Oamenii timpului nostru

Mihai Victor Iliescu povesteşte pentru Q Magazine cum este posibil să realizezi un astfel de proiect şi cât succes are peste hotare.

Cu ce vă ocupaţi în acest moment?
Sunt muzician. Profesor de chitară la Berlin şi chitarist al grupului Zmei Trei.

De ce Zmei Trei?
Când am înfiinţat acest grup, am fost trei: Ioan Constantin, Adam Datcu şi cu mine. Am căutat un nume care să ne reprezinte şi care să exprime esenţa sufletului românesc pe care îl cântam. Am ales zmeul pentru că, din basmele noastre populare, el reprezintă cel mai bine felul românesc de a fi: abuziv, exagerat, dar totuşi foarte viu şi chiar simpatic.

Cât de diferit este să faci muzică în Germania faţă de România?
Atât în Germania, cât şi în România există muzicieni foarte buni de la care ai de învăţat şi cu care poţi porni la drum. La Berlin, însă, sunt foarte mulţi şi foarte buni, ceea ce te obligă să evoluezi şi să ţii pasul mai repede decât acasă. O altă diferenţă mare este publicul, aparent mai rezervat decât al nostru, dar în realitate mai cunoscător şi mai cald dacă reuşeşti să-i ajungi la inimă. Oamenii sunt mișcaţi, unii au lacrimi în ochi. Mesajul nostru e simplu de înţeles, chiar dacă este în limba română.

Ați alăturat muzica clasică, de folk, de jazz şi de muzica tradiţională românească. Nu v-a fost teamă că o astfel de combinaţie va fi înţeleasă foarte greu de către public?
Ca la orice combinaţie, sunt importante ingredientele şi dozarea lor. În cazul nostru, toţi muzicienii din Zmei Trei sunt foarte buni şi cântă fiecare în stil propriu, dar cu respect şi cu sufletul deschis faţă de ceilalţi. Fuziunea e bună dacă mesajul rămâne simplu şi este venit din suflet.

Aţi urmat Dreptul pentru că aşa au vrut mama şi tata sau în acea perioadă chiar vă doreaţi să deveniţi avocat?
N-a vrut nici mama, nici tata. Am vrut eu singur, pentru că aşa era trendul atunci după Revoluţie şi se pare că n-am fost mai deştept decât trendul. Mi-am dat seama că am greşit încă din prima zi, de la primul curs. Că nu îmi place, că nu mă interesează, că nu e pentru mine. Dar a intervenit orgoliul, care de multe ori ne pierde. Am zis că dacă tot sunt acolo, să o duc până la capăt. N-a fost alegerea cea mai bună, dar iată că până la urmă tot a dus unde trebuie – e adevărat, pe drumul mai ocolit.

Ce vă oferă muzica în plus faţă de publicitate?
Faţă de orice am făcut până acum, muzica este calea cea mai directă prin care ajung la propriile emoţii. Când sunt pe scenă, redevin eu însumi. Acolo nu mai vreau nici să fiu şmecher, nu mai vreau nici Porsche, nici să par ceva ce nu sunt, nici să mă comport într-un fel care nu mi-e propriu, nici să fac frumos pentru că vrea cineva. Acolo sunt liber, e zona mea de libertate deplină. Oamenii cărora le e adresată muzica au şi ei nevoie de această zonă de libertate în care să evadeze din constrângerile zilnice – ei se conectează la starea mea de libertate.

Cum vă gândiţi să dezvoltaţi proiectul Zmei Trei în viitor?
Din punct de vedere al sound-ului, proiectul este aproape complet: noi cântăm Rough Romanian Soul. Din punct de vedere al repertoriului, am început deja să compunem piese noi. Astfel încât, dacă până acum ponderea mare o aveau melodiile vechi româneşti, prelucrate în stil rough soul şi jazz, de acum înainte vom cânta aproape exclusiv piesele noastre originale.