Scriitorul anului în Elveţia, Cătălin Dorian Florescu, vine la “Gaudeamus”

A bătut, cum spune chiar el, la poarta gândirii magice populare şi, de la aceste cuvinte s-a ţesut “Jacob se hotărăşte să iubească”, care a devenit “Cartea anului 2011” în Elveţia şi s-a vândut în spaţiul german în peste 50.000 de exemplare. La Târgul “Gaudeaumus”, sâmbătă, Cătălin Dorian Forescu le prezintă şi cititorilor români povestea lui Jacob, prin care traversăm secolele şi Europa. De asemenea, scriitorul va mai avea o serie de lecturi în Timişoara, Cluj-Napoca, Oradea şi Iaşi.

“Unde se ascunde miezul lumii”

Diavolul care se ascunde în furtună, un bărbat tânăr, frumos şi fără scrupule, înnebunit după a face avere, avea să devină tatăl lui Jacob. Cafeneaua “Si o no” din Zurich nu este prea mare, iar printr-o fereastră se vede strada. După ce s-a aşezat la masa puţin retrasă, Cătălin Dorian Florescu i-a dat drumul stiloului pe hârtie, iar la orizont a apărut satul Triebwetter, pe româneşte Tomnatic. Scriitorul elveţian de origine română nu poate scrie acasă, fiindcă e prea multă linişte, tăcere şi merge la cafenea ca la serviciu. Despre satul respectiv, scriitorul a auzit în una dintre reîntoarcerile sale aproape ritualice pe care le face an de an în România, mai cu seamă pe plaiurile Timişoarei natale. Ȋntr-o noapte, întâmplîndu-se să fie în gara din Timişoara aşteptând un tren, Cătălin Dorian Florescu l-a întâlnit pe jurnalistul Flavius Baican, care pleca în satele bănăţene să filmeze poveştile locurilor. “Ȋn discuţia care nu a durat mai mult de o oră, mi-a vorbit de multe lucruri ieşite din comun din acele locuri, iar povestea satului Tomnatic nu era decât una dintre ele, dar care mi-a captat interesul”, îşi aminteşte Cătălin Dorian Florescu momentul genezei cărţii sale. “Am deschis bine ochii şi urechile şi mi-am pus inima la pândă pentru o nouă poveste. Ce trebuie să aibă o poveste pentru a fi importantă pentru mine? Ȋmi trebuie un sâmbure de adevăr, trebuie să simt că în acesta se ascunde miezul lumii, că reprezintă o reflecţie a dramei umane”, spune scriitorul.

Tomnatic, satul bănăţean cu rădăcini în Lorena

Cătălin Dorian Florescu s-a documentat mai mult de zece luni asupra destinul satului bănăţean Tomnatic, ale cărui rădăcini duc în Alsacia şi Lorena. „Jacob este şvab, iar Tomnaticul în epoca descrisă de mine – perioada interbelică până la instaurarea comunistă – era un sat nemţesc. Primii colonişti însă, fondatorii satului, au fost din Lorena. Multe sate bănăţene au fost construite de colonişti din toată Europa chemaţi de Habsburgi. Este o mare aventură europeană, aceea a mii de oameni în căutarea unei vieţi mai bune, care de peste tot au luat-o spre Dunare, iar apoi pe bărci suprapline au navigat din sudul Germaniei până în Banat. Dacă nu îi omora Dunărea, îi omora malaria, când ajungeau în câmpia bănăţeană“, îşi aşază scriitorul personajele în timp şi spaţiu. „Totuşi, omul a reuşit să supravieţuiască, întotdeauna există acel unul, care în pofida tuturor piedicilor reuşeşte să-şi clădească o existenţă, iar în romanul meu acel om este Jacob. Aceasta este marea dramă a existenţei umane, închisă în mică dramă a vieţii lui Iacob. El este acela care cu ajutorul dragostei reuşeşte să supravieţuiască tuturor primejdiilor“, vorbeşte Cătălin Dorian Florescu despre cel ce adună esenţa a 300 de ani.

Jacob devine tatăl tatălui

„La capătul celor 10 luni de documentare studiasem istoria europeană şi a războiului de 30 de ani – unul dintre cele mai nimicitoare războaie europene – cunoşteam înfăţişarea Alsaciei şi Lorenei, ştiam istoria colonizării Banatului, a trecerii Armatei Roşii prin Banat în drum spre Berlin, luptele de la Timişoara, diferitele deportări înspre Ucraina şi Bărăgan – toate acestea făcînd parte din istoria familiei lui Jacob“, îşi prezintă scriitorul paşii care i-a făcut pentru a scrie „Jacob se hotărăşte să iubească“. Cernută prin sita imaginaţiei sale, apariţia acelui diavol, tatăl lui Jacob, pe vreme de furtună pe strada care duce la Tomnatic, a determinat restul. O axă importantă a romanului este, deci, relaţia dificilă dintre tată şi fiu.

Jacob se transformă din băiatul bolnăvicios şi slab în tânărul puternic şi sănătos, care, la sfârşit se ocupă de propriul său tată, când acesta nu mai este decât o umbră, după ce comuniştii i-au luat totul. „Jacob devine într-un fel tatăl tatălui. El va avea grijă de acesta şi ȋl va proteja. Drumul lui Jacob are desigur ceva din morala creştină. Jacob nu se va răzbuna niciodată pe tată, deşi acesta îl trădase de două ori. Ȋl va vedea pe acesta în toată neputinţa lui“, povesteşte Cătălin Dorian Florescu.

„Cred în capacitatea omului de a nu se dezumaniza“

„Procesul scrisului nu este un act aşa de conştient cum se crede, este uneori un proces spontan şi asociativ, pe care poate îl înţelegem după ce s-a terminat. Deseori nu am tot planul unei cărţi în cap, atunci când încep să scriu şi este bine aşa. Pe parcursul scrisului imaginaţia umple golurile, se revarsă asupra poveştii şi îi dă un suflu puternic, încât povestea să nu fie încorsetată numai între nişte schele gândite“, lasă să se întrevadă scriitorul cum se naşte o carte. „Jacob se hotărăşte să iubească“ este, de fapt, un credo al lui Cătălin Dorian Florescu. „Eu cred în capacitatea şi responsabilitatea omului de a nu se dezumaniza“, afirmă acest lucru fiind conştient, totodată, de uşurinţa acestui sentiment atâta timp cât ca europeni ai lumii actuale nu cunoaştem ororile lagărelor de muncă, dictaturii, războiului, foametei. Tocmai aceste limite le explorează atât de asiduu Cătălin Dorian Florescu în cartea sa. „Ȋn acest sens, Jacob mă reprezintă foarte bine. Dar nu trebuie uitat că în personajul lui Jacob ne reflectăm toţi. Fiinţa lui este fiinţa noastră, şi noi ca şi el suntem aruncaţi în lume, suntem tot timpul ameninţaţi de pieire. Ȋntrebarea este dacă pe parcursul acestei odisei a vieţii vom tinde spre întuneric sau spre lumină“, ne pune pe gânduri scriitorul. Cel care ȋşi aşteaptă zilele acestea cititorii români să le povestească despre miezul lumii, aşa cum noi nu suntem deloc obişnuiţi. Plecat din adolescenţă când părinţii săi au vrut să-i ofere o şansă pe n-ar fi avut-o ȋn România comunistă, Cătălin Dorian Florescu ne va citi pasaje din „Jacob se hotărăşte să iubească“ ȋn limba maternă, deşi acum scrie ȋn limba germană. Aşadar, orice cuvânt e-o recreare şi o regăsire.