar Războiului Rece, în materie de efort militar, este extrem de redusă. Crimeea se va despărţi de Ucraina, cel mai probabil, devenind astfel un satelit al Rusiei.

Viktor Ianukovici, considerat un apropiat de Rusia

În condiţiile în care SUA şi NATO nu vor răspunde, Occidentul ar putea să uzeze de ustensilele politice şi economice împotriva Rusiei (izolare, sancțiuni). Aceste metode ar duce la un punct de cotitură şi de depărtare a relaţiilor dintre Rusia şi Vest, mutând conflictul în sfera politică, mai ales că cele două părţi vor încerca să influenţeze politica externă a Ucrainei.

În plan intern, Guvernul ucrainean va suferi o descentralizare a puterii către regiuni, cel mai probabil, însă, din cauza segregării ţării, nu va exista o apropiere integrală de UE sau de Rusia, lăsând Ucraina într-o zonă gri a neutralităţii.

Iulia Timoşenko a fost eliberată din închisoare, după mai bine de trei ani de detenţie. Cum ar putea să schimbe viitorul ţării? Cât de mari sunt şansele ca Timoşenko să devină prima femeie preşedinte din istoria Ucrainei?

Eliberarea lui Timoşenko reprezintă un element în plus care lasă loc de manevre politice în actuala criză ucraineană, aspect pe care alte state precum Rusia ar putea să îl exploateze.

IuliaTimoşenko a făcut parte din coaliţia care a condus Revoluţia Portocalie din 2004, şi a fost prim-ministru în 2005 şi 2007-2010, având, totodată, şi legături apropiate la Kremlin, în special cu preşedintele Putin. 

A fost un personaj controversat şi popular în Ucraina. Alături de Viktor Ianukovici şi de Viktor Andriiovici Iușcenko, Timoşenko a fost unul dintre liderii politici ai Ucrainei.

Disputele dintre cei trei lideri, însă, au paralizat ţara timp de mai 
mulţi ani – Vestul şi Rusia mizând pe aceştia pentru a-şi exercita influenţa în Ucraina. Iulia Timoşenko a fost cea mai mare ameninţare la adresa lui Ianukovici. Pe lângă legăturile adânci pe care le are în partidul lui Ianukovici, aceasta este şi favorita multora dintre cei aflaţi în opoziţie, mai ales a celor care îi sunt loiali lui Arseni Iațeniuk.

Aşadar, eliberarea sa complică planurile pe care opozanţii moderaţi ar fi putut să şi le facă, cum ar fi actualul favorit al canalelor media Vitali Kliciko, care ar putea să-şi piardă din susţinători. Cu toate acestea, Timoşenko nu are parte de sprijin nici în estul şi nici în sudul ţării.

Rusia a avut un interes în eliberarea lui Timoşenko, în acest moment al evenimentelor. Negocierile directe dintre Putin şi Timoşenko au dus la sporirea influenţei Rusiei în sectorul energetic din Ucraina.

Pe 20 februarie, premierul rus Dmitri Medvedev a anunţat că Ianukovici ar putea cădea în dizgraţie la Kremlin, dat fiind faptul că nu poate controla ţara. Scena politică se mişcă repede, iar posibila revenire a lui Timoşenko ridică întrebarea dacă, într-adevăr, Moscova o vede pe aceasta ca pe un înlocuitor pentru Viktor Ianukovici.

Este cunoscută viziunea pro-europeană a lui Timoşenko. Sunteţi de părere că va avea sprijinul poporului ucrainean, dar şi pe cel al Occidentului în vederea iniţierii unor reforme în plan intern?

Iulia Timoşenko a reprezentat un punct critic în negocierile dintre UE şi Ucraina privind acordul de liber schimb, liderii europeni cerând eliberarea acesteia ca o condiţie pentru parafarea acordului.

Cu toate acestea, cazul lui Timoşenko trebui nuanţat. În timp ce acuzaţiile şi închiderea acesteia s-au făcut pe criterii politice, Ianukovici eliminând, astfel, un adversar, legăturile ei cu administraţia de la Kremlin sunt bine cunoscute, mai ales că a facilitat influenţa Rusiei în Ucraina, pe fondul negocierilor din sectorul energetic când era prim-ministru. Occidentul i s-a alăturat în timpul procesului şi l-a acuzat pe Ianukovici de persecuţie politică. În concluzie, Iulia Timoşenko va fi un factor-cheie în jocurile politice din perioada următoare.

Cum afectează situaţia din Ucraina ţările vecine, în special România?

Pentru România, la fel ca şi în cazul celorlalte ţări din Europa Centrală şi de Est, situaţia este îngrijorătoare. Pe lângă faptul că trebuie să înfrunte, în proximitatea lor, o criză de securitate, socială şi economică – care va avea efecte pe termen scurt asupra ţărilor vecine –, situaţia actuală echivalează cu o luptă între Vest şi Rusia pentru a-şi stabili sferele de influenţă.

În plus, Rusia a avut o atitudine mai degrabă agresivă faţă de vecinii săi. România mai are şi grija Republicii Moldova – Bucureştiul a sprijinit parcursul european al acestui stat fragil – şi se mai confruntă, pe deasupra, şi cu o criză politică şi economică. Guvernul de la Kremlin va continua, cu siguranţă, să pună piedici semnării acordului de asociere cu UE al Republicii Moldova, date fiind evenimentele din Ucraina.

SUA şi-au îndreptat atenţia, cum era de înţeles, către Republica Moldova şi Georgia. Cu toate acestea, discursul este ceva, iar fapta, altceva. Ambele ţări şi-au manifestat interesul să pună bazele unor relaţii mai apropiate cu Vestul şi, în ciuda dimensiunii mici ca teritoriu, ele ocupă poziţii strategice la graniţa dintre Rusia şi Europa. Uniunea Europeană a mizat de ceva vreme încoace pe apropierea de astfel de state. În ultimă instanţă, însă, totul depinde de constrângeri şi de timp. Deşi timpul pare potrivit pentru o apropiere a Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova de Occident, constrângerile tuturor celor implicaţi se dovedesc a fi prea mari pentru a produce o reaşezare pe astfel de premise. În pofida recentei revolte din Ucraina şi a acţiunilor care o vor succede, cel mai probabil rezultat va consta în depărtarea Rusiei de Occident.