Oamenii timpului nostru

Creatorii lui sunt Adrian şi Mădălina Răileanu, doi graficieni cu simţ civic, pasionaţi de jurnalism.

Cum v-aţi autocaracteriza în câteva rânduri?

„Părinţii” Iepurelui Mizantrop au un profil comun: dependenţi de internet şi de electricitate, de oraş şi soare, de informaţie şi de bucătăria asiatică. Din acest motiv, este greu de spus cine desenează, cine croşetează linii şi culori, cine răspunde la întrebări. Hobby-ul care, în timp, s-a transformat într-un lucru serios este grafica. Suntem uimiţi să descoperim cât de mulţi oameni inteligenţi, cu simţul umorului, informaţi şi în pas cu vremurile sunt rătăciţi printre tonele de non-informaţii cu care ne inundă toate mijloacele de comunicare. De fapt, cam asta facem noi în fiecare zi: încercăm să păstrăm contactul cu ceilalţi, cu cei care cred în ceea ce credem şi noi: „hai că se poate!”.

Cum a apărut ideea Iepurelui Mizantrop?

Personajul Iepurele Mizantrop a apărut atunci când cineva trebuia să fie într-atât de antipatic încât să spună lucrurilor pe nume. Cineva trebuia să ignore sensibilităţile, cumetriile şi prieteniile, ironizând ceea ce e de ironizat.

Ce vă inspiră în creația dvs.? Există zile în care iepurele nu are nimic de spus?

Desenele şi cuvintele se nasc ca o reacţie la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Iepurele Mizantrop e şi o contra-reacţie. „Succesul în mediul virtual” este o chestie relativă. Poţi ajunge, într-o singură zi, pe ecranele a zeci de mii de device-uri, pentru ca a doua zi să fii uitat de toată lumea. Asta pentru că a doua zi nu mai e nimic de spus, sau nu avem timp să mai spunem ceva. De fapt, timpul este marele nostru inamic.

Cum decurge interacţiunea cu publicul de pe Facebook?

Prietenii de pe Facebook ai iepurelui sunt cei care dau cu adevărat greutate proiectului. Ne onorează încrederea lor şi credibilitatea care s-a construit în ultimii ani. Critica constructivă din comentarii este un scop în sine. Până la urmă, asta face şi iepurele: critică / ironizează doar pentru a atrage atenţia asupra unui aspect, propune o nouă abordare, un altfel de unghi. Principala satisfacţie este relaţia cu prietenii iepurelui mizantrop. Am cunoscut astfel mulţi oameni interesanţi, inteligenţi şi cu umor. Transferul acestor întâlnirii din virtual în real a meritat tot efortul sutelor de ore petrecute în faţa monitorului.

Care este relația între faimosul şi ponositul Bulă şi tânărul iepure mizantrop?

Bulă era şi el un instrument sanitar. Cu ajutorul umorului era prezentată o realitate care se lua prea în serios, se subliniau absurdităţi şi se încerca păstrarea sănătăţii interioare într-o lume bolnavă. Spre deosebire de Bulă, care era forţat să facă balet printre subtilităţi şi ironii, iepurele mizantrop se bucură de toată libertatea de expresie.

Ce părere are Iepurele Mizantrop despre un eventual război NATO – Rusia?

E o nebunie. Aşa cum este o nebunie ceea ce se întâmplă în Siria şi Irak, în Nigeria, în Somalia sau în Mali. Nebunii s-au tot întâmplat, se întâmplă si se vor mai întâmpla în istorie. Singura speranţă e raţiunea. Din păcate, raţiunea nu pare a fi acasă nici măcar în lumi vag normale.

Iepurele mizantrop a apărut, anul acesta, şi în volum, Breaking the news… La ce proiecte lucrați acum?

Acum încercăm să ţinem pasul cu istoria care tinde să accelereze, oferindu-ne breaking news-uri zilnice cu o frecvenţă demnă de… cotele apelor Dunării. Proiecte noi apar în fiecare zi, pentru că fiecare desen, fiecare replică, fiecare meme este un nou proiect. Volumul tipărit este puţin diferit faţă de ceea ce face iepurele zilnic, pe internet. A fost un experiment. Asta ne propunem şi pentru viitor: să rămânem în pas cu vremurile, oferind altceva decât plictiseală.