Alina Mungiu Pippidi: Dacă Cioloș ar avea un mandat real, și nu ar fi folosit în chip nepriceput și nedemocratic…

Lansarea platformei #România 100 de Dacian Cioloș a stârnit zeci de reacții în mediul politic. Preşedintele Iohannis speră ca proiectul lui Cioloș să aibă susţinere în rândul partidelor, în timp ce Traian Băsescu spune că tehnocratul ar face orice să-și păstreze postul de prim-ministru. Liberalii sunt de partea lui Cioloș și anunță că îl vor sprijini necondiționat. Iar Victor Ponta îl acuză pe Dacian Cioloş de plagiat. Într-un asemenea context politic, politologul Alina Mungiu-Pippidi scrie într-un articol pentru România Curată că “însăilarea populistă” a lui Cioloș “deschide un front de care democrația noastră nu avea nevoie”.

“Atunci când am avansat prima data numele lui Dacian Cioloș ca prim ministru în ianuarie 2015, când nu se gîndea nimeni la el, provocînd mai ales mirare inițial, știam deja și părțile bune, și cele slabe ale personajului. Adică observasem civilitatea, modestia, deschiderea spre dialog și îl apărasem public- cred că am fost singura – cînd Băsescu l-a denunțat ca traseist care i-ar fi spus lui Juncker că ar trece la socialiști dacă asta i-ar păstra postul de comisar la agricultură. L-am apărat pentru că, din informațiile mele, aceste negocieri și cu tabăra cealaltă sunt frecvente la comisari, iar Băsescu fusese informat despre ele. Azi, cînd Cioloș se lansează în politică, Băsescu îl demască din nou ca pe un om fără caracter, care ar face orice pentru a-și păstra postul.

Și așa, în loc să discutăm de ce ne doare de fapt, adică de atacul concertat la justiție (în aceeași săptămînă, Codruța Kovesi, Raluca Prună și Monica Macovei, al cărei partid practic nu mai există, distrus de infiltrări, se găsesc toate sub tirul cel mai dur, nu pentru vreo greșeală pe care ar fi făcut-o, desi se întîmplă oricui, ci pentru că apără justiția de penali), de educație sau de sănătate, trebuie să discutăm despre caracterul lui Cioloș. Ambele fronturi, din păcate, sunt importante, și după cum am am mai spus în vara lui 2012, dacă ajungem să le contrapunem una alteia, că nu avem decît de pierdut. Statul de drept are nevoie de democrație, iar democrația nu poate exista fără stat de drept.

Lansarea unei platforme a primului ministru de o mînă de miniștri care vor musai și cu orice preț să rămînă miniștri (restul își văd de treabă) și l-au convins, că, vorba aceea, și el vrea să rămînă prim ministru, o însăilare populistă cu 100 de ani de la Unire și bla-bla, deschide un front de care democrația noastră nu avea nevoie. Pentru cine nu știe, întrebarea numărul 1 din chestionarul de democrație Freedom House este dacă șeful guvernului este ales printr-un proces democratic corect și echitabil. E întrebarea crucială de la proces electoral, care deschide secția de drepturi politice pe baza căruia se stabilește dacă o țară e o democrație sau nu. Destul de rău că suntem o democrație semiprezidențială- acestea stau mai prost la toate capitolele decît cele parlamentare, unde puterea executivă nu e divizată așa de nefast, provocînd regulat crize constituționale- și că am avut un an de excepție de la democrație.

Crearea unei platforme bidon prin care să poți pune un prim ministru care nu va candida este, ca atare, nedemocratică, va duce la răspunsul de ”nu” – presupunînd că ajunge prim ministru Cioloș- și la degradarea automata a democrației românești. Șeful statului a spus corect, și confirm și eu, ca profesor de democrație: cu excepția unor situații excepționale, cine conduce un guvern trebuie să aibă un mandat popular obținut prin alegeri. Nu prin petiții sau likeuri pe Facebook, ci alegeri. Iar alegeri sunt la doi pași, deci posibilitate mai la îndemînă nu există. Viitorul șef de guvern trebuie să fie și șef de partid, al unui partid validat în alegeri. Dincolo de argumentul normativ, la care poate românii nu au sensibilitate (dar îi acuză mereu pe alți români că nu au), mai este și cel practic. Dacian Cioloș a avut un an de guvernare fără legitimarea alegerilor, și a fost un premier slab, care a condus destul de puțin din propriul său guvern, a dat afară n miniștri precum Cadariu, Curaj, Bostan, Costescu doar la presiuni. Tobă a fost prezentat timp de zece luni ca indispensabilul garant al alegerilor- pînă nu am dat pe față aici în august că asta e ideea, a fost de neclintit și o explicație transparentă cum poți ajunge din garantul alegerilor direct la DNA (că nu ai declasificat cheltuielile discreționare ale unui serviciu secret) nu a fost dată nici pînă azi. Nu așa funcționează democrația, ca ziua și manipularea, și nu acesta e rolul unui prim ministru, să acopere ce se întîmplă decisiv în altă parte. Cioloș șef de partid și ales prim ministru, al unei coaliții, OK, e una, dar cine vrea un Cioloș pus în față de un centru ocult de putere care cînd îi folosește pe Tobă și Oprea, ba chiar îl scoate din cutie pe Marian Munteanu, ca după aceea să îi bage chiar la pușcărie, nu doar să îi dea afară? Acestea nu sunt manifestări democratice, iar noi, la Alianța pentru o România curată, cînd am făcut plîngerea la Oprea sau la Tobă, sau sesizarea la Munteanu am făcut totul pe față și bazîndu-ne pe imparțialitatea organelor de stat. Acțiunile noastre sunt însă folosite fără scrupule, căci altfel cum se poate numi un verdict la Munteanu care spune că a semnat un angajament că Securitatea că dă note, a scris și informări, dar nu a colaborat cu ei? Asta credeți voi că e stat de drept? NU: asta e instituționalizarea șantajului în viața publică, Munteanu a fost creat că e nevoie de el, dar e nevoie de el vulnerabil și în zgardă, și așa avem această superbă anomalie, informator dovedit al Securității care nu a cooperat cu Securitatea.

Speranța mea a fost că un partid nou, format din centre diferite geografice și ca zone sociale, putea fi contrabalanța la aceste aranjamente oculte dezgustătoare, care să construiască pentru viitor. Ce sens altfel avea acel regulament din USR care spunea că nu sunt acceptabili oameni în partid care au deținut orice fel de funcție publică din partea altui partid, indiferent ce au făcut în ea, și pe care am criticat-o, că părea expres făcută să excludă chiar oameni care și-au dat demisia de conștiință din partide, ca Macovei sau Mircea Miclea? Dar iată că printr-un misterios aranjament de vară, niciodată consultat cu susținătorii, USR devine doar un vehicol Cioloș, nu mai are rost să își facă program, că vine o platformă scrisă undeva, nici să construiască competențe, că vin deja selectate de președinție și servicii, din guvernul Cioloș. Mai ales, autoselectate, că miniștrii buni din guvernul Cioloș, după cum am mai spus, nu vor candida și se țin de treabă. Or, Cioloș a fost secretar de stat și comisar European numit de PDL și Băsescu, deci corespunde la fel de puțin criteriului ca și ceilalți. Nu contează, cum spunea Talleyrand, să ne sprijinim pe principii, că  vor sfîrși prin a ceda.

Alba ca Zăpada e astfel pregătită de viol și la fel, corul celor care vor spune că de fapt nu a fost niciodată chiar așa de albă sau că, în loc de nu a spus da la momentul oportun.

Cioloș e pregătit și el, și nu azi, de ieri, că altfel nu lua el, fost comisar European pentru agricultură, partea celor care se jeluiesc că ne cumpără europenii pămîntul astă vară și se ferea mereu să ridice steagul european să ne strîngem toți în jurul lui. L-am văzut la France 24 jumătate de oră, cu două doamne, cred că la sfîrșit erau toate de aceeași părere, nu era discursul unui politician european sigur de el, ci al unui om cu mandat strict limitat, care are o îngustă perspectivă românească și merge pe ouă, ca aceia care i-au dat mandatul să nu se supere cumva și să i-l ia.

Enfin, față de Leonard Orban, care se îmbolnăvea de stomac și își lua concediu medical de cum era cea mai mica problemă, Cioloș e un erou. Dar, cum mi-a spus recent un înalt funcționar european, ar fi fost mai potrivit de primul nostru director general în Comisie, fiind, prin esență, birocrat, nu politician.

Dar asta nu ar fi o problemă, dacă Cioloș ar avea un mandat real, și nu ar fi mereu un birocrat atent condus de alții. Și, iată, folosit în chip nepriceput și nedemocratic.

Pentru că nu platforma era ce așteptam zilele astea de la Dacian, ci un răspuns la al cui om e de fapt ministrul Grigorescu, de ce fondul din subordinea ministrului Ghinea aprobă la SRI încă 25 de milioane care vor ajunge la firme securiste și nu ne vor crește securitatea (colegii de la APADOR au sesizat comisia europeană, care în viața ei nu a mai avut fonduri de acest gen date serviciilor), dacă e adevărat că Bostan și Biriș au plecat că au vrut ei, că nu luau ei ordine de la PM, și cum se face că exact acei miniștri din guvernul său care s-au umplut de bani din fonduri publice sunt cei mai ideologi gălăgioși de dreapta și împing la platformă? Oare chiar nu e suspect nimic aici?

Sunt toate astea scuzabile pentru că ne paște amenințarea PSD?

Mai întîi de toate, de ce ne paște amenințarea PSD? Oare nu pentru că alți grăbiți să parvină au împins să pice Ponta acum un an, să se facă practic o înțelegere cu Dragnea, făcîndu-l pe acesta mult mai mare, că tot cercuri obscure au dictat PNL pe Munteanu și Bușoi, ducînd la dezastrul de la locale?

Acuma vreți să vă scoateți recuperînd USR și vă frecați mîinile că prada e ușoară, cîțiva oameni speriați să nu intre în Parlament și mii de oameni care pot semna, dar nu pot controla nimic, o ideală masa de manevră create de noi pentru voi. Nu?

Care era alternativa? Păi, era, dar ați jucat-o prost. Președintele putea folosi puterea lui de a desemna nu pentru a cere oricui ajunge să țină pe Dacian PM (și, mai important, pe Ghinea ministru), ci pentru a face acceptabile, prin pactul național, cinci lucruri, lucrurile de consens. La ora asta consensul este sub cel de acum un an, Anca Dragu a ajuns să spună că bugetul de la anul îl face cine cîștigă alegerile (suntem nebuni? Trebuia negociat demult), ca atare nici bugetul pe un an, darămite cel multianual nu mai e ținta consensului. Dar voi nu ați reușit să produceți nici cele cinci puncte (talmeș balmeș complet în platformă), darămite să le negociați cu PSD, și faimoasei comisii cu Ene Dinga și compania i s-a reportat sarcina la paștele cailor în loc să fi fabricat punctele de pact national agreate în acest an și de aceste alegeri.

O să vedem în curînd dacă un securist prost e un analist bun și dacă nu o să plimbați aceiași votanți între USR și PNL fără să ajungeți la 51 la sută și o să sfîrșim cu marele guvern de uniune națională, ba chiar veți mai și mulțumi pentru el, condus de un viitor prim ministru iarăși tras de sfori, și acela va fi, ca să îl citez pe Nicușor, care citează la rîndul lui (fără să atribuie), cel mai probabil Cioloș. De parcă numele lui va mai conta în asemenea context.

Președintele Obama cita, în schimb, pe bunicul lui, Hussein Onyango Obama din Kenya, care a făcut observația că negrii nu îi vor ajunge niciodată din urmă pe albi pentru că la ei chiar ăl mai prost se crede superior celui înțelept”.