Înainte de a fi actor, Cuzin Toma a fost, printre altele, miner, balerin, agent imobiliar, bucătar, electrician. Nu s-a ferit de provocări. Iar toate aceste profesii i-au fost de folos în meseria aleasă: „Cred că m-au ajutat practic. Cunosc mentalitatea mai multor categorii sociale şi asta mă ajută foarte mult, cunosc un anumit tip de a gândi, un anumit tip de comportament, în funcţie de categorie socială sau de educaţie”.
A fost mai mult o ambiţie pentru mine. Am lucrat miner un an şi jumătate, după care m-am transferat ca dansator. M-am transferat în interes de serviciu… din funcţia de miner în funcţia de balerin… Într-o lume în care artiştii sunt doar nişte oameni talentaţi şi atât, pe care statul nu dă doi bani, luptăm să ducem mai departe tot ce înseamnă artă. Meseria de actor te ajută să devii tot ce vrei, tot ce ai putut visa vreodată. Acum, când privesc în urmă, şi mie mi se pare un film. Dar este realitate şi este realitatea mea. Am crezut şi cred în continuare. Asta m-a dus tot timpul dincolo de limitele proprii. Mă bucur, conştientizez şi trăiesc fiecare moment cu emoţia celui care am fost.
Nu ştiu încă ce roluri mi se potrivesc. Caut încă, sunt într-un proces de autocunoaştere, încă mă descopăr. De ajutat mă ajută tot ce am făcut în viaţă până acum. Pentru un actor este foarte important să cunoască mentalităţi diferite, medii sociale diferite. Consider că tot ce am făcut până acum a fost un proces lung de cercetare şi documentare. Cred că acum identific mult mai uşor caracterul unui personaj şi intuiesc comportamentul acestuia în funcţie de datele pe care mi le oferă regizorul.
Nu ştiu cum i-a venit ideea lui Corneliu să-i ia şi pe Nicodim, şi pe Cristina. Asta e o surpriză pe care mi-a făcut-o destul de târziu, adică spre finalul castingurilor, şi înspre repetiţii cumva, aproape de film. Dacă aş fi ştiut de la început, probabil că nu aş fi fost de acord. Pentru că, din cauza emoţiilor, mi-a fost foarte dificil să joc şi cu copilul, şi cu soţia. Nicodim, care are 8 ani, este la prima lui experienţă de acest gen. A fost foarte greu, dar am avut mare încredere în Corneliu Porumboiu şi am reuşit să depăşim stresul şi emoţiile.
Păi… printr-o comunicare bună cu regizorul. Din aproape în aproape. De regulă, personajul vine la pachet cu un „CV” întreg. Aparent e simplu, totul pare o joacă. Dar fără mâna sigură a unui cineast care să te ajute să păstrezi un echilibru între ce simţi şi ce joci, între emoţie şi expresie, aş fi pierdut…
Nu am un model, nici în carieră, nici în viaţă, dar sunt destui oameni care mă inspiră şi mă motivează.
Sunt foarte diferiţi. Modul de lucru este diferit, felul în care te ajută să înţelegi, cum ajung să scoată de la tine ceea ce au nevoie sau ce este cel mai potrivit pentru personajul respectiv.
Sunt foarte fericit că am avut ocazia să lucrez cu ei. Să îi cunosc. Am învățat enorm de mult de la amândoi. Ambii sunt artiști. Creatori. Ambii sunt adevăraţi magicieni. Ştiu să te facă să înţelegi uşor rolul. Nu înţeleg cum o fac, dar reuşesc să te transforme cum nu ai fi crezut. Te ajută să conştientizezi, să fii, nu să te faci că ești… Deşi au metode diferite de lucru, amândoi ajung la emoţia necesară poveştii din care faci parte.
Cuzin Toma s-a născut la 1 iunie 1977 în Gorj şi spune că este mândru că este oltean. Dragostea pentru soția sa, Cristina Toma, apreciat artist plastic, cunoscută sub numele de Cuzina, l-a determinat să înceapă o carieră artistică. Norocul lui în viaţă s-a numit actorul Andi Vasluianu, pe care l-a abordat cu tupeu după un spectacol şi căruia i-a mărturisit că vrea să se facă actor. De atunci a început drumul său către actorie. „L-am cunoscut pe Andi Vasluianu, el m-a pregătit pentru actorie, el m-a descoperit, apoi am dat la actorie”. Ce a urmat se ştie… „Francesca”, „Funeralii fericite”, „Despre oameni şi melci”, „Trei zile până la Crăciun”, „Naşa”, „Liceenii, în 53 de ore şi ceva”, „Domnişoara Christina”, „Câinele japonez”, serialul „Las Fierbinţi”, „Aferim!” şi „Comoara”.














































