EXCLUSIV. Despre ce s-a tăcut în această campanie

Din 4 în 4 ani, în preajma alegrilor parlamentare, politicienii „se dau peste cap” să câştige votul românilor. Promit sute de kilometri de autostrăzi, pensii şi salarii mai mari şi, în general, un trai mai bun. Nici campania aceasta nu a făcut excepţie…

Subiectele asupra cărora s-au concentrat politicienii și mass-media în ultima lună și chiar în ultimele luni au fost selectate pe baza unei combinații dintre slăbiciunile inamicilor („X e slab pe subiectul Y, poate fi atacat”) și subiecte dragi electoratului propriu („Dacă vorbesc despre Z, oamenii noștri o să vină la vot”).

Este posibil ca la finele noii legislaturi 10% din populația țării să producă și să posede o treime din averea totală a României.

În afara cercului discuției au rămas, pe cale de consecință, câteva tipuri de subiecte; de exemplu cele care nu sunt dragi, aparent, niciunui electorat dintre cele principale precum și cele pe care politicienii le-au trecut cu vederea întrucât nu se simțeau în largul lor vorbind despre ele. Am selectat trei teme atinse superficial sau deloc, dar care au maximă importanță pentru România anilor ce vin. Guvernul rezultat în urma alegerilor va trebui, în mod inevitabil, să rezolve problemele aferente – încercările de a le ignora se vor solda cu eșecuri, fiind mai puțin relevant dacă eșecurile au loc mai devreme sau mai târziu.

Sărăcie

Conform Eurostat, în 2015 un sfert din populația aflată în țară era sub pragul european al sărăciei. Acesta este definit ca lipsa prin deprivare (și nu prin alegere) a cel puțin cinci din următoarele nouă lucruri: fonduri de rezervă pentru cheltuieli neașteptate; sistem de încălzire a locuinței; telefon; televizor; automobil; mașină de spălat; vacanță de o săptămână departe de casă; o masă conținând carne, pui sau pește măcar o dată la două zile; plata la timp a facturilor și datoriilor bancare. Cu excepțiile posibile ale automobilului și a vacanței, vorbim despre elemente vitale pentru traiul în Europa secolului XX-lea – nu XXI-lea (a se observa absența calculatorului personal din listă). Și totuși un sfert din locuitorii României nu posedă aceste lucruri sau facilități. Doar Bulgaria (34%) era într-o situație mai dificilă. Cehia (5,2%) sau Polonia (8,1%) sunt la fel de îndepărtate precum Franța (4,5%) sau Italia (11,5%).

Acest subiect e strâns legat de al doilea și anume…

Polarizare

Pe indicatori economici și tehnologici București face figură discordantă, orașul părând rupt de realitatea țării în care se află. PIB-ul per capita al regiunii București-Ilfov este mai mare decât al Manchesterului sau al regiunilor Kent, Essex, Piemont sau Liege, fiind într-o competiție strânsă cu sudul Rinului sau Berlinul. În aceeași țară cu acest foarte bogat București se găsesc 4 din cele mai sărace 10 regiuni din Uniunea Europeană. Salariul mediu net în București este aproape egal cu cel din Ungaria; salariul mediu net în restul României este mai mic decât în Bosnia.

Situația nu e statică și nici pe cale să se domolească. Contribuția Bucureștiului la PIB e în creștere constantă de la mijlocul anilor ’90 încoace, ponderea capitalei mărindu-se cu 0,5% pe an și ajungând să fie acum un sfert din total; e posibil ca la finele noii legislaturi 10% din populația țării să producă și să posede o treime din averea totală a României. Ardealul – în sensul extins al termenului – se menține constant la 32-34% din PIB; Moldova și Muntenia – fără București – sunt într-o prăbușire evidentă.

Creșterea calității învățământul este soluția pe termen mediu și lung pentru atenuarea acestor dezechilibre, dar nu s-a vorbit de acest aspect în campanie. De asemenea banii trebuie mai bine cheltuiți: bucureștenii primesc 11 lei de la bugetul de stat pentru fiecare 100 pe care-i dau. Însă acei 89 de lei nu se prea văd.

Demografia

Un alt subiect asupra căruia s-a tăcut intens a fost dezechilibrul demografic, care reprezintă o grenadă pentru bugetul României și pentru societate ca atare. Pensiile reprezintă o cincime din buget; în viitor, ponderea va crește. Modelul economic din spate este nesustenabil: o parte mică a populației are productivitate înaltă, alte câteva milioane au salarii insalubre, încasate „la gri” sau „la negru”, în timp ce din diferite motive restul are nevoie de susținere. În mod ironic și cei care au venituri peste media României (sau chiar media europeană) necesită infrastructură de calitate, servicii medicale convenabile, o educație bună pentru copiii lor și un stat eficient.

În spatele cifrelor și calculelor de mai sus zac gânduri, emoții și idealuri care se dezvoltă disonant. România vorbește pe mai multe voci, are dificultăți autentice în a-și dezvolta reacții comune, se rupe în „insule” care – cultural, social și emoțional – se îndepărtează cu repeziciune una de cealaltă. Garduri și granițe invizibile separă restaurantele de lux din centrul metropolelor de sate aflate la nici 30 de kilometri distanță. Clujenii și bucureștenii sunt mai apropiați mental, ca așteptări și orizonturi, de locuitorii marilor orașe occidentale decât de sate aflate la două aruncări de piatră de marginea municipiului în care locuiesc.

Absența subiectelor de viziune și personalizarea dezbaterii, recurgându-se chiar la figuri mai degrabă mitice (tema „Soroș”) e o greșeală costisitoare.

Motivele pentru care nu s-a vorbit foarte mult despre subiectele de mai sus sunt numeroase, lista care urmează grupându-le pe cele mai importante.

1. Politicienii nu (mai) sunt interesați de aspectele de profunzime ale actului guvernării. Acest lucru e surprinzător având în vedere că ofensiva DNA a eliminat unul dintre principalele subiecte de atenție pentru politicieni, și anume îmbogățirea proprie, a familiei și a cercului de afaceri aferent. Energia mentală și timpul „eliberate” de faptul că obținerea de fonduri în mod ilegal duce în mod direct spre celulă ar putea fi canalizate spre teme de guvernare. Nu e cazul – încă.
2. Lipsa de încredere a populației în partide s-a convertit în lipsa de atractivitate a partidelor pentru elite indiferent de natura lor – economice, profesionale, intelectuale. Experții într-un domeniu sau altul se regăsesc de obicei în ONG-uri sau în mediul privat, evitând atașarea de o forță politică sau alta precum diavolul tămâia. O excepție de la regulă a reprezentat-o ofensiva de șarm a USR la adresa miniștrilor din guvernul Cioloș, însă cei care au ales să se alăture Uniunii au intrat în angrenajul partidului prea târziu pentru ca vocea lor să se audă cu claritate în arena publică. Atunci cine se află în partide? Oameni devotați, fani ai politicii ca fenomen, buni comunicatori, reprezentanți ai unor cercuri de interese benigne au ba, performeri într-ale logisticii, amici și cunoștințe apropiate ale liderilor locali sau naționali, buni administratori de localități și alte categorii de fel și chip – dar nu specialiști de calitate. Unii din aceștia au părăsit cu dezgust politica, alții sunt la închisoare pentru fapte comise în timp ce făceau parte din partid iar cei rămași, în genere, nu țin pasul cu evoluțiile din domeniul lor sau au probleme în a formula soluții.
3. Există deja soluții funcționale pentru atragerea la vot a unor votanți sau alții, pe mesaje bine definite în timp – mesajele negative din campania PSD vin în prelungirea celor utilizate în 2014; atacurile PNL și USR la adresa social-democraților provin de asemenea dintr-o panoplie confecționată acum mai bine de două decenii.

Tema „Soros”

Absența subiectelor de viziune și personalizarea dezbaterii, recurgându-se chiar la figuri mai degrabă mitice (tema „Soroș”) e o greșeală costisitoare, iar efectul său în următorii patru ani va fi unul neplăcut.

Istoria ne oferă o lecție în acest sens: parlamentul ales în 2008, când economia părea să fie funcțională iar PDL și Traian Băsescu erau la maximum de performanță, n-a fost deloc pregătit pentru crizele pe care a trebuit să le managerieze și pentru mișcările politice care au avut loc. Mesajele din campanie n-aveau nimic a face cu problemele reale care trebuiau rezolvate, clasa politică și votanții fiind surprinși laolaltă de ce le rezerva viitorul.

În măsura în care subiectele menționate la începutul acestui articol își vor menține dinamica și vor cunoaște, în plus, dezvoltări explozive, e posibil ca foarte puțini politicieni să aibă la dispoziție uneltele, aptitudinea sau cunoașterea pentru a găsi cheia potrivită. Crizele care se clădesc în timp arareori pot fi rezolvate cu soluții rapide, de moment.