Adrian Marcu: Nu avem condiţii pentru sport

Despre visul Simonei şi paradoxurile sportului şi ale societăţii româneşti, într-un interviu cu Adrian Marcu, antrenorul care a propulsat-o pe Halep în Top 10.

O discuţie despre sportul românesc la început de an cu antrenorul Adrian Marcu, unul dintre cei mai valoroşi jucători de tenis români din ultimele decenii, este ca o alergare prin parc, după tradiţionala… ghiftuială de Sărbători. Marcu nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume şi să identifice anomaliile unei societăţi pline de contradicţii, care a dat lumii nenumărate personalităţi ştiinţifice, culturale şi sportive. Îl califică pentru aceasta performanţele obţinute pentru ţara sa şi faptul că îşi cunoaşte meseria mai bine ca oricine – nu degeaba a fost ani la rând antrenorul şi căpitanul nejucător al echipei României de Cupa Davis, dar şi unul dintre mentorii actualului număr 3 WTA, cel care, prin sfaturile şi discuţiile individuale, i-a netezit drumul Simonei spre elita tenisului mondial.

Scandalul votului din diaspora ne-a adus beneficii incalculabile

Cu antrenorul vicepreşedinte al Federaţiei Române de Tenis ne-am întâlnit într-o vineri după-amiază, la două zile după ce împlinise 53 de ani. L-am găsit la lucru, pe un teren de tenis acoperit din Herăstrău, alături de câţiva copii talentaţi care speră să calce pe urmele idolului lor, Simona Halep. Neaşteptând întrebările special pregătite, Marcu a început să ne vorbească despre excedentul de simpatie de care se bucură românii, după scandalul votului din diasporă: „Nici nu ne putem imagina cât de mult a câştigat România ca imagine în urma acelor scandaluri. Faptul că mii de români au stat ore în şir în frig pentru o cauză pierdută, că au ieşit în stradă să apere unul dintre drepturile fundamentale ale democraţiei, a schimbat opinia întregii lumi despre români, care până acum erau percepuţi doar ca cerşetori ordinari, ţigani şi infractori. Vrem să votăm, e dreptul nostru, nu vrem nimic altceva! Atâtea articole pozitive despre români în presa străină nu au fost scrise în ultimii 25 de ani la un loc”. Marcu nu îşi slăbeşte nicio clipă din priviri elevii. Le mai explică o lovitură, probabil pentru a suta oară în ultimele săptămâni – meseria de pedagog, n-ai ce-i face – şi continuă disecţia pe viu asupra societăţii.

De ce nu e România ca Germania?

Se fac enorm de multe greșeli în România, începând de la politică și terminând cu sportul, se confesează Adrian Marcu. „Noi, românii, avem impresia că în afară totul merge ca pe roate pentru că oamenii sunt civilizaţi. Nu-i adevărat, vă spun eu. Ei respectă legile şi regulile, pentru că dacă nu le respectă, naiba i-a luat… Copiii noştri care vin să practice sportul, atâţi câţi mai vin – că asta e deja altă discuţie – pornesc de la început pe un drum greşit, pentru că ei din start învaţă că nu e obligatoriu să respecţi regulile. Merge şi aşa… Asta ne costă enorm. Pornim greşit în viaţă şi ne încheiem socotelile la fel, în afara terenului de joc, cum s-ar spune, iar asta, evident, tot din pricina sistemului şi a mentalităţii noastre. De exemplu, în Germania sunt trei muncitori la un pensionar, în timp ce la noi un muncitor este nevoit să susțină aproape doi pensionari; de aici condiţii dificile atât pentru muncitor, cât şi pentru pensionar. Nu întâmplător, salariul mediu la noi e undeva la 300-400 de euro, în timp ce la ei e 3.000 de euro. Ar mai fi şi responsabilitatea, noţiune care pentru români nu are mare însemnătate. În Occident, dacă ai greșit, te-au rupt în bucăți. Nu îţi permiţi să îţi moară pacientul pe masă sau să îl operezi la dreptul în loc de stângul…”.

Ne mirăm că nu avem performanțe la sporturile de echipă

Discuţia alunecă uşor spre sportul românesc, unde ne întâmpină un alt paradox, şi anume faptul că o ţară cu o infrastructură sportivă aproape inexistentă şi un număr infim de practicanţi de sport continuă să dea campioni de talia Simonei Halep. Îl întrebăm de ce ne pleacă antrenorii de valoare din ţară şi ne răspunde zâmbind – De ce ar mai rămâne aici, din moment ce nu li se oferă nimic, iar de multe ori nici măcar nu li se recunoaşte valoarea? „Ne mirăm că nu avem performanțe la sporturile de echipă – continuă Adrian Marcu. Dacă am fi sinceri, am recunoaşte că nu avem condiţii pentru a face sport. Şi mă refer în primul rând la terenurile de sport! Căci sportivi de valoare şi antrenori am avut mereu şi încă mai avem. Buba, cum spuneam, se află la bază, la infrastructură, veşnica problemă a României. Făceam comparaţie cu Occidentul şi revin. În Germania, fiecare comună are câte un club de tenis, în total există peste 55.000 de terenuri de sport, noi nu avem nici măcar 900… Apoi, sportul lor, după ce că funcţionează ca uns, primeşte 500 de milioane de euro anual numai de la Loterie. În România, nu ştiu dacă avem 100 de milioane de euro bugetul total pentru sport… Deci, despre ce vorbim noi aici?”.

„Nu cred că a fost vorba de o cădere de formă a Simonei Halep la jumătatea lui 2014. Aşa cum noi putem funcţiona 365 de zile pe an la cei mai buni parametri, la fel nici Simona Halep nu poate fi minut de minut pregătită 101% fizic şi mental pentru a le învinge pe jucătoarele din Top 20.” (Adrian Marcu, fost antrenor al Simonei Halep)

De ce este Simona Halep unică

Finalul îl păstrăm pentru fosta sa elevă, Simona Halep, actualul star mondial al tenisului, pe care a preluat-o într-o perioadă delicată şi de care s-a despărţit în termeni amicali la finalul lui 2013, după ce i-a insuflat încredere în forţele proprii – dovadă cele trei turnee consecutive câştigate într-o manieră impresionantă (New Haven, Moscova şi Turneul Campioanelor de la Sofia). La întrebarea: „Cum vă explicaţi că Simona Halep a renunţat la antrenorul Wim Fissette”, Adrian Marcu zâmbeşte din nou. A fost întrebarea cea mai la modă în ultima parte a anului, întrebarea la care au fost invitate să răspundă aproape toate personalităţile sportului şi nu numai. „Cert este că Simona nu l-a mai vrut pe belgian. Ce atâtea explicaţii? Partea bună a deselor schimbări de antrenori pe care le-a făcut ar fi că ea acumulează de la fiecare câte ceva, iar asta o ajută să progreseze continuu. Fără lipsă de modestie, dacă Simona nu făcea schimbările sugerate de mine în jocul ei, probabil ar fi fost şi acum undeva pe poziţia 40. Părerea mea sinceră este că sunt şanse considerabile ca Simona Halep să câştige un turneu de Grand Slam în 2015. Pentru că ea are ceva în plus faţă de toţi sportivi români din acest moment. Ca să înţelegeţi, vă reamintesc un episod petrecut anul trecut la Sofia, în semifinalele Turneului Campioanelor. Simona se afla atunci în faţa celei mai mari performanţe din cariera sa. Avea un bandaj la picior, după o mică accidentare, şi era condusă cu 3-0, în decisiv, de Ivanovic. Urma la serviciu sârboaica… Halep îşi smulge bandajul şi se aruncă total în luptă. A câştigat următoarele șase game-uri la rând şi a ajuns în semifinale. Asta este adevărata Simona Halep.

Turneele Simonei Halep la începutul lui 2015

Înainte de Australian Open (primul turneu de Grand Slam al anului), programat între 19 şi 31 ianuarie, Simona Halep, numărul 3 în ierarhia mondială, evoluează la turneele WTA de la Shenzhen – încheiat chiar în aceste zile (premii totale în valoare de 500.000 de dolari) şi Sydney (premii de 731.000 de dolari), 11 – 16 ianuarie. Halep este favorită numărul unu la Shenzhen şi Sydney – turneu la care anul trecut a fost eliminată încă din primul tur de Madison Keys.

Șapte milioane de dolari din tenis

Simona Halep a obţinut aproape șapte milioane de dolari din tenis şi se plasează pe locul 49 în lume, în clasamentul câştigurilor WTA. Constănţeanca de 23 de ani a intrat în acest top după finala disputată cu Serena Williams la Singapore, în urma căreia şi-a mai trecut în cont 971.000 de dolari. Pe primele locuri ale topului se află Serena Williams, cu peste 63 de milioane de dolari, şi Maria Șarapova, cu 32 de milioane de dolari. În clasamentul câştigurilor din tenis pe anul 2014, Halep ocupă poziţia a patra cu 4,52 milioane de dolari, după Serena Williams, Maria Șarapova şi Petra Kvitova.