Balerina Greta Niță: Defecte în oglindă, perfecțiune pe scenă

Am văzut-o debutând în „Albă ca zăpada”, de curând,  pe scena Operei Naționale București. Mi-a plăcut atât de mult, încât am vrut să știu cum a ajuns balerină și cum e viața ei în afara scenei. Am aflat că a vrut să renunțe uneori, dar și că baletul a ajutat-o să își depășească limitele. GRETA NIȚĂ, în oglindă, pentru Q MAGAZINE.

Greta Niță s-a născut în anul 1995, la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București,  pe care l-a absolvit în 2014. În același an a fost angajată la Opera Națională București, iar din 2016 este solistă la aceeași instituție de cultură. A absolvit Facultatea de Ştiinţe şi Arte din cadrul Universității „Gheorghe Cristea”, domeniul de studii Teatru și Artele Spectacolului, cu diplomă de licenţă în Artele Spectacolului – Coregrafie şi master în „Spectacolul Coregrafic Contemporan”. Împreună cu Robert Enache în Lacul lebedelor Foto Lavinia Huțanu

Repertoriu

• Odette/Odile/ Prietenii lui Beno/ Mireasă mazurka/ Patru lebede mari/ Patru lebede mici – Lacul lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia Gheorghe Iancu, adaptare după Marius Petipa şi Lev Ivanov
• Giselle/ Pas de deux Prietenii/ Mona/ Zulma – Giselle de Adolphe Charles Adam, coregrafia Mihai Babuşka, adaptare după Marius Petipa
• Clara/ Dans pastoral – Spărgătorul de nuci de Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia Oleg Danovski, adaptarea Oleg Danovski jr.
• Albă ca Zăpada/ Patru prietene – Albă ca Zăpada și cei șapte pitici de Cornel Trăilescu, coregrafia Francisc Valkay
• Effie/ Pas de six – La Sylphide de Herman Severin Løvenskiold, coregrafia Johan Kobborg, adaptare după August Bournonville
• Prinţesa Florina/ Zâna firimiturilor – Frumoasa din pădurea adormită de Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia Vasily Medvedev și Stanislav Fečo, adaptare după Marius Petipa
• Trei odalisque/ Solo sclave – Corsarul de Adolphe Charles Adam, coregrafia Vasili Medvedev după Marius Petipa
• Trei umbre/ Pas d’action – Baiadera de Ludwig Minkus, coregrafia Mihai Babuşka, adaptare după Marius Petipa
• Piquilla/ Amoraşul – Don Quijote de Ludwig Minkus, coregrafia Jaroslav Slavický, adaptare după Marius Petipa şi Alexander Gorski
• Fiica baronului /Prietenele Swanildei – Coppelia de Léo Delibes, coregrafia Corina Dumitrescu, adaptare după Arthur Saint-Léon, Marius Petipa, Enrico Cecchetti
• Duetul de la miezul nopţii/ Prietenele lui Mercutio – Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev, coregrafia Renato Zanella
• Cuplul de nuntă – Giselle de Adolphe Charles Adam, coregrafia Johan Kobborg şi Ethan Stiefel, adaptare după Marius Petipa
• 2 cupluri – Opus 73 de Ludwig van Beethoven, coregrafia Renato Zanella
• Tango timid – Tango, coregrafia Edward Clug
• TragiComedy, coregrafia Gigi Căciuleanu
• Pas de deux din Voices of spring de Johann Strauss-fiul, coregrafia Sir Frederick Ashton

CE FACE O BALERINĂ ÎN CULISE

Cum a fost acest debut din Albă ca Zăpada, pe scena Operei Naționale, în ianuarie 2022?

A fost în primul rând neașteptat, chiar cu o lună în urmă invitasem niște prieteni să vadă spectacolul, fără să știu că eu voi fi Albă ca Zăpada. De obicei, în meseria noastră nu suntem niciodată fericiți cu felul în care a ieșit un spectacol, tot timpul se poate mai bine, sau aproape mereu avem vreo repetiție în care ne-am simțit mai stăpâni pe situație, însă cu toate acestea, pot spune că, în final, am fost mulțumită de acest debut. Am avut noroc de maeștri de repetiții minunați, de un partener foarte bun și răbdător, plus de multă susținere din partea colegilor și a apropiaților, ceea ce a făcut întreaga experiență foarte placută. Îmi doresc ca acesta să fie doar un punct de plecare, iar următoarele spectacole să aibă o direcție ascendentă.

De-a lungul perioadei de formare ca dansator, Greta Niță a participat la stagii de pregătire conduse de Alice Necşa, Paul Joseph Boss, Suzanne Farrell la John F. Kennedy Center for Performing Arts  şi  la Ballet-Akademie din München. Aici în Albă ca zăpadă, alături de Robert Enache. Foto Lavinia Huțanu

 Ce ați făcut în culise, înainte de a intra pe scenă? Aveți un ritual anume?

Fiind un matineu, nu am avut prea mult timp de pierdut în culise de data aceasta. Îmi place să stau pe scenă înainte de începerea spectacolului pentru a mă obișnui cu luminile, a încerca podeaua și a mai exersa câteva elemente care știu că mă pun în dificultate. În ultimul moment mai verific obligatoriu costumul, bentițele de la poante, să fie aranjate și să nu existe pericolul de a se desface, și mă îndrept direct către cutia cu sacâz, un praf special cu care ne dăm pentru a nu aluneca. De obicei am emoții foarte mari înaintea unui spectacol, dar în momentul în care intru pe scenă știu că tot ce a ținut de mine am făcut până atunci la repetiții. Înainte de primul pas pe scenă încerc să mă detașez, să mă las purtată de o forță mai mare decât mine, trag aer în piept și las muzica să mă ghideze.

CÂND EȘTI FERICIT CU CEEA CE FACI, VREI DOAR SĂ CONTINUI

De ce balerină și nu medic sau programator IT sau orice altceva?

Am început baletul la patru ani și jumătate. Eu voiam la gimnastică, precum o prietenă de la grădiniță, însă mama mi-a spus că sunt prea slabă și firavă, așa că m-a dus la balet, iar de atunci lucrurile au evoluat cursiv. Când eram mică îmi plăcea foarte mult matematica și avusesem până la unsprezece ani destul de multe concursuri și olimpiade câștigate, așa că părinții mei nu au fost prea încântați când le-am spus că vreau să mă duc la Liceul de Coregrafie, dar m-au lăsat pe mine să aleg și m-au susținut în fiecare moment. Am rămas la balet pentru că nu am simțit nevoia să caut altceva. Când ești fericit cu ceea ce faci, vrei doar să continui, nu te gândești la alternative. Este într-adevăr o meserie foarte grea, de multe ori am zis că renunț, dar este și foarte frumoasă și specială, m-a ajutat să mă înteleg mai bine, să îmi depășesc limitele și, de asemenea, foarte important, să mă ridic să merg mai departe după un eșec.

Cum le-ați descrie pe Carla Fracci și pe Alina Cojocaru?

Când aud de cele două mari balerine în aceeași propoziție, primul lucru la care îmi zboară gândul este că sunt două dintre Giselle–ele mele favorite. Giselle este rolul meu preferat, cu a cărui interpretare sunt foarte pretențioasă, însă Carla Fracci și Alina Cojocaru au reușit să își lase amprenta asupra acestuia într-un mod care mi-a plăcut și m-a inspirat foarte mult.

Bărbații balerini sunt mai efeminați decât cei din alte profesii sau nu neapărat?

Nu, nu aș spune asta. Este într-adevăr o afirmație pe care o aud des, însă după părerea mea nu este fondată. Credeți-mă, pentru a interpreta bine un rol masculin dintr-un balet îți trebuie forță, carismă și o doză mare de masculinitate. Pe cei care susțin contrariul îi invit să îi privească mai atent pe marii prim-balerini din istorie sau de ce nu, să vină să se convingă urmărind un spectacol la Operă.

DEFECTELE DIN OGLINDĂ

Există o doză de narcisism pe care studiul, repetiția, exercițiile permanente în oglindă îl alimentează în această meserie?

Nu, din contră, în oglindă suntem învățați să observăm în primul rând defectele și greșelile. Toată lumea știe că la balet nu poți atinge perfecțiunea, ceea ce uneori este destul de frustrant, mereu se poate mai bine, mereu este ceva de îmbunătățit, oricât de bine consideri tu sau alții că ai dansat. Mai degrabă ne agățăm de acea mică doză de încredere în sine tocmai pentru a ne putea prezenta în fața a sute de spectatori știind că ceea facem nu este perfect și oricine ne poate judeca lacunele.

În oglindă suntem învățați să observăm în primul rând defectele și greșelile.

6 ORE PE ZI, 6 ZILE PE SĂPTĂMÂNĂ

Cum rămâneți în  formă?

Repetițiile și studiul ne țin în formă, programul nostru este de șase ore pe zi, șase zile pe săptămână. Apoi, ce faci pe lângă aceste antrenamente este o alegere personală, eu de exemplu aleg să mai fac exerciții de forță, stretching și cardio. Uneori poate simțim nevoia să avem și câteva zile de pauză pentru a ne recupera fizic și emoțional după o perioadă grea cum ar fi un debut sau o premieră, dar aproape niciodată nu avem acest lux, programul instituției fiind foarte intens. Pauza o avem vara, între stagiuni, când avem liber aproape două luni, atunci într-adevăr este foarte greu să ne menținem în formă, trebuie să ne antrenăm singuri, fapt pentru care îți trebuie foarte multă motivație.

Greta Niță a obținut numeroase premii și burse de studiu: Premiul II la Olimpiada Naţională de Balet, Bucureşti (2009), Premiul I la Concursurile Naţionale de Balet în anii 2010, 2011, 2012, 2014, Bursă de studii-Exploring Ballet with Suzanne Farrell  la John F. Kennedy Center for Performing Arts (2010),  Bursă  de studii acordată de Ballett-Akademie din München la Concursul YAGP, semifinala Paris (2012), Premiul III la Concursul Internaţional Tanzolymp, Berlin (2013) și bursă de studii pentru un an acordată de Ballet- Akademie din München.

Care este dieta minune a unei balerine? Haideți să le dăm acest secret femeilor care ne citesc!

Nu ați găsit persoana potrivită pe care să o întrebați, eu mereu am avut norocul să fiu slabă, nu am ținut niciodată vreo dietă. Asta nu înseamnă totuși că mănânc mereu ce vreau, încerc să mă alimentez corect și constant cu mâncare de bună calitate, pentru a-mi putea crește energia și a ajuta mușchii să se refacă. Dacă ar fi să existe însă un secret, cred că acesta ar fi echilibrul alimentar, și bineînțeles, exercițiul fizic.

LACUL LEBEDELOR DE LA ONB E LA FEL DE GREU CA CEL DE LA SCALA DI MILANO

Ce proiecte și aspirații  aveți?

Îmi doresc să progresez. Nu am un rol anume pe care să mi-l doresc neapărat sau un loc în care vreau să ajung, ci mai degrabă, cu pași mici, să reușesc mâine să îmi depășesc problemele de astăzi.

A fi balerină în România oferă aceleași oportunități profesionale, de carieră, de imagine, ca a fi balerină  în  Italia sau Austria sau Franța, de pildă?

Nu cred, baletul în străinătate este mult mai bine văzut și mai apreciat decât în țara noastră. Ca imagine clar nu, mass-media nu promovează arta atât de mult pe cât ar trebui, iar o parte, cred eu destul de mare, a populației nu a văzut nicodată un spectacol de balet, și bineînteles că nu poți aprecia ceva ce nu cunoști. De oportunități profesionale nu pot spune că ducem lipsă, avem un repertoriu destul de divers și Lacul Lebedelor de pe scena ONB este la fel de greu ca cel de la Royal Opera House sau de la Scala din Milano; cine vrea să facă piruete bine le poate face și aici și acolo. Însă, într-adevăr, teatrele mari din lume au mult mai multe titluri și genuri de spectacole datorită finanțărilor; în România nu prea se investește în cultură.

Lacul lebedelor Foto Lavinia Huțanu

 Cât câștigă o balerină pe lună  într-un mod ideal?

În străinătate sincer nu știu, probabil mult mai mult decât în România. Însă vă pot spune că și la noi salariile sunt bune acum, probabil cel mai bine din ultima perioadă.

Ce sacrificii faceți? Ce sacrificați pentru carieră, pentru balet?

Adevărul este că dedicăm mult timp antrenamentului, iar când ajungem acasă viața de balerin nu se termină, trebuie să avem grijă să ne alimentăm sănătos, să ne odihnim cât trebuie, și de cele mai multe ori nu mai rămâne loc și de alte activități. Pentru mine, de exemplu, viața socială nu este destul de activă, așa cum mi-aș fi dorit. Deocamdată nu este cazul meu, dar îmi vine în minte la acest capitol chiar și sănătatea, atât cea fizică, cât și cea psihică, pe care mulți o sacrifică în numele performanței. Toate meseriile vin însă cu avantajele și dezavantajele lor, contează să îți placă ceea ce faci pentru a nu simți lipsa a ceea ce pierzi.

Toate meseriile vin însă cu avantajele și dezavantajele lor, contează să îți placă ceea ce faci pentru a nu simți lipsa a ceea ce pierzi.

 Dacă pe scenă sunteți aproape dezbracată, în vestimentația zilnică aveți aceeași dezinvoltură de a vă expune corpul perfect sau dimpotrivă?

Mulțumesc pentru compliment, dar nu m-am gândit niciodată că am un corp perfect, pentru noi nu există decât, „mi-aș fi dorit să am piciorele mai lungi”, „umerii mai jos”, sau „cou-de-pied-ul mai mare” (curbura labei piciorului). De asemenea, sincer, nu mă consider dezbrăcată pe scenă, costumul este adaptat cerințelor dansului clasic, într-adevăr, trebuie să expună de multe ori piciorele și brațele, dar doar pentru a crea linii și imagini în spațiu. Cât despre vestimentația zilnică, consider că are mai mult legatură cu personalitatea și stilul fiecăruia, a mea cred că are o notă clasică.

Cum se transformă degetele unei balerine care stă ani de zile pe poante, adică pe vârfuri?

Depinde de fiecare, de tipul de poante utilizat și de predispozițiile genetice. De cele mai multe ori unghiile se înnegresc, pot chiar să și cadă, se văd urme pe piele de la nenumăratele bășici și bătături, iar uneori monturile cresc datorită presiunii aplicate în acel punct.

Ce contează mai mult la o piruetă: viteza, numărul de rotații?

Numărul de rotații efectuat fără a coborî din poante, sau numărul rotațiilor consecutive pe un picior în cazul fouette-urilor (cele 32 de rotații de la sfârșitul marilor balete precum Lacul Lebedelor, Don Quijote, Corsarul). Viteza este importantă doar din punct de vedere al adaptării acesteia muzical și în concordanță cu caracterul spectacolului. O piruetă din Giselle trebuie să fie mult mai lentă și mai susținută decât una din Don Quijote, care trebuie să denote forță și energie.

FRAGILE PE SCENĂ, PUTERNICE ÎN AFARA EI

Care este cel mai greu rol pentru o balerină? Și cel mai important?

Toate rolurile au o importanță și o dificultate aparte, și, de asemenea, există mai multe tipuri de balerine, fiecăreia fiindu-i mai ușor un alt rol, în funcție de calitățile native. Rolurile lente, lirice pentru o persoană pot veni natural, în schimb o alta se regăsește în cele explozive, de forță și virtuozitate. Depinde de caracterul și datele fizice ale fiecăruia; noi ca oameni nu suntem la fel și atunci clar nici ca dansatori. Dacă ar fi să aleg totuși, cred că Lacul Lebedelor este unul dintre cele mai grele balete deoarece este foarte complex. În primul rând este foarte lung având patru acte, iar din punct de vedere interpretativ trebuie să conturezi două personaje diametral opuse, Lebăda albă și Lebăda negră.

Balerinele au o anumită fragilitate pe scenă. Sunt așa și în viața de zi cu zi?

Nu, din contră, în viața noastră de zi cu zi nu reziști decât dacă dovedești o tărie de caracter ieșită din comun, determinare, consecvență și forța de a depași multe obstacole.

În viața noastră de zi cu zi nu reziști decât dacă dovedești o tărie de caracter ieșită din comun, determinare, consecvență și forța de a depași multe obstacole.

Cum vă vedeți  după ce vă veți retrage? Sau nu vă gândiți  încă la retragere acum când abia ați debutat?

Mereu trebuie să existe un plan B, nu se știe niciodată când poți fi obligat să te retragi din cauza unei accidentări sau din alte motive. Nu mi-aș dori să o fac prea curând, dar când se va întâmpla, mi-ar plăcea să rămân cumva tot în domeniu. Mă gândesc în primul rând la predat, îmi face deosebită plăcere să lucrez cu oamenii și consider că am ochiul deja format datorită anilor în care m-am studiat și am căutat modalități și soluții de a-mi corecta numeroasele greșeli.

Greta Niță împreună cu partenerul ei, Robert Enache, în baletul Giselle Foto Florian Bodea

 Ce vă definește? Ca valoare, ca trăsătură de caracter?

Greu de zis, nu prea îmi place să vorbesc despre mine. Poate empatia, și de asemenea o sensibilitate peste medie, care de multe ori mai mult mă încurcă decât mă ajută, dar am învățat să o consider totuși un dar. Cel mai mult, în balet, îmi place când lucrez și interacționez cu oameni minunați care mă inspiră. Este foarte important pentru mine să creez legături emoționale cu oamenii cu care lucrez, mă ajută foarte mult să cresc, nu aș putea să fac această meserie singură. Cât despre partea cu sensibilitatea, este îngrozitor atunci când intră în acțiune înaintea unui spectacol și am emoții de îmi vine să mă arunc de la etaj, însă îmi place să cred că mă ajută să înțeleg și să interpretez mai bine rolurile care îmi sunt oferite.