De ce generația care lucrează de acasă nu își va reveni vreodată

Există un cost social și economic pe care cei „fără un birou” îl vor plăti. Poate cel mai mare va fi însă cel psihic. Revista americană The Atlantic analizează consecințele la nivel societal care vor veni odată cu munca de acasă.

• Ce a transmis, de fapt, Ilie Bolojan în discursul de azi
• Bolojan s-a numit interimar la ministerul Energiei
• Rețineri la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Procurorii cer astăzi arestarea pentru 30 de zile
• Miniștrii PSD au demisionat: „Guvernul nu mai are legitimitate”
• Președintele CJ Sălaj, Dinu Iancu Sălăjanu, plasat sub control judiciar. El este acuzat de DNA că ar fi introdus într-o comisie de licitații doi interpuși ai firmei care a și câștigat

Cei fără un birou fizic vor fi nevoiți să își construiască unul mental. Cu structură, socializare, concentrare… toate în dormitor sau într-o altă cameră a casei, printre animale de companie sau copii.
Amanda Mull, jurnalistă la The Atlantic, povestește că primul ei job de acasă a fost în 2009.
O „cunoștință” din online a angajat-o să scrie pe blogul său de fashion.

„Eram precum un copil de 13 ani aflat într-o vacanță continuă – fără superiori, fără părinți și fără o oră de somn precisă. Abia după doi ani mi-am întâlnit personal colegii. De multe ori visam să iau prânzul alături de alți oameni sau pur și simplu să mă întâlnesc accidental cu cineva în drum spre baie”, relatează Mull.

Tânăra spune că nu s-ar fi gândit vreodată că îi vor lipsi „hainele de birou” sau cele 45 de minute pe care le petrecea în trafic în drum spre vechiul ei job.

„Nu există cale de întoarcere. Forța de muncă a întreprinderilor mici de mâine poate fi formată în mare parte dintr-o mulțime de persoane care stau acasă”, mărturisea un jurnalist de la Reuters la scurt timp după ce Amanda și-a început noul job de acasă.

„Marea Recesiune” avea să producă o recalculare a modului în care operau vechile companii, iar birourile urmau să devină învechite, credea tânăra. Însă s-a întâmplat exact opusul.

„Spațiile comune de lucru au apărut ca o soluție pentru persoanele fără birouri tradiționale, iar conceptul a atras sute de milioane de dolari pentru investiții. În 2018, în sfârșit, am obținut un loc de muncă normal. Uneori luam prânzul cu noii mei colegi. Am cumpărat o sticlă de apă de lux pentru biroul meu. După câteva luni de navetă, am înțeles atracția podcasturilor”, mărturisește Amanda.

Însă acum, o pandemie neașteptată a readus-o pe Amanda în stadiul inițial. Jurnalista lucrează de acasă la fel ca milioane de alți americani. Virusul a demonstrat că oamenii pot fi productivi și dacă nu sunt prezenți fizic la locul de muncă. Cu toate acestea, există și un revers: cu cât oamenii petrec mai mult timp editând foi de calcul sau preluând apeluri de conferință la masa din bucătărie, cu atât este mai evident că lucrătorii pierd mult mai mult decât spațiul fizic atunci când își pierd biroul.

„Există o mulțime de studii cu privire la beneficiile pozitive ale lucratului de acasă, dar cea mai mare parte a acestor cercetări sunt interviuri și sondaje cu persoane care au ales de bună voie munca la distanță”, declară Kati Peditto, psiholog al Academiei Forțelor Aeriene din SUA.

Muncitorii care apreciază flexibilitatea de zi cu zi în programul lor sunt candidații ideali la acest tip de muncă, însă cei cărora le plac granițele stricte între viața lor profesională și cea personală, nu sunt potriviți. Poziționarea în carieră contează, iar persoanele care și-au întemeiat deja rețele sociale și profesionale puternice s-ar putea să nu sufere prea mult din cauza lipsei contactului cu alți oameni din birou, dar pentru cei care încă încearcă să creeze astfel de legături, munca la distanță poate fi alienantă.

Spre deosebire de paranoia managerială, oamenii doresc, în general, să fie buni la slujba lor. Pentru a face acest lucru, mulți au nevoie de sprijinul, colaborarea și prietenia colegilor, ceea ce este mai greu de încurajat în mediul online. „În afara familiei, colegii de muncă ai oamenilor devin cea mai bună oportunitate de interacțiune socială”, a adăgat Peditto. Însă când această interacțiune devine imposibilă, apar și repercusiuni negative.

„Americanii se confruntau cu sentimente de singurătate chiar și înainte de începerea pandemiei, iar virusul nu a făcut decât să exacerbeze această problemă. Nu vă sugerez să încercați să luați masa de prânz cu un prieten pe Zoom […] Chiar dacă nu mănânci, să te privești făcând orice altceva pe Zoom este destul de prost. Există o mulțime de pauze incomode, umbre ciudate, conexiuni Wi-Fi slabe și unghiuri nefericite, împreună cu anxietatea ambientală”, relatează Amanda.

„Avem aceste conexiuni interdisciplinare, deoarece oamenii trebuie să coboare și să urce scările sau să meargă la baie la un etaj diferit”, spune Peter Berg, directorul Școlii de Resurse Umane și Relații de Muncă de la Universitatea din Michigan. „Deplasarea prin aceste spații este cu adevărat importantă pentru conexiune.” Oamenii ajung să vorbească cu colegii lor de serviciu – complimentând o nouă tunsoare, întrebând cum sunt copiii – atunci când așteaptă împreună liftul sau când își spală mâinile unul lângă celălalt în baie.

„Vorbești cu oameni care s-au simțit cu adevărat entuziasmați în primele câteva săptămâni de muncă la distanță”, completează Peditto. Printre alte beneficii, cui nu îi place șansa de a ieși de sub supravegherea unui superior? Însă este doar o problemă de timp până ce aceștia încep să regrete decizia luată și realizează că munca de acasă nu este potrivită pentru toți.

„Când am început să lucrez de acasă la 23 de ani, mi-am dat seama curând că posibila amenințare nu se rezuma doar la programul meu de somn sau la dispoziția mea. Chiar dacă am devenit cu succes o albină lucrătoare disciplinată, de la 9 dimineața la 5, am fost departe de structura carierei mele în sine. În primii ani, am avut un apartament ieftin într-un oraș mic pe care îl iubeam, dar era departe de New York, capitala țării în materie de fashion. Nu mă întâlneam cu nimeni altcineva care să facă lucrări similare, nu eram invitată la nimic și nu eram prezentată niciunei persoane noi”, spune Amanda.

„Să mă mut la New York pentru câțiva ani a ajutat, dar nu a rezolvat în totalitate problema – eram încă fata de pe laptopul ei în dormitorul ei. După ce ai părăsit mediul social deja pregătit al școlii, un birou este un loc natural pentru a căuta oameni noi care împărtășesc interesele și perspectivele tale. Dar fără un loc unde să meargă și cu obligații profesionale la fel de mari, oamenii care lucrează de acasă ar putea avea flexibilitatea de a face totul, cu excepția de a-și face noi prieteni”, adaugă tânăra.

„Chiar și cei care aleg stilul de viață al locului de muncă de acasă spun că se simt îndepărtați de noile oportunități profesionale, atât în afara companiilor lor, cât și în interior”, declară Peditto.

„Modul în care vă începeți viața profesională tinde să vă modeleze perspectivele profesionale și financiare pentru deceniile următoare. Cei care abia începuseră să lucreze în timpul cataclismului financiar din 2008 nu au avut posibilitatea de a evolua, iar mulți nu își vor reveni. Pentru noii absolvenți care încep să lucreze prin Zoom în haosul unei pandemii și al unei crize financiare, impactul ar putea fi și mai profund”, este de părere Amanda.

„Femeile au cel mai mult de suferit. Angajatorii au deja tendința de a presupune că femeile, și mai ales mamele, sunt mai puțin dedicate muncii decât omologii lor de sex masculin, indiferent cât de mult lucrează. Dacă aceleași femei solicită permisiunea de a lucra de acasă, ar putea încuraja presupunerea că stau pe canapelele lor mâncând SkinnyPop și urmărind HGTV.

Aceste eforturi, inclusiv formarea unei uniuni, sunt mult mai grele atunci când oamenii nu se pot întâlni față în față. O forță de muncă dispersată înseamnă că angajații trebuie să depună eforturi pentru a compara experiențele între ei și că cei cu putere relativ mică au un timp mai dificil de a simți cine ar putea fi aliații lor.

În cele din urmă, aceasta ar putea fi cea mai mare problemă de a lucra de acasă. Locurile de muncă sunt ecosisteme sociale complexe, la fel ca toate celelalte locuri în care locuiesc oamenii, iar descentralizarea lor poate distruge lucrurile care le fac satisfăcătoare: contactul vizual cu un coleg de muncă, o pauză de prânz puțin prea lungă cu vecinul tău de la birou, deoarece șeful este plecat la o întrunire, o prezentare de succes, să-ți dai seama pe cine te poți baza și pe cine nu”, încheie Amanda.

Traducere de Ioana Niță