De ce vaccinul oferă o imunitate mai bună decât infecția naturală

Două studii recente au confirmat faptul că două persoane infectate anterior cu SARS-CoV-2, virusul care provoacă Covid-19, pot fi reinfectate cu virusul, informează CNN.

• Promisiunea lui Macron: Nu voi mai face politică, după plecarea de la Elysee
• AUR a readus în Parlament un nume pe care sistemul a încercat să-l scoată din memoria românilor: Mircea Eliade
• Ce a transmis, de fapt, Ilie Bolojan în discursul de azi
• Bolojan s-a numit interimar la ministerul Energiei
• Rețineri la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Procurorii cer astăzi arestarea pentru 30 de zile

Interesant este că cele două persoane au avut rezultate diferite. Persoana din Hong Kong nu a prezentat simptome la a doua infectare, în timp ce persoana din Reno, Nevada, a avut o versiune mai severă a bolii a doua oară. Prin urmare, nu este clar dacă un răspuns imun la SARS-CoV-2 va proteja împotriva reinfectării ulterioare.

Asta înseamnă că un vaccin nu va reuși să protejeze împotriva virusului? Cu siguranță nu. În primul rând, nu este încă clar cât de frecvente sunt aceste reinfectări cu virusul.

Orice infecție activează un răspuns inițial imun înnăscut (nespecific), în care celulele albe din sânge se mobilizează în zona vulnerabilă. Acest lucru poate fi suficient pentru a elimina virusul. Dar în infecțiile mai prelungite, sistemul imunitar adaptiv (dobândit) este activat. Aici, celulele T și B recunosc structuri distincte (sau antigeni) derivate din virus. Celulele T pot detecta și distruge celulele infectate, în timp ce celulele B produc anticorpi care neutralizează virusul.

În timpul unei infecții primare – adică pentru prima dată când o persoană este infectată cu un anumit virus – acest răspuns imun adaptiv este întârziat. Durează câteva zile până când celulele imune care recunosc agentul patogen specific sunt activate și extinse pentru a controla infecția.

Unele dintre aceste celule T și B, numite celule de memorie, persistă mult timp după ce infecția este vindecată. Aceste celule de memorie sunt cruciale pentru protecția pe termen lung. Într-o infecție ulterioară cu același virus, celulele de memorie se activează rapid și induc un răspuns robust și specific pentru a bloca infecția.

Un vaccin imită această infecție primară, oferind antigeni care pregătesc sistemul imunitar adaptativ și generează celule de memorie care pot fi activate rapid în cazul unei infecții reale. Cu toate acestea, deoarece antigenii din vaccin provin din material slăbit sau neinfecțios din virus, există un risc redus de infecție severă.

UN RĂSPUNS IMUN MAI BUN

Vaccinurile au alte avantaje față de infecțiile naturale. În primul rând, acestea pot fi concepute pentru a concentra sistemul imunitar împotriva antigenilor specifici care generează răspunsuri mai bune.

De exemplu, vaccinul împotriva virusului Papiloma uman (HPV) produce un răspuns imun mai puternic decât infecția cu virusul însuși. Un motiv pentru aceasta este că vaccinul conține concentrații ridicate de proteine de înveliș viral, mai mult decât ceea ce s-ar produce într-o infecție naturală. Acest lucru declanșează anticorpi puternic neutralizanți, făcând vaccinul foarte eficient în prevenirea infecției.

Imunitatea naturală împotriva HPV este deosebit de slabă, deoarece virusul folosește diverse tactici pentru a se sustrage sistemului imunitar al gazdei. Mulți viruși, inclusiv HPV, au proteine care blochează răspunsul imun sau pur și simplu nu sunt detectați. Într-adevăr, un vaccin care furnizează antigeni în absența acestor alte proteine ne poate permite să controlăm răspunsul într-un mod în care o infecție naturală nu poate.

Imunogenitatea unui vaccin – adică eficiența sa de a produce un răspuns imun – poate fi, de asemenea, ajustată. Agenții numiți adjuvanți inițiază de obicei răspunsul imun și pot spori imunogenitatea vaccinului.

Pe lângă aceasta, doza și calea de administrare pot fi controlate pentru a încuraja răspunsurile imune adecvate în locurile potrivite. În mod tradițional, vaccinurile sunt administrate prin injecție în mușchi, chiar și pentru virușii care provoacă viroze respiratorii, cum ar fi rujeola. În acest caz, vaccinul generează un răspuns atât de puternic încât anticorpii și celulele imune ajung pe suprafețele mucoasei din nas.

Cu toate acestea, succesul vaccinului oral împotriva poliomielitei în reducerea infecției și transmiterii acesteia a fost atribuit unui răspuns imun localizat în intestin, unde poliovirusul se reproduce. În mod similar, administrarea vaccinului împotriva coronavirusului direct în nas poate contribui la o imunitate mai puternică a mucoasei în nas și plămâni.

ÎNȚELEGEREA IMUNITĂȚII NATURALE ESTE CHEIA

Un vaccin eficient care îmbunătățește imunitatea naturală necesită mai întâi o înțelegere a răspunsului nostru imunitar la virus. Până în prezent, anticorpii neutralizanți împotriva SARS-CoV-2 au fost detectați până la patru luni după infecție.

Studiile anterioare au sugerat că anticorpii împotriva coronavirusurilor înrudite durează de obicei câțiva ani. Cu toate acestea, scăderea nivelului de anticorpi nu se traduce întotdeauna prin slăbirea răspunsurilor imune.

Și mai promițător, un studiu recent a constatat că celulele T de memorie au declanșat răspunsuri împotriva coronavirusului care provoacă SARS la aproape două decenii după ce oamenii au fost infectați.

Dintre cele aproximativ 320 de vaccinuri împotriva Covid-19, aflate în curs de dezvoltare , unul care favorizează un răspuns puternic al celulelor T poate fi cheia imunității de lungă durată.