Biserica României apără vecinii și speră să instituționalizeze Sinodul

La Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe întrunit în Kolymbari, Creta, metafore ale familiei precum bisericile surori, frații episcopi, sunt un lucru obișnuit.

Explicând de ce conceptul sinodalității presupune că fiecare Biserică este egală – i.e., Rusia nu este mai importantă decât Bisericile mai mici – Dr. Ionuț Mavrichi, purtător de cuvânt al delegației Patriarhiei Ortodoxe Române, a declarat pentru National Catholic Register că „nu este nici o diferență între un frate mai tânăr și unul mai în vârstă.”

Gândiți-vă la acest Sinod Pan-Ortodox ca la o întâlnire de familie amânată peste 1100 de ani. Nici nu este de mirare că începutul nu a fost ușor. Iar în ciuda a patru scaune goale, foarte încurajantă aici este anvergura prezenței creștinismului, incluzând Biserici tinere cu răspunsuri însuflețite adresate modernității.

Revirimentul Post-Comunist

Într-un articol privind provocările pe care Sfântul și Marele Sinod le are de înfruntat, postat pe cel mai de seamă blog creștin arab, Carol Saba, purtător de cuvânt al Conferinței Episcopilor Ortodocși din Franța, a evidențiat Bisericile Rusiei și României ca fiind cele care abordează mai bine decât alte Biserici realitățile contemporane.

La fel ca Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Română (a doua ca mărime, cu 21 de milioane de credincioși) a ieșit din perioada comunistă purtând urmele asocierii cu puterea, dar având încrederea populației.

Ambele au folosit acest capital de încredere – și nevoia profundă a credincioșilor de îndrumare în mijlocul dislocărilor sociale radicale – să revitalizeze, să reconstruiască și să reînnoiască credința.

Ambele au plonjat în noi forme catehetice și filantropice – două arii de angajament interzise în comunism.

Diferența între cele două Biserici rezidă în modul în care operaționalizează puterea. Imensa Biserică Ortodoxă Rusă pare tentată să lectureze toate relațiile externe în termeni politici – să vadă în putere, nu în mântuire problema principală.

România este preocupată îndeosebi de sănătatea duhovnicească a țării și turmei sale.

Nu este aliniată nici polului acaparator ortodox grecesc, nici celui slav, mai mereu nemulțumit – din mijlocul căruia trei Biserici au lipsit. Biserica Ortodoxă Română este percepută la Sfântul și Marele Sinod ca o voce independentă.

Întărirea Sinodalității

Mitropolitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviștei, este unul dintre cei 24 de membri ai delegației Bisericii Ortodoxe Române care a participat la creionarea documentelor Sinodului. El a făcut declarații pentru National Catholic Register între sesiunile Sinodului, care au fost închise presei și chiar observatorilor de la Vatican.

Arhiepiscopul Nifon a afirmat că Biserica sa consideră esențială această întrunire la nivel Pan-Ortodox. „Sinodalitatea este caracteristica esențială a Ortodoxiei, care vine din adâncurile creștinismului, de la început, și, totuși contactele cu alte Biserici autocefale a fost sporadice”, a confirmat episcopul.

Există două mari beneficii ale întrunirilor mai dese – susținute de Patriarhul României Daniel în timpul primei sesiuni sinodale – anume întărirea misiunii credinței în lume, îndeosebi împotriva răului contemporan, și menținerea îngrijirii pastorale pentru diaspora ortodoxă, ambele subiecte ale documentelor sinodale.

Misiunea împotriva răului

Arhiepiscopul Nifon a reamintit că Biserica României a supraviețuit ateismului militant „impus cu cruzime”. Creștinii știau cu exactitate cine era răul în timpul perioadei comuniste și au reușit să „păstreze cu ingeniozitate vitalitatea” Bisericii.

Astăzi oamenii se confruntă cu „răul difuz – ateism, materialism, marxismul cultural, consumismul și dezvoltarea economică distructivă” și „Biserica trebuie să meargă moral înainte”.

Împreună cu alte biserici și grupuri creștine Biserica Ortodoxă Română sprijină un referendum național pentru protejarea căsătoriei tradiționale prin modificarea constituției. Efortul a strâns peste trei milioane de semnături și este lăudat de grupuri conservatoare în toată Europa.

Potrivit Arhiepiscopului Nifon, o „armată” de studenți, doctoranzi și profesori de teologie sunt pregătiți în 11 instituții teologice să evanghelizeze și să contracareze excesele secularizante. Însă, ca să fie de succes, misiunea trebuie să fie globală, mai ales că aproape 25% dintre credincioșii români trăiesc în alte țări.

Normalitatea

În ziua deschiderii, Patriarhul Daniel (singurul întâistătător care a vorbit franceză și nu greacă, principala limbă a Sinodului) a descris Sinodul ca fiind „un eveniment rar și începutul normalității”.

Biserica română consideră normal și dialogul ecumenic.

După cum a subliniat Arhiepiscopul Nifon, Biserica sa are relații excelente cu Biserica Catolică; România fiind prima țară ortodoxă vizitată de Papa Sf. Ioan Paul II în 1999.

„Unii ne acuză că am fi ‘trădători ai Ortodoxiei’ pentru că dialogăm cu Biserica Romano-Catolică, ceea ce consider a fi o enormă naivitate,” a afirmat Arhiepiscopul Nifon. „Angajamentul în dialog nu este o problemă a abandonării valorilor proprii, ci, dimpotrivă, a afirmării lor, ” a continuat prelatul român.

Un document al Sinodului despre ecumenism este controversat din cauza ambivalenței asupra valorii acestuia.

Biserica Rusă

Pentru o Biserică care dorește sinoade mai dese, cum răspund românii deciziei Rusiei de a boicota Sinodul?

Arhiepiscopul Nifon nu a dorit să speculeze despre decizia de „ultim minut” a Bisericii Ortodoxe Ruse pentru că „orice Biserică autocefală este responsabilă pentru propriile concepte și viziuni”.

Însă, prelatul roman a vrut să apere cu tărie Biserica Ortodoxă Rusă de cei care încearcă să o demonizeze: „Nu este posibil să consideri Biserica Ortodoxă Rusă un pericol” la adresa unității creștine, a spus clericul român.

„Poporul rus își trăiește credința cu multă intensitate spirituală, cu multă sinceritate și credincioșie. Orice Biserică care slujește Scripturii este parte a planului de mântuire a lui Hristos,” a spus Arhiepiscopul roman – demonstrând un spirit al unității la un nu atât de unit Sfânt și Mare Sinod.

Materialul în original poate fi citit aici.