Macovei, în spatele justiției

Dar acest lucru nu se referă doar la ceea ce priveşte situaţia în sine, ci și la o intervenţie a europarlamentarului Monica Macovei, văzută de Consiliul Superior al Magistraturii drept ingerinţă asupra anchetei unui procuror.

CAZUL VLASE, ÎNCĂ O DRAMĂ
Braşoveanul Nicolae Vlase a murit la 12 ianuarie, după ce fusese internat pentru o intervenţie chirurgicală la Spitalul Militar Braşov, iar din cauza unor complicaţii, catalogate de familie ca fiind culpe medicale, a fost nevoie de alte patru operații suplimentare. În urma decesului, familia a depus o plângere penală, care a ajuns spre soluţionare la procurorul Mihai Negulescu. Divergenţa dintre familia lui Nicolae Vlase şi procurorul de caz a apărut la expertiza medico-legală, cerută să fie făcută de reprezentanţii familiei în prezenţa unui expert independent. Dar procurorul a optat pentru o simplă constatare medico-legală, deşi Institutul Medico-Legal îşi dăduse acordul. Reticenţa familiei Vlase faţă de laboratorul medico-legal local provenea din faptul că fiul lor, Nicuşor Vlase, fusese asasinat în decembrie ’89, iar timp de mai bine de 20 de ani moartea sa a rămas neelucidată şi din cauza autopsierii de-atunci. De altfel, tergiversarea aflării criminalilor lui Nicuşor Vlase a condus la condamnarea României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Cum soţii Vlase erau părţi în procesul câştigat la CEDO alături de Asociaţia „21 Decembrie”, organizaţia a început să fie foarte preocupată de moartea lui Nicolae Vlase. Drept urmare, asociaţia s-a adresat europarlamentarului Monica Macovei.

INGERINŢĂ ÎN URMĂRIREA PENALĂ
Pornind de la drama umană, Monica Macovei i-a solicitat pe un ton imperativ procurorului general al României „preluarea imediată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) a dosarului penal şi soluţionarea rapidă şi profesionistă a acestuia” şi „să verificaţi dacă procurorul de caz Mihai Negulescu a comis posibile abateri disciplinare conform Legii 303/2004 şi să sesizaţi, în consecinţă, Inspecţia Judiciară a CSM”. Procurorul Mihai Negulescu s-a simţit lezat şi presat şi a apelat la Consiliul Superior al Magistraturii. În luna mai, CSM dă un verdict foarte dur împotriva europarlamentarului Monica Macovei, constatând faptul că solicitarea sa „constituie o ingerinţă în activitatea de urmărire penală, de natură a aduce atingere independenţei şi imparţialităţii procurorului”. Când a solicitat preluarea dosarului de către PÎCCJ, idee a Asociaţiei „21 Decembrie”, şi când şi-a exprimat rezervele referitoare la procuror, Monica Macovei a acţionat instinctual, având în vedere drama umană, iar nu ca un om al legii cu atâta experienţă, fost ministru al Justiţiei şi chiar fost procuror. În mod inacceptabil, nu a pornit de la prezumţia de nevinovăţie a procurorului Mihai Negulescu, care, potrivit CSM, a urmat paşii fireşti ai anchetei, şi nu şi-a adus aminte cum s-ar fi simţit, ca procuror, dacă un şef i-ar fi luat brusc dosarul pe care îl instrumenta. Monica Macovei se putea interesa de caz şi putea urmări ca europarlamentar desfăşurarea anchetei şi fără această abordare inchizitorială. La fel de adevărat este şi faptul că doar reamintirea pe bucăţi politice a cazului, fără a se vorbi de drama familiei Vlase, face la fel de mult rău justiţiei ca şi intervenţia Monicăi Macovei în urmărirea penală. Două vieţi s-au pierdut, iar familia Vlase merită ca măcar prin justiţie să i se aline durerea.