Bisericile Ortodoxe se întrunesc astăzi în Insula grecească Creta pentru a participa la Sfântul şi Marele Sinod al Ortodoxiei, un eveniment pregătit de peste 50 de ani. Liderii ortodocşi nu s-au mai reunit într-un Mare Sinod de la schisma din 1054 dintre Roma şi Constantinopol. Dar reuniunea, care ar fi vrut să dea un mesaj de unitate, este marcată de absenţa a patru biserici, printre care şi cea a Rusiei care, demografic, reprezintă aproape jumătate din comunitatea ortodoxă.
Se spune că adeseori în această viață te întâlnești cu momente unice, cărora doar istoria le va căuta un răspuns și o înțelegere adecvată timpului. A fi martorul, în timp, al unui eveniment precum Sinodul Panortodox ce va avea loc în acest an, în perioada 19 – 26 iunie la Academia Ortodoxă din Creta, capătă o importanță aparte pentru fiecare creștin și nu numai, pentru orice om care e interesat de dimensiunea spirituală a lumii moderne. Dar, oare, înțelegem noi cu ce eveniment deosebit avem privilegiul contemporani?
Înainte de toate, se cuvine să înțelegem că acest Sinod a fost pregătit cu minuțiozitate încă din secolul trecut. Conferințele pregătitoare ale Sfântului și Marelui Sinod Panortodox, așa cum mai este cunoscută aceasta reuniune a delegațiilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, au ținut cont de realitatea cu care societatea noastră se confruntă. Timp de mai bine de 60 ani, aceste întâlniri pregătitoare au avut rolul de a stabili maniera de organizare, modalitățile de reprezentare ale tuturor Bisericilor Ortodoxe și mai ales punctele de discuție. Iar, acum, aflându‑ne în proxima apropiere temporală a lucrărilor Sinodului, multe voci aleg să se pronunțe fără a ști prea bine despre ce anume vorbesc. Mulți își închipuie că va fi o întâlnire interconfesională și interreligioasă, adică o întâlnire a episcopilor ortodocși cu cei romano‑catolici și cei protestanți, la care se adaugă reprezentanți ai cultului mozaic etc. Nimic mai fals, pentru că vorbim de o reuniune a episcopilor ortodocși din toată lumea la care sunt invitați să participe la deschiderea și închiderea lucrărilor dar nu și la lucrările propriu-zis, reprezentanți ai altor confesiuni creștine.
Deși ca număr credincioșii ortodocși, în sânul creștinătății, se găsesc după cei romano‑catolici și cei protestanți (incluzând aici și denominațiunile neoprotestante), această întâlnire a celor 300 de episcopi, alături de preoți și diaconi, va avea o influență deosebită în viața fiecăruia.
„Sinodul nu va aduce lucruri noi în Ortodoxie, ci are rolul major de a mărturisi și întări credința Ortodoxă în lume”, a declarat Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, cu prilejul tradiționalului pelerinaj în Marsilia la moaștele Sfântului Ioan Casian, ce a avut loc în perioada 27 – 29 mai 2016 la Marseille. „Se vor discuta, însă, câteva teme foarte importante în lumea ortodoxă: despre diaspora ortodoxă, despre modul de afirmare și proclamare a autonomiei bisericilor locale, importanța postului și respectarea sa, relațiile Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici creștine, misiunea sa în lumea contemporană, Taina Cununiei și impedimentele ei”.

De ce acum?
Judecând după maniera de organizare, istoria Bisericii nu a avut niciodată un asemenea Sinod. Într-adevăr, sunt cunoscute Sinoadele Ecumenice, anumite Sinoade locale, însă, unul de o asemenea anvergură nu. Și este și firesc ca acest Sinod să fie primul întrucât sinodalitatea, adică întâlnirile între ierarhii ortodocși de pretutindeni sunt conforme cu învățătura și principiile ortodoxe. De aceea, problemele spirituale ale lumii ortodoxe, înțelegând aici pe creștinii ortodocși, membri ai Patriarhiei Ecumenice, Patriarhiei Alexandriei și a toată Africa, Patriarhia Antiohiei și a tot Răsăritul, Patriarhiei Ierusalimului și a toată Palestina, Patriarhiei Ruse, Bisericii Ortodoxe Sârbe, Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Ortodoxe Bulgare, Patriarhia Georgiei, Biserica Ciprului, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Albaneză, Biserica Ortodoxă din Polonia și Biserica Cehiei și Slovaciei cer această întâlnire. Pentru că, spre exemplu, problema căsătoriilor mixte și modul cum este înțeleasă și oficiată, cere un răspuns. La fel, postul și receptarea sa, oferă noi perspective de înțelegere.
Fenomenul migrației și al formării diasporei cu care ne confruntăm, fie că vorbim despre o migrație în căutarea unui loc de muncă sau fuga din locurile unde au loc războaie, e la rândul său în discuție. Vorbim așadar despre probleme practice ale lumii ortodoxe și nu despre schimbări în materie doctrinară. După cum asigura Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei „noi toți cei care vom fi în Creta nu vom fi acolo să vindem Ortodoxia, ci să o întărim”. La rândul său, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Centrale și Meridionale sublinia că „acest sinod, reunit sub președinția Sanctității Sale, Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic (de Constantinopol), se va încheia cu o declarație comună, o mărturisire a tuturor episcopilor, iar din lucrările sinodului vor rezulta o serie de documente, hotărâri ale Sinodului, valabile pentru toți creștinii ortodocși din întreaga lume”.














































