Cine plăteşte certificatele verzi pe care nu le mai vrea industria?

Potrivit acestuia, există trei variante: fie restul consumatorilor vor suporta certificatele verzi neplătite de industrie, fie bugetul de stat, fie producătorii de energie regenerabilă nu vor mai primi banii pentru aceste certificate.

Comisia Europeană spune maximum 80%

„Trebuie să analizăm care dintre sectoarele unde sunt permise exceptările sunt prezente în România, care sunt cele de interes şi să vedem care este costul, cât de mare este impactul, cât de mare este scutirea. Trebuie să vedem cât de mult putem să mergem cu această scutire şi cine plăteşte gaura rămasă, cine suportă banii care nu mai ajung la producătorii de energie regenerabilă, pe care nu-i mai plătesc aceşti consumatori”, a precizat Chiriţoiu.

El a arătat că, în prezent, Guvernul calculează acest impact.

„Săptămâna trecută de abia strângea ministerul (Economiei – n.r.) date de la Institutul de Statistică cu privire la câte companii sunt în sectoarele respective, astfel încât să putem calcula impactul. Ori plătesc restul consumatorilor, ori bugetul de stat, ori industria de regenerabile. Fiecare din aceste variante are dezavantaje”, a precizat preşedintele Consiliului Concurenţei.

Chiriţoiu a mai spus că autorităţile române au trimis Comisiei Europene în urmă cu două săptămâni notificarea oficială privind modificarea schemei de promovare a energiei regenerabile, respectiv Legea de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă 57/2013 privind amânarea pentru perioada 2017-2020 a unor certificate verzi.

Economii de 70 de milioane de euro

Companiile industriale din România vor face economii de cel puţin 70 de milioane de euro, dacă vor fi scutite de achiziţia a 80% din certificatele verzi, potrivit unui studiu realizat de marii consumatori de energie.

Miercuri, Comisia Europeană va aproba un ghid privind posibilitatea ca 61 de ramuri economice să fie scutite de plata a până la 80% din obligaţiile privind achiziţia certificatelor verzi.

Printre acestea se numără toată industria metalurgică, sticlă, ceramică, ciment, petrochimie, textile, pielărie.

În plus faţă de acestea, se pot califica şi alte industrii, dacă demonstrează că au intensitate energetică mare, de peste 25%, iar peste 4% din producţie sunt exporturi în afara Uniunii Europene.