Corina Chiriac o vedetă care nu se lasă…

Poate că generația tânără o situează, unii cu oarecare maliție, la „expirați”. Nici vorbă. Nici ca vârstă, dar mai ales ca activitate Corina nu se încadrează aici. E activă ca o liceancă. Face emisiuni animate, frumoase, interesante pe un post tv cu bătaie națională. Se exprimă pe limba generației sale, care generație este și ea foarte vie, activă. Când va dispărea, da!, generația Corinei, atunci o putem abia trece la „expirați”. Și nici atunci nu cu mâna pe inimă… Numai că aria asta de „expirați” nu merge decât în Olimp. Cel al muzicii ușoare, pop, românești. Cea clasicizată ușor, ușor. Cea dimpreună cu Mirabela Dauer, Angela Similea, Margareta Pâslaru, Cornel Constantiniu, Mihai Constantinescu, Doina Spătaru, Stela Enache-Bogardo plus atipicul Cornel Fugaru. Și regretații Aurelian Andreescu, Dan Spătaru….

Corina a debutat de tânără la un concurs popular TV, poate cel mai popular, de muzică ușoară: Steaua fără nume. Prezentat, de ce oare?, de anticarismaticul poet dejisto-stalinist devenit apoi nu din sărăcie și că a fost ignorat de regim , un anticeaușist: Dan Deșliu. Nimic mai antipatic și catastrofal. Oricum, Deșliu și-a schimbat destinul cu emisiunea asta. Și a schimbat și altora același destin. El s-a căsătorit cu o pretendentă la Stea, cu care a făcut un copil, Stela Cârceanu, talent care apoi sa mulțumit pare-se cu „meseria” de dna Deșliu. Iar alți concurenți, ne amintim de Eva Kiss, printre care și Corina s-au consacrat, au făcut carieră fulminantă. Simpatia indusă, emanată de Corina a început din momentul în care l-a înfrunatat, ironizat pe trufașul și antipaticul prezentator Deșliu. Care era un soi de Andrei Gheorghe în mizerie comunistă… Apoi, simpatia s-a înzecit, când Corina a cântat cu o prospețime de trufanda înrouată matinal vechiul, prăfuitul vals uzat de provinciale fanfare prin parcurile de urbe veche: „Barca pe valuri//Plutește ușor ”…

Cu aerul ei nonșalant, miserupist, tupeist, ușor insolent, Corina era libertina anilor 70. Fără complexe, cu o cultură muzicală solidă provenită din familie – tatăl ei a fost un mare compozitor – sfidând pe acele vremuri obediență oficială rigidă , cu aerul ei frust, vetust, cu îmbrăcămintea ei de epocă burgheză ușor desuetă și îndrăzneață, mondenă, a cucerit publicul.

Amintind de „Steaua fără nume” realizată de Geta Postolea, lansarea Coprinei a fost unul din punctele ei maxime , de mândrie.

…Corina, mitul, libertinajul ei manifest, cântecele de succes rămân. Au rămas. Iar Corina trăiește, se zbate să ni le amintească. Sau să le afle și să se bucure cei care nu le știu…