Cum a crescut datoria guvernamentală europeană în timpul pandemiei

Cum sunt guvernele europene subordonate bancherilor, poate că ar fi un titlu mai bun. O prezentare realizată de Statista, pe baza datelor Eurostat a generat câteva reacții și o sumedenie de discuții.

• Bolojan s-a numit interimar la ministerul Energiei
• Rețineri la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Procurorii cer astăzi arestarea pentru 30 de zile
• Miniștrii PSD au demisionat: „Guvernul nu mai are legitimitate”
• Președintele CJ Sălaj, Dinu Iancu Sălăjanu, plasat sub control judiciar. El este acuzat de DNA că ar fi introdus într-o comisie de licitații doi interpuși ai firmei care a și câștigat
• Prințul Harry a ajuns în Ucraina

Bani europeni?

Datoria guvernamentală europeană a crescut în general în timpul pandemiei, dar după cum arată Martin Armstrong de la Statista în graficul de mai jos, efectele au fost resimțite mult mai greu în unele țări decât în altele.

Cifrele, compilate de Biroul pentru Statistică Națională din Marea Britanie, arată o creștere cu 12,9 puncte în toate țările UE.

Datoria guvernamentală europeană a crescut în general în timpul pandemiei, dar, după cum arată acest grafic, efectele au fost resimțite mult mai greu în unele țări decât în altele. Irlanda, în ceea ce privește datoria publică brută, a înregistrat o creștere de doar 0,4 puncte procentuale de la sfârșitul trimestrului IV 2019 până la sfârșitul trimestrului III 2021. Spania, pe de altă parte, are acum o creștere de 26,3 p.p.

Care sunt principalele observații?

Creșterea datoriilor nu reprezintă, în sine, o problemă. Problema o reprezintă faptul că banii aceștia au fost în mare parte tipăriți, ceea ce înseamnă că nu se face altceva decât că se transferă banii reali către „elite”, în timp ce plătitorul de taxe nu se alege cu absolut nimic.

Europa și-a distrus piața de obligațiuni, astfel că, marile bănci din SUA, refuză să mai finanțeze datorii suverane europene. Atât Comisia Europeană, cât și Banca Centrală Europeană (ECB) tratează obligațiunile ce au generat programul de recuperare și reziliență ca fiind sume importante. Cei de peste ocean, consideră aceste sume nesemnificative și nu cred că ar merita să-și bată capul cu mărunțiș.

Ceea ce se observă din datele prezentate este că Franța și Germania stau camuflate în ceea ce aici se cheamă „EU 27”, în timp ce mai micile economii europene sunt așezate pe platou (Irlanda, Luxemburg).

Apoi, o a doua observație, de data aceasta legată chiar de datorii, relevă că cele mai mari datorii le-au acumulat exact țările turistice – Spania, Italia, Grecia – lovite de lockdown într-o zonă din care extrăgeau venituri serioase an de an.

Nu este vorba doar despre veniturile din segmentul HORECA, cum greșit s-ar putea crede, ar mai fi de adăugat aici și semnificative încasări din alte zone – transporturi, servicii ș.a.m.d. În plus, nu au mai fost încasate taxe (aeroportuare, rezervări, intrări la diferite obiective turistice etc.), asigurări, cum tot așa a scăzut și nivelul vânzărilor de bunuri.

Merită analizat un pic cazul Suediei. Riksbank a tipărit 800 de miliarde de coroane, începând din iunie 2020. Această monedă nou creată a fost folosită pentru a cumpăra fiecare obligațiune municipală din fiecare oraș al țării, fiecare obligațiune guvernamentală și multe obligațiuni corporative. Practic, aproape toată datoria a fost monetizată.

A existat și un preț: moneda națională, Coroana, a slăbit considerabil față de toate celelalte monede și față de aur. Dacă s-ar normaliza datele, pe baza numărului populației și a cursului de schimb, 800 de miliarde de coroane ar fi echivalent cu tipărirea de către Fed-ul american de aproximativ 3 trilioane de dolari.

Și, cu toate acestea, Suedia nu pare să stea foarte prost din perspectiva datoriilor. Să fie vorba despre faptul că nu face parte din Zona Euro?

Marea Britanie, în comparație, a înregistrat o modificare de 18,8 puncte procentuale. Datoria guvernamentală a Marii Britanii depășește acum PIB-ul său – 103,7% și  este cea mai mare rată a erei postbelice, depășind cu mult chiar și nivelurile atinse ca urmare a crizei financiare din 2008, care a avut vârful în 2014/15 la 84,9% din PIB.

În fine, trecând neobservată de mulți oameni, UE este pe calea consolidării legăturilor sale cu China în speranța că va declanșa o renaștere economică.

O propunere de acord în joc se potrivește cu inițiativa „One Belt, One Road” (OBOR) a Beijingului și urmează semnării unui acord încheiat între Italia și China anul trecut. Să punem tot aici „grija” Comisiei Europene pentru menținerea lui Mario Draghi la cârma guvernului italian, marea speranță a UE fiind că miliardele de euro pompate prin programul de reziliență în companiile de aici vor reuși să scoată din impas economia europeană.

„Elefantul din cameră” este că zona euro pur și simplu nu este competitivă. Aceasta înseamnă că ar trebui să ne așteptăm ca deficitul comercial al UE să explodeze în următorii câțiva ani, adăugând și mai mult problemele sale.

Ceea ce nu spune chiar nimeni este că pe turnantă se află Polonia, iar în viitorul nu foarte îndepărtat își va adjudeca un loc și un rol în fruntea economiilor europene.