Adrian Sârbu a ajuns la Parchetul General și va fi audiat ca martor în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. În acea vreme, el era şef de cabinet al premierului Petre Roman.
Adrian Sârbu a ajuns în jurul orei 9.20 la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Omul de afaceri va da declaraţii în faţa anchetatorilor despre perioada în care a fost consilier personal al premierului Petre Român şi a fost responsabil de comunicare în Guvern.
Procurorii Parchetului Instanţei supreme au citat mai multe persoane pentru a fi audiate în acest dosar, iar ancheta ar putea fi încheiată până la sfârşitul acestui an.
Procurorul general al României, Augustin Lazăr, şi-a exprimat, pe 21 septembrie, optimismul că până spre sfârşitul anului 2016 dosarul Mineriadei va fi finalizat. ''Cu prioritate se desfăşoară activităţile în cadrul Dosarului Mineriadei şi în continuare s-a efectuat, de asemenea, o echipă investigativa care se ocupă de Dosarul Revoluţiei, pentru că şi el să fie clarificat într-un termen rezonabil”, spunea atunci Augustin Lazăr. El a precizat că unul dintre dosare este cel Mineriadei, ''care este în curs şi care este mai avansat'', şi celălalt este Dosarul Revoluţiei, ''în care s-a reluat ancheta”.
Cu o zi înainte, preşedintele Klaus Iohannis declarase, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii Asociaţiei 21 Decembrie 1989, că sunt necesare decizii clare şi rapide în cauzele Revoluţiei şi Mineriadei, afirmând că acestea reprezintă o “restanţa majoră” a Justiţiei.
Fostul președinte al României a dat, în vară, o declarație amplă în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, dosar în care a fost pus sub acuzare în luna octombrie a anului trecut. Tot atunci au fost puși sub acuzare și alți foști oficiali ai statului român, printre care fostul premier Petre Roman, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, dar și foști șefi din ministerele de Interne și al Apărării.
Din aprilie 1990, timp de mai bine de 50 de zile, zeci de mii de români au transformat Piaţa Universității în cartierul general al protestelor faţă de regimul postdecembrist condus de Ion Iliescu. După alegerile de la 20 mai, câştigate zdrobitor de Frontul Salvării Naţionale, principalele organizaţii politice şi civice s-au retras din Piaţa Universităţii. Manifestaţia anti-Iliescu şi anti-FSN şi-a pierdut mult din amploare. Cu toate acestea, autorităţile au hotărât să intervină.
În seara zilei de 11 iunie 1990, premierul Petre Roman decide, într-o şedinţă de guvern la care participă şi Ion Iliescu, evacuarea prin forţă a ultimilor manifestanţi din Piaţa Universităţii. În noaptea de 12-13 iunie, forţele de ordine operează arestări şi eliberează Piaţa Universităţii. Carosabilul este spălat.
În ziua de 13 iunie, românii văd în transmisiunile Televiziunii Române că aşa-numiţi protestatari violenţi au provocat distrugeri în centrul Bucureştiului, au atacat clădirea Ministerului de Interne şi apoi chiar televiziunea, care şi-a întrerupt emisia.
La reluarea transmisiunii în direct, românii îl văd pe Răzvan Theodorescu, preşedintele TVR, alături de redactori speriați și chiar loviți, acuzând elemente turbulente, de sorginte legionară, de violenţele şi distrugerile provocate in interiorul instituţiei. Publicului i se sugera că şi televiziunea, şi autoritățile au nevoie de ajutorul civililor, exact ca la Revoluţie.
O discuţie între ministrul de interne şi şeful Poliţiei, înregistrată de pe frecvenţele instituţiilor respective, demonstrează faptul că violenţele au fost puse la cale chiar de autorităţi.
Ce a făcut Ion Iliescu
Potrivit ordonanței întocmite de Parchetul Militar, inițial, Ion Iliescu a fost cercetat pentru trei infracțiuni: propagandă pentru război, genocid (săvârșit prin: uciderea membrilor colectivității sau grupului, vătămarea gravă a integrității fizice sau mintale a colectivității sau grupului, supunerea colectivității sau grupului la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică) și tratamente neomenoase prin dislocare sau lipsire de libertate fără temei legal.
Ulterior, procurorii militari au dispus schimbarea încadrării în infracțiuni contra umanității constând în aceea că “în zilele de 11 și 12.06.1990, în calitate de președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), împreună cu Roman Petre, Măgureanu Virgil, Voiculescu Gelu-Voican, Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chițac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel și alții, a decis reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității, în baza acestei hotărâri fiind declanșat, în dimineața zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populații civile, la care au participat forțele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale și Serviciului Român de Informații, atac soldat cu decesul a patru persoane și rănirea a altor trei prin împușcare, precum și vătămarea corporală și lipsirea de libertate a aproximativ 270 de persoane”.
Procurorii mai susțin că Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican-Voiculescu, Nicolae Dumitru, Corneliu Diamandescu, Mihai Chițac și Mugurel Florescu au decis, pe 13 iunie 1990, organizarea unei deplasări la București a unui număr de peste 10.000 de mineri din Valea Jiului, care au continuat atacurile din Piața Universității asupra populației civile, provocând vătămarea corporală și lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane. De asemenea, mai mulți lideri de sindicat și directori de mine, precum și alți oficiali au fost puși sub acuzare pentru că au organizat deplasarea în Capitală a minerilor din Valea Jiului.
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
