Cum să truchezi licitaţii cu arme la MApN

Revista Q Magazine a sesizat aceste nereguli încă de acum patru ani.

Finalul anului trecut a venit cu o veste foarte proastă pentru patru firme furnizoare de produse de armament. Consiliul Concurenţei a sancţionat companiile Transcarpat Sportours International România, J.P. Sauer & Sohn Germania, San Swiss Arms Elveţia şi Brugger & Thomet Elveţia cu o amendă totală de peste 2,8 milioane de euro, pentru trucarea unor licitaţii organizate de Ministerul Apărării Naţionale (MApN).

Ancheta a plecat de la o solicitare a Ministerului Apărării, după ce reprezentanţii acestuia şi-au dat seama că există nereguli. Situaţia a părut de la început bizară, din moment ce toate cele patru companii aveau acelaşi reprezentant legal. „Nota Inspectoratului de Concurenţă al municipiului Bucureşti şi judeţului Ilfov a avut la bază informaţiile transmise de Direcţia de Prevenire şi Investigare a Corupţiei şi Fraudelor din cadrul MApN. potrivit cărora, în urma verificării dosarelor de achiziţii publice organizate de către Departamentul pentru armamente – U.M. 02550 Bucureşti, ministerul a constatat „unele disfuncţii care ar fi putut avea consecinţe deosebite în ceea ce priveşte folosirea eficientă a fondurilor publice ca urmare a limitării şi denaturării liberei concurenţe în stabilirea preţurilor ofertate” şi a solicitat Consiliului Concurenţei un punct de vedere cu privire la „legalitatea participării mai multor ofertanţi la aceeaşi procedură de achiziţie publică cu oferte semnate în numele lor de aceeaşi persoană (reprezentant)”, se arată în decizia Consiliului Concurenţei.

Ce scriam în 2009

Reprezentantul firmelor, Dinu Solojan, a susţinut că investigaţia Consiliului Concurenţei a fost una abuzivă şi că va contesta decizia. El a punctat că era doar un curier între aceste firme şi Ministerul Apărării, adică doar depunea ofertele transmise de firme. Însă din investigaţia Consiliului Concurenţei a reieşit că acesta nu doar depunea ofertele, dar le şi întocmea, prin urmare avea acces la toate documentele din aceste dosare şi ştia foarte exact ce conţine fiecare act.

Curios este că, în urmă cu patru ani, mai exact în toamna lui 2009, Ministerul Apărării spunea că toate procedurile au fost în regulă, deşi revista Q Magazine se afla în posesia unor documente care arătau contrariul.

Iată ce scria Q Magazine în toamna anului 2009: „Transcarpat Sportours Internaţional SRL este controlată de omul de afaceri Dinu Solojan şi a obţinut, numai în 2007, de la Ministerul Apărării Naţionale contracte în valoare de peste 500.000 de lei. Se pare că acelaşi Dinu Solojan are legături puternice şi cu J.P. Sauer & Sohn, el fiind în spatele firmei Romsauer, societate deţinută de compania germană în România. Puşi în faţa acestor acuzaţii, reprezentanţii Departamentului pentru Armamente al MApN au declarat că organizarea licitaţiilor a fost făcută cu respectarea, întocmai, a legislaţiei privind achiziţiile publice şi că societatea Transcarpat a fost îndreptăţită să reprezinte diverşi furnizori”. „Ofertantul român nu a depus oferte ale acestor firme pentru acelaşi tip de produs, acestea fabricând produse cu destinaţii diferite. În conformitate cu legislaţia în vigoare, un operator economic poate să reprezinte mai multe firme, dacă are toate avizele obţinute de la autorităţile naţionale cu competenţe în domeniu”, afirmau surse oficiale ale MApN.

Deşi reprezentanţii MApN au declarat imediat după iniţierea anchetei că toate procedurile de achiziţie s-au desfăşurat după litera legii, Q Magazine a intrat, în exclusivitate, în posesia unor documente care demonstrează contrariul. Iată că, acum, rezultatul anchetei derulate de Consiliul Concurenţei ne dă dreptate.

Acces la informaţii sensibile

„Investigaţia noastră a început în 2009, când Ministerul Apărării ne-a transmis o sesizare. Pe parcursul investigaţiei, una dintre ideile susţinute de companiile implicate a fost că este vorba de pieţe diferite şi că, prin urmare, nu se poate vorbi de vreun cartel”, a declarat, pentru Q Magazine, Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. „În 2012, Ministerul Apărării ne-a certificat, însă, că firmele respective pot fi considerate concurente pe anumite pieţe ale armamentului”, a completat el.

În plus, în textul deciziei, oficialii Concurenţei spun că, în cazul acestor licitaţii, exigenţa produselor licitate a fost cu atât mai mare cu cât produsele erau destinate sectorului militar.

„Practic, S.C. Transcarpat a avut acces la informaţii sensibile şi a elaborat ofertele în aşa fel încât să maximizeze şansele de câştig pentru fiecare companie. Un astfel de comportament contravine atât prevederilor legislaţiei româneşti în domeniul concurenţei, cât şi prevederilor Tratatului de Funcţionare a Comunităţii Europene”, a mai spus Chiriţoiu.

Partea incriminată a susţinut, în apărarea sa, că nu există dovezi privind vreo înţelegere ori un schimb de informaţii între firmele implicate. Însă cei de la Concurenţă combat această idee cu faptul că Transcarpat, una dintre firme, practic, s-a substituit părţilor, adică restul companiilor au acceptat ca Transcarpat să redacteze toate ofertele, inclusiv referitoare la produsele licitate şi preţurile acestora, se mai arată în decizia Consiliului Concurenței.

Uniforme casate înainte de livrare

În 2009, Q Magazine a descoperit, în exclusivitate, modul în care Transcarpat Sportours Internaţional SRL a reuşit, de-a lungul timpului, să obţină, în numele mai multor companii internaţionale, contracte de sute de mii de lei de la Ministerul Apărării, dar şi modul defectuos în care s-a achitat de obligaţiile pe care şi le-a asumat după câştigarea licitaţiilor.

De exemplu, în urma unei prezentări făcute de Transcarpat Sportours Internaţional SRL, mai marii fostului Minister de Interne şi al Reformei Administrative au hotărât achiziţionarea de uniforme vară-iarnă de provenienţă SUA, pentru toate cadrele, prin intermediul acestei companii. Întreaga operaţiune a fost „atent” monitorizată de chestorul Cheznoiu. Ministerul a primit o prima tranşă de 20 de uniforme, care însă erau confecţionate de o societate românească, VIPER, şi nicidecum nu aveau provenienţă SUA, aşa cum era specificat în contract. Şi mai grav este că restul uniformelor militare, de ordinul miilor, care fuseseră plătite în avans, nu au mai fost livrate niciodată şi că, în numai câteva luni de la încheierea contractului, uniformele livrate şi cele nelivrate au fost casate pe hârtie, aşa că întregul episod a intrat în beznă fără prea mare tam-tam. Pentru ca apele să se liniştească de tot, în scurt timp, chestorul Chesnoiu şi-a depus dosarul de pensionare.

Citiţi aici articolul integral publicat în 2009.